Ilie Cioară – Demolarea ego-ului: Calea spre o viață autentică
Este necesar ca în mod permanent să ne punem întrebări nouă înșine, în legătură cu fiecare problemă sau dificultate care ni se ivește în cale. Și totodată să încercăm prin propriile posibilități să aflăm și răspunsul la aceste probleme. Să nu așteptăm primirea răspunsului de la alții și nici să nu ne mulțumim cu soluțiile date deja de alții. Căci, procedând în acest fel, ducem o viață imitativă care, cu vremea, degenerează în automatisme, ce ne stăpânesc tot mai mult. Prin repetarea insistentă a ceea ce au afirmat alții, devenim veritabili roboți și nu ființe inteligente, cum greșit ne autoapreciem.
Avem în noi toate însușirile necesare pentru a putea descifra orice problemă de viață, oricât de complicată ar părea ea la prima vedere. Valoare reală, intrinsecă, nu au decât răspunsurile care ne vin din descoperiri personale. Ele pot fi în concordanță și cu ceea ce au spus alții, însă valoarea respectivă nu apare decât în dezvăluirea fiecărui individ în parte.
În tema de față, tocmai acest prilej ni se oferă; de a încerca să descoperim și să răspundem totodată la problema generală a modului nostru de viață, care, dealtminteri, e valabil pentru oricare individ.
Viața, așa cum o vedem că se derulează zilnic, nu este în realitate decât o înlănțuire de stări contradictorii și conflictuale, cu foarte puține clipe de liniște, de răgaz, în care mai putem și zâmbi. Nimic nu ne mulțumește, tremurăm la grija zilei de mâine, suntem mereu în contradicție cu noi și cei din imediata noastră apropiere.
Neînțelegându-ne pe noi, nu putem înțelege nici ceea ce vedem în jurul nostru. Nemulțumirea, zbuciumul, vanitatea, ambiția, ura și războaiele sângeroase nu găsesc în noi răspunsul potrivit. Și necunoașterea ne dirijează pașii în chip automat, făcându-ne părtașii uneia din cele două tabere în dispută pentru cine știe ce ideal absurd. Subiectivismul înflorește în toate domeniile de manifestare ale vieții. Și noi nu-l putem sesiza din cauza confuziei și ignoranței care ne copleșesc.
De ce au loc toate aceste manifestări care, prin natura lor, conturează un tablou pe cât de evident, pe atât de sumbru? Și cine, oare, ne țese viața cu urzeala amărăciunii, disperării și cruzimii? Putem noi, prin investigații personale, să depistăm adevăratul vinovat, care răspunde de tot haosul existent în noi și în lumea întreagă?
După acest mănunchi de interogații, să încercăm, fiecare pentru el, investigația respectivă.
Viața, așa cum se desfășoară în ansamblul manifestărilor ei, apare ca o întrecere egocentristă. Fiecare individ își urmărește cu insistență tot ceea ce îi procură satisfacții și evită ceea ce momentan contravine acestei opțiuni.
De fapt, căutarea este inițiată și susținută în continuare de o imagine. Odinioară, un experiment determinat de viață, ne-a oferit clipe de satisfacții. Și, de pe urma acestor clipe – atunci trăite real – ne-au rămas doar amintiri, pe care acum le readucem în prezent, dorindu-le repetarea. Deci, între ceea ce ne oferă viața că adevăr în momentul de față și dorința noastră, se deschide o adevărată prăpastie. Noi neglijăm, desconsiderăm sau respingem ceea ce este acum și aici ca adus de cursul normal al vieții, în schimbul unei ficțiuni irealizabile în momentul respectiv.
Din această confruntare dintre două opuse – realitate și închipuire – vor apărea, în mod fatal, amăgiri, stări tensionale, în final amărăciune, suferințe.
Creatorul acestor inadvertențe nu este altcineva decât ego-ul, a cărui structură este clădită numai pe ficțiuni. El este cel mai aprig dușman al ființei noastre, fiind implicat în toate conflictele și tragediile existenței pe Terra.
Atâta vreme cât vom funcționa la nivelul acestui ego – binele și răul nu pot avea decât caracter relativ. Scurgerea timpului le poate inversa sensurile. De pildă, satisfacția pe care ne-o oferă ziua de astăzi, s-ar putea ca mâine să ne aducă o mare nenorocire. Și tot așa, s-ar putea întâmpla și în cealaltă alternativă, ca neplăcutul de acum să ne ofere în viitor o neprețuită realizare.
Așadar, omul ca “ego” nu va putea fi niciodată în măsură să întâmpine și să înțeleagă în mod corect viața în desfășurarea realității ei firești. Ea oferă fiecăruia dintre noi ceea ce merităm, ceea ce ni se cuvine în funcție de fondul nostru psihologic.
Toate încercările, mai mult sau mai puțin dureroase nu sunt altceva decât efecte ale unor cauze anterioare, determinate de noi înșine. De exemplu, nedreptatea săvârșită de noi ieri împotriva unui semen, se întoarce împotriva noastră astăzi, ca efect a cărei intensitate corespunde actului incriminat.
Sesizarea acestei corelații este un caz fericit. Am putea afirma fără să greșim, că ea este un favor pe care viața ni-l oferă ca un “memento” de a nu mai greși în viitor. Cele mai multe efecte însă își au cauzele într-un trecut mai îndepărtat, fie în această existență, fie în șirul de vieți anterioare, a căror descifrare este mult mai dificil de realizat.
Necunoscând cauzele, omul – ego se socotește neîndreptățit și se revoltă, acuză, chiar blestemă vremuri, soartă, oameni, viață, cu un cuvânt, tot. Și astfel, în loc să profite de aceste minunate prilejuri negative, care au determinat cauzele actualelor efecte și care-l structurează psihologic, el, dimpotrivă, amplifică negativismul deja existent.
Și acum, pentru că am răspuns și la ultima întrebare pe care ne-am pus-o anterior și am constatat că adevăratul vinovat de întregul zbucium din noi și restul lumii, suntem noi și nimeni altul, venim cu întrebarea capitală. Ce posibilități avem de a scăpa de acest atât de greu impas?
Nu avem decât un singur răspuns, pe cât de tranșant, tot pe atât de logic, rațional: Demolarea definitivă a ego-ului prin permanenta lui deconspirare. Numai destrămând această șubredă ficțiune, vom crea posibilități Sacrului din noi, de a prelua comanda întregei ființe.
De-acum, prin trăire individuală, se pun noi temeiuri unui alt mod de viață pe planeta noastră, în care Iubirea necondiționată reprezintă factorul esențial ce impulsionează fiecare mișcare a existenței.
Iar cunoașterea de sine este singura posibilitate care ne va conduce la descoperirea acestei neprețuite comori, aflate în fiecare dintre noi.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
