Jiddu Krishnamurti – Investigarea Adevărului, a Conștiinței și a Libertății
Krishnamurti explorează natura întrebărilor și a căutării adevărului, subliniind necesitatea unei investigații comune, nu doar a unui răspuns din partea unui vorbitor. Abordează o varietate de subiecte, de la scopul școlilor și fundațiilor sale până la motivele sale de a vorbi și înțelesul conceptului de iluminare. De asemenea, pune accent pe importanța auto-cunoașterii, a eliberării de condiționare și a responsabilității individuale în fața suferinței globale. Krishnamurti îndeamnă ascultătorii să chestioneze convențiile, să renunțe la iluzii și să abordeze viața cu o minte liberă și inteligentă. El respinge dependența de simboluri, grupuri sau guru, susținând că adevărul este dincolo de gândire și necesită o atenție completă.
Krishnamurti explorează în partea a doua concepte precum gândirea, conștiința, atașamentul, compasiunea și libertatea. El contestă noțiunile convenționale despre realitate și spiritualitate. Krishnamurti încurajează o investigație profundă a naturii umane și a motivațiilor din spatele acțiunilor noastre. Scopul este de a transcende limitările gândirii și ale condiționării pentru a atinge o înțelegere autentică. El oferă perspective asupra modului în care putem trăi o viață mai liberă și mai ordonată.
Vezi online cu traducere:
Partea 1:
Întrebări și Răspunsuri Publice
I. Tema Principală: Căutarea Adevărului Împreună, Nu Dependența de Autoritate
- Investigație Colaborativă: Krishnamurti subliniază importanța unui parcurs comun în descoperirea adevărului, nu un raport de tip guru-urmăritor. Actul întrebării trebuie să fie un act de căutare, iar această căutare se face împreună. “Când pui o întrebare, în acest act este implicat faptul că cineva va răspunde, însă scopul este de a căuta împreună. Nu eu, ca vorbitor, sunt cel care va da răspunsul, ci împreună vom explora și vom descoperi adevărul.”
- Autonomie în Înțelegere: Multe întrebări pot fi răspunse prin reflecție profundă asupra propriei persoane. “Multe întrebări care au fost puse ar putea fi răspunse dacă le-am gândi cu atenție pentru noi înșine.”
- Respinsul Cultului Guru: Krishnamurti avertizează ferm împotriva urmei închinate unor figuri “iluminate” și creării de guru, punând accent pe munca proprie. “A lucra cu un om iluminat nu este important; ceea ce contează este să lucrezi asupra propriei tale ființe. Nu suntem aici pentru a crea un cult al personalității, ci pentru a căuta adevărul împreună.”
II. Școlile și Fundațiile: Un Rău Necesitat?
- Scopul Școlilor: Krishnamurti discută despre aparenta contradicție de a înființa școli, în ciuda poziției sale anti-organizaționale. El vede școlile ca potențiale “centre de înțelegere,” destinate formării unor ființe umane complete, nu doar a unor “instrumente tehnologice mecanice”. “Școlile nu sunt doar pentru a produce oameni care să devină simple unelte tehnologice, ci pentru a cultiva indivizi umani, fără frică, confuzie și cu mare integritate.”
- Scopul Fundațiilor: Fundațiile sunt descrise ca având rolul de a publica cărți, organiza întâlniri și susține școlile, fără scopuri de profit. “Fundațiile nu sunt organizate pentru a obține beneficii financiare, ci pentru a ajuta la publicarea cărților și organizarea acestor întâlniri pentru a sprijini școlile.”
III. Motivația de a Vorbi: Compasiune, Nu Împlinire Personală
- Absența Motivației Personale: Krishnamurti respinge ideea că ar avea o motivație personală de a vorbi. El afirmă că vorbește din compasiune, similar modului în care o floare emană parfumul. “Nu am niciun motiv personal, ci pur și simplu împărtășesc din afecțiune, din iubire, din compasiune.”
- Independența: El subliniază independența sa și lipsa unei atașări față de orice grup. “Nu depind de voi ca grup. Dacă aș fi tăcut, nimic nu s-ar schimba. Nu sunt atașat unui grup sau unei audiențe.”
IV. Natura Adevărului și Libertatea Psihologică
- Adevărul Nu Are Un Drum: Adevărul nu poate fi găsit prin metode prescrise sau sisteme. “Adevărul nu are un drum; nu există un mod fix de a-l atinge. Nu poate fi obținut printr-un sistem, printr-o meditație sau o metodă.”
