Jiddu Krișhnamurti – Rugăciunea și Iluzia Dovedirii lui Dumnezeu
Krishnamurti: Dacă aveți o dovadă a existenței lui Dumnezeu, atunci nu este Dumnezeu (râsete), deoarece este o dovadă a minții. Cum îl poate mintea dovedi sau infirma pe Dumnezeu? Prin urmare Dumnezeu este o proiecție a minții în funcție de satisfacțiile tale, apetitul, plăcerea sau frica ta.
Acest ceva nu este Dumnezeu, ci doar o creație a gândirii, o proiecție a cunoscutului, care este trecutul. Ceea ce este cunoscut nu este Dumnezeu, deși mintea poate să-l caute, poate activa în căutarea lui Dumnezeu.
Cel care întreabă spune că rugăciunile sale primesc răspuns și întreabă dacă acest lucru este o dovadă a existenței lui Dumnezeu. Nu vrei o dovadă de iubire? Atunci când iubești pe cineva, cauți o dovadă? Dacă cer o dovadă de iubire, este aceasta iubirea?
Dacă ești iubit de soția și copilul tău, și tu vrei o dovadă, atunci iubirea este cu siguranță o afacere. Deci, rugăciunea ta către Dumnezeu este doar o negociere. (râsete). Nu râdeți acolo, urmăriți asta cu seriozitate, ca o realitate. Cel care a întrebat se apropie de Dumnezeu prin rugăciune și apeluri. Nu puteți găsi realitatea prin sacrificiu, prin respect, prin responsabilitate, deoