Dezvaluiri

Invazia Secretă – În cine ai încredere?

Oricât de străin ar părea complotul din Secret Invasion, inspirația pentru specia Skrull, Reptilienii, își are de fapt rădăcinile mult mai aproape de noi decât ați putea crede – și anume de la un adevărat teoretician al conspirației reptilienilor, condus de infamul teoretician al conspirației britanicul David Icke. Creierul reptilian este un concept controversat. Unii cercetători spun că ne condiţionează comportamentele primitive, deciziile iraţionale, fricile, automatismele, alţii consideră că nu există. Agresivitatea, temerile inexplicabile, furiile nestăpânite, reflexele ancestrale, care apar în anumite situaţii emoţionale, sunt puse adesea, de unii psihologi şi specialişti în neuroştiinte, pe seama acestei părţi a creierului, numită creierul reptilian, şi care, de-a lungul timpului, ar fi ajutat la supravieţuirea speciei.

Vezi Trailer la Secret Invasion (2023):

În lumea Marvel Comics, Skrulls, Reptilienii sunt o rasă fictivă de umanoizi cu posibilitate de schimbare de formă originala extratereștri. Specia extraterestră precede o altă rasă de extratereștri, Chitauri, care joacă un rol similar, în special în Ultimate Marvel. Scriitorul și producătorul Mark Millar, care a conceput Chitauri, a fost inspirat de proeminentul teoretician al conspirației britanic David Icke. Icke crede că lumea este condusă în secret de o elită secretă și puternică numită Illuminati, care sunt, în realitate, umanoizi reptilieni care își schimbă forma.

Vorbind la serialul de televiziune The World’s Strangest OZN Stories în 2006, Icke a spus: „Din 1998, am început să dau peste oameni care mi-au spus că au văzut oameni transformându-se într-o formă non-umană. Este un fenomen vechi, cunoscut sub numele de schimbarea formei. Forma de bază este ca un umanoid solz, cu ochi reptilieni mai degrabă decât umanoizi.”

Bătrânul de 71 de ani crede în esență că o rasă asemănătoare Chitauri care își schimbă forma a controlat Pământul de mii de ani și că au deturnat planeta pentru a împiedica umanitatea să-și realizeze adevăratul potențial.

Termenul Chitauri provine din limba bantu a poporului Shona din Zimbabwe și înseamnă „vorbitor” cu referire la reptilieni.

„Este amuzant pentru că băieții de la Hollywood nu știu asta și îmi place asta”, a spus Millar pentru The Guardian în 2013. „Nu le-am spus. Sunt un mare fan David Icke și am luat Chitauri de acolo. Îmi place faptul că este într-un film cu încasări de 1,6 miliarde de dolari și este direct de la David Icke!”

Teoria creierului reptilian şi a creierului triunitar (in engleză, “triune brain”) a fost formulată, în anii 1960, de către Paul McLean, şeful laboratorului de neurofiziologie al Institutului de Sănătate Mintală din Bethesda (Maryland), SUA, şi popularizată de jurnalistul britanic (de origine maghiară) Arthur Koestler, într-o carte care s-a bucurat de o deosebită popularitate – “The ghost in the machine”, 1967 (“Fantoma din maşină”).

Potrivit acestei teorii, considerată, la vremea respectivă, a fi revoluţionară, creierul uman ar fi alcătuit din trei “straturi” succesive, structurate de-a lungul procesului de evoluţie – creierul reptilian, locul comportamentelor arhaice, legate de supraviețuire (respiraţie, ritm cardiac, hrănire, reproducere, fugă, luptă, apărare, temperatura corpului etc.); creierul limbic, centrul emoțiilor, şi neocortexul, dezvoltat la primatele superioare și legat de activități cognitive, abstracte.

Cel mai vechi “strat” se numeşte “creier reptilian” pentru că, în evoluţia speciilor, a apărut în urmă cu 400 – 600 de milioane de ani, guvernând comportamentul peştilor, reptilelor, amfibienilor, păsărilor, aflându-se la originea homeostaziei, adică reglarea constantelor interne ale organismului la un nivel stabil.

La nivel anatomic, creierul reptilian, la om, ar corespunde trunchiului cerebral (care are forma unui trunchi de con), localizat în partea posterioară a encefalului şi reprezentând 10% din masa acestuia. Bine protejat, în profunzime, este cea mai rezistentă structură cerebrală la traumatismele craniene.

