Ilie Cioară – Moartea psihologică
Ascultați articolul sub formă audio:
Moartea psihologică la care mă refer în această temă, nu este ceva de temut. Mintea omului condiţionat de acumulările tempo-spațiale nu o poate concepe. Ea nu este nici o creație imaginativă impulsionată de un scop care s-o anticipeze și nu poate fi determinată prin eforturi susținute de voință.
O mai putem numi și imobilitate sau pasivitate a minții și ea apare, în mod simplu, când trecutul memorial își oprește brusc activitatea.
O dată cu decesul psihic, dispare și „ego”-ul. Iar ființa noastră – ca entitate deplină, în perfectă uniune cu mișcarea vieții – vede, ascultă și înțelege noutatea și prospețimea prezentului pe clipe de existență, care se succed în mod constant. În acest context nu apare nici un fel de intercalare ca trecut sau viitor.
Numai prin această moarte, o dată cu dispariția omului vechi, mecanizat – creație a timpului – au loc în ființa noastră transformări radicale. Împreună cu el, sunt în mod fatal spulberate: ambiția, teama, lăcomia, disprețul, vanitatea, ura, într-un cuvânt, întreaga condiționare psihologică.
Odată cu dispariția acestui balast degradant și obsesiv, apare un om nou, dotat cu o minte nouă, proaspătă, înnoitoare și fără limite, cuprinsă în Eternitate. Noua ființă se manifestă ca Iubire, bunătate, frumusețe și inteligență.
Să vedem, practic, cum anume se ajunge la această moarte prin care ni se deschide Izvorul nesecat al vieții adevărate. Moartea psihologică se concretizează numai când luăm contact direct cu clipa, folosindu-ne de străfulgerarea Atenției. Nu avem în vedere nici un scop și nu imaginăm nimic, ci contactăm în mod simplu și direct fiecare reacție a minții ca: gând, dorință, sentimente etc., care apar pe ecranul conștiinței o dată cu mișcarea viului.
Așadar simplitatea acestei întâlniri constituie tot secretul minunatei înfăptuiri.
În acest fel „sinele personal” dispare, fiindcă își vede singur incapacitatea de a cuprinde și înțelege în mod real ceea ce este viu și proaspăt. Altfel spus, noutatea absolută, care se revelează de la o clipă la alta, nu poate fi nici întâmpinată și nici înțeleasă în mod corect de „sinele” fictiv și anacronic.
Rostul coborârii noastre la reîncarnare este acela de a ne descoperi esența divină a propriei ființe, singura în măsură să ne conducă pe cărarea mereu ascendentă spre Sursa Supremă de unde, cândva, am purces în îndelungata călătorie în lumea materiei.
Moartea psihologică a „ego”-ului apare ca o necesitate stringentă, fără de care nimic nu se poate concretiza. O reclamă însăși evoluția de pe această planetă. Epoca rătăcirilor durează de prea multă vreme.
Aceste rătăciri, evidente în lumea întreagă prin efectele lor negative, ne obligă la o nouă abordare a vieții cu totul diferită.
„Cunoașterea de Sine” ne oferă unica posibilitate de redresare morală și spirituală a ființei umane. Să nu uităm niciodată că reînnoirea și progresul spiritual nu pot avea loc decât prin moartea vechiului.
Se moare și se înviază la nesfârșit o dată cu scurgerea clipelor.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