- Fundamente pentru Căutarea Adevărului: Pentru a descoperi adevărul, este necesar să ne construim o fundație de sensibilitate, integritate și libertate față de frică și cunoașterea psihologică. “Trebuie să punem bazele pentru a fi sensibili, fără frică, cu mare integritate și pentru a fi liberi de condiționările psihologice.”
- Condizionarea Psihologică: Krishnamurti pune accent pe recunoașterea și eliberarea de condiționările culturale, religioase, economice, sociale și fizice. “Fără libertate interioară, nu putem înțelege adevărul. Trebuie să ne eliberăm de toate condiționările care ne limitează.”
V. Responsabilitatea și Conexiunea Individuală cu Umanitatea
- Experiența Umană Comună: Krishnamurti afirmă că suferința psihologică este universală, conectând toți oamenii. “Unde te duci, oamenii suferă. Aceasta este soarta tuturor oamenilor – frică, anxietate, nesiguranță.”
- Individul Este Lumea: El subliniază că fiecare individ este întreaga lume din punct de vedere psihologic. “Ca om, tu ești întreaga lume, psihologic. Nu ești separat de cei care suferă în India, Japonia sau America.”
- Răspunsul la Provocare: Conștientizarea acestei interconectivități ridică întrebarea responsabilității individuale. “Cum răspunzi la provocarea de a înțelege că ești parte din întreaga umanitate? Răspunsul tău nu poate veni din condiționările tale vechi.”
VI. Abordarea Urgenței de a Schimba ce Pălește
- Influența Vorbitorului: Krishnamurti recunoaște că “urgenta schimbării” simțită în timpul vorbelor sale poate dispărea atunci când oamenii se întorc acasă, datorită influenței vorbitorului. “Urmarea schimbării este adesea influențată de vorbitor. Atunci când părăsești sala, provocarea dispare.”
- Nevoia de Conștiență Continuă: Trebuie să fim conștienți de propria noastră confuzie, nu doar în timpul vorbelor, ci și acasă, acolo unde contează cu adevărat. “Poți fi conștient de confuzia ta nu doar aici, dar și acasă, în viața de zi cu zi?”
- Importanța Inteligenței: Krishnamurti subliniază că nu mintea tehnologică aduce fericirea, ci inteligența care vine din conștientizarea limitărilor gândirii psihologice. “Inteligența începe atunci când conștientizăm limitele gândirii.”
VII. Sfârșitul Suferinței și Rana Copilăriei
- Respinsul Suferinței ca Necesitate: Krishnamurti respinge ideea că suferința este necesară pentru creștere sau iluminare. “Suferința trebuie să se încheie, nu să o trăim ca pe o necesitate.”
- Rana Universală: El vorbește despre o “rană” comună din copilărie care ne modelează viața și duce la izolare. “Suntem răniți din copilărie de părinți, profesori sau colegi. Această rană adâncește izolarea.”
- Sfârșitul Înregistrării Reacțiilor Psihologice: Krishnamurti explorează posibilitatea de a înlătura înregistrarea insultelor și a rănilor psihologice care perpetuează suferința. “Este posibil să nu înregistrăm insultele sau laudele, să nu le lăsăm să ne afecteze profund?”
VIII. Problemele și Iluzia Timpului și a Sinelui
- Problemele Sunt Creații: Krishnamurti vede problemele ca auto-create prin idealuri iluzorii și prin identificarea cu concepte precum violența. “Problemele sunt create atunci când gândim în termenii timpului și al idealurilor.”
- Problema în Timp: Problemele există doar în timp. “Problemele nu există decât atunci când gândim în termenii timpului, fie că este vorba de timp cronologic sau de timpul psihologic.”
- Centru de Tensiune: Problemele sunt rădăcinile unei tensiuni egocentrice, create de lipsa atenției. “Tensiunea apare atunci când nu există atenție completă; când ești atent, nu există un ‘eu’ care să creeze probleme.”
IX. Simboluri și Iluzii
- Pericolele Simbolurilor și Identității de Grup: Krishnamurti avertizează împotriva atașamentelor față de simboluri și grupuri, considerând că aceste atașamente sunt iluzii care împiedică înțelegerea realității. “Atașamentul față de simboluri și grupuri este o iluzie care împiedică vederea adevărului.”
Aceste puncte esențiale ilustrează profunditatea gândirii lui Krishnamurti în abordarea subiectelor legate de adevăr, responsabilitate, suferință și conștiință, subliniind o cale de eliberare psihologică și o viață trăită dintr-o perspectivă mai largă și interconectată.