Creierul reptilian este cel care generează comportamentele stereotipe, preprogramate, în sensul că acelaşi stimul va duce întotdeauna la acelaşi răspuns, explicând, în acelaşi timp, frica de schimbare.

Comportamentele induse de creierul reptilian nu pot evolua odată cu experiența, nu se pot adapta unei situații, deoarece acest creier ar avea doar o memorie de scurtă durată. De pildă, manifestarea furiei nu ar fi altceva decât o expresie a creierului reptilian (individul încercând să arate, prin agresivitate, că este mai puternic decât inamicul său).

Chiar dacă teoria creierului triunitar a fost formulată în anii 1960, mai înainte, Sigmund Freud, “părintele psihanalizei”, era extrem de interesat de această zonă profundă a creierului, legată de subconştient, susţinând că undeva, în adâncul minţii noastre, impulsurile ar căuta să se materializeze.

Mai mult, unii au susţinut că Paul D. MacLean şi-ar fi construit teoria creierului reptilian pornind de la conceptele freudiene: Sinele (ID), Eul (EGO) şi Supra-Eul (Super Ego), de la relaţia între conştient şi inconştient, de la definirea sinelui ca un “haos” dominat de instincte, de la “gândirea primitivă”, iraţională, destinată căutării plăcerii sau evitării durerii.

Începând cu psihanaliza lui Freud, trecând prin teoria “creierului triunitar” şi până la unele teorii mai noi, din anii 2000, se crede că acest creier reptilian, cel mai vechi, mai puternic şi mai greu de controlat, este responsabil de reticenţele noastre la schimbare, de deciziile iraţionale, de automatismele de tot felul.

Mulţi susţinători ai teoriei lui Paul D. MacLean consideră că această structură foarte veche – creierul reptilian – este direct legată, printre altele, de dependenţa de putere a fiinţei umane şi că există persoane la care emoțiile cele mai primitive, mai agresive și mai puțin empatice, precum şi plăcerea dominației și egocentrismul sunt extrem de puternice, aceste persoane lăsându-se ghidate, în mare parte, doar de creierul lor primitiv.

Un exemplu banal ar fi legat de “neuro-marketing”, experţii din industria de publicitate mizând tocmai pe faptul că oamenii se lasă conduşi, în bună măsură, de creierul lor reptilian, pentru că, în cele mai multe cazuri, atunci când scoatem cardul de credit, pentru a achiziționa ceva, focalizarea principală este pe satisfacerea dorințelor, instinctelor, nevoilor și plăcerilor noastre.

De asemenea, creierul reptilian stochează toate amintirile celor mai îndepărtate experiențe din trecut și funcționează ca și cum totul ar exista în același timp, în prezent, ceea ce întărește permanența mecanismelor reactivității inconștiente.

În prezent, teoria creierului reptilian se bucură de atenţie în zona dezvoltării personale, punându-se accent pe importanta acceptării “părţii reptiliene” din noi, pentru o viaţă mai bună, mai echilibrată, în sensul unui mai riguros control asupra comportamentelor impulsive, uneori agresive, şi asupra nevoilor de la baza Piramidei lui Maslow.

Se consideră, de asemenea, în psihoterapie, că teoria creierului triunitar oferă o perspectivă concisă și ușor de înțeles asupra naturii noastre, în luptă constantă cu instinctele primitive, asupra nevoii de a trăi în societate fără depresii şi anxietăţi şi de a canaliza emoțiile și capacitățile cognitive spre înțelepciune și raţionalitate.

Se pare că, în pofida avansului tehnologic, creierul uman mai are încă multe enigme. Funcţionarea milioanelor de neuroni, felul în care evoluează şi se estompează amintirile, emoţiile şi efectele lor asupra tensiunii muscular, ritmului cardiac, temperaturii corpului, inteligenţa, pentru care nimeni nu poate să dea deocamdată o definiţie completă, somnul, visele, conştiinţa, capacitatea de a imagina viitorul etc. – toate acestea sunt parţial descifrate de ştiinţă şi tot creierului îi revine misiunea de a căuta dezlegarea atâtor taine în virtutea cărora omul ocupă un loc privilegiat pe scara evoluţiei.

Un medic spaniol de la începutul secolului al XX-lea, Santiago Ramón y Cajal, laureat al Premiului Nobel, unul dintre fondatorii neurostiintelor moderne, spunea că: “Atât timp cât creierul uman rămâne un mister, Universul va continua să fie un mister”.


Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "Mulțumesc" printr-o Donație:


Hide picture