Partea 2:
Tema generală: Explorarea relației dintre gândire, conștiință și condiționare, și posibilitatea atingerii unei stări de libertate interioară și compasiune
Idei principale și argumente cheie:
- Întrebarea ca punct de plecare: Krishnamurti subliniază faptul că adevărul nu poate fi găsit într-un răspuns predeterminat, ci se află în investigarea profundă a întrebării. „O întrebare presupune că suntem în căutarea unui răspuns. Răspunsul este în întrebare, nu departe de aceasta; în formularea întrebării, răspunsul devine evident prin cercetarea comună a acesteia.”
- Natura gândirii și a conștiinței: Gândirea este prezentată ca un proces limitat de experiență, cunoaștere și memorie. Conștiința este descrisă ca un câmp vast ce include nu doar experiențele personale, ci și memoria colectivă, condiționarea culturală, credințele și emoțiile. „Gândirea este parte din emoții, sentimente, reacții și cogniția acestor reacții. Ce înseamnă conștiința? A fi conștient de ceva, a înțelege, a avea un câmp în care mintea să opereze. Asta este conștiința.”
- Conținutul conștiinței: Conștiința este esențialmente definită prin conținutul său. Fără amintiri, credințe și atașamente, nu ar exista un „sine” conștient. „Conștiința noastră este alcătuită din conținutul său. Fără acest conținut, ce înseamnă auto-conștiența?”
- Depășirea gândirii: O temă centrală este posibilitatea de a transcende gândirea, nu doar temporar (între gânduri), ci într-un mod complet. Krishnamurti întreabă: „Poate gândirea să se oprească vreodată?” El avertizează că utilizarea unor metode precum meditația pentru a suprima gândirea poate intensifica, de fapt, gândirea. „Cum poate gândirea, cu toată energia pe care o generează, să înceteze? Putem lăsa ca aceasta să dispară?”
- Observația fără observator: Cheia pentru a transcende gândirea constă în observarea directă a mișcării gândului, fără diviziunea dintre observator și observat, gânditor și gând. „Putem observa mișcarea gândului nu ca observatori, ci ca gândul în sine, devenind conștienți de propriul său proces?”
- Timpul ca gândire: Gândirea este un proces temporal, o mișcare. Prin urmare, timpul este echivalat cu gândirea. „Gândirea este un proces de mișcare, iar timpul este o mișcare. Astfel, gândirea este timp.”
- Compasiunea și iubirea: Compasiunea nu este o simplă emoție romantică sau un act social superficial, ci rezultatul unei înțelegeri adânci. Iubirea adevărată nu poate coexista cu ambiția, gelozia, violența sau diviziunile naționaliste/religioase. „Numai prin sfârșitul suferinței apare compasiunea autentică.”
- Atașamentul ca sursă de corupție: Atașamentul față de idei, concepte, idealuri, oameni sau obiecte este considerat o formă de corupție, care generează frică, anxietate și posesivitate. „Când ești atașat de o idee sau un ideal, nu ești dispus să examinezi alte perspective. Atașamentul naște corupție.”
- Responsabilitatea individuală: Krishnamurti respinge ideea că o minoritate poate depăși o majoritate distructivă. Transformarea trebuie să înceapă cu fiecare individ. „Dacă un grup de oameni s-ar transforma fundamental, nu ar mai pune această întrebare, pentru că am deveni cu totul altceva.” El subliniază că suntem responsabili pentru ororile din lume și nu ne putem baza pe agenți externi pentru transformarea noastră. „Suntem responsabili pentru acest haos și nu putem aștepta ca o agenție externă să ne transforme.”
- Iluzia și credința: Krishnamurti pune sub semnul întrebării valoarea credințelor și iluziilor, chiar dacă acestea pot oferi oamenilor puterea de a face lucruri remarcabile. „Poate o iluzie să îți ofere o vitalitate enormă și puterea de a face lucruri extraordinare?” El sugerează că adevărata forță provine din claritate și din capacitatea de a percepe realitatea așa cum este.
- Căutarea libertății: Adevărata libertate nu poate fi găsită în lumea exterioară sau în alegeri, ci în eliberarea interioară de confuzie, frică și prejudecăți. „Libertatea există doar atunci când nu există confuzie în interiorul nostru. Căutarea libertății presupune depășirea propriilor condiționări și limitări.”
Krishnamurti oferă o analiză profundă a naturii umane, a gândirii și a conștiinței, evidențiind posibilitățile transformării interioare. El îndeamnă la o investigație directă și neînfricată a minții noastre și a condiționărilor care ne definesc, cu scopul de a ajunge la o stare de libertate autentică, inteligență și compasiune.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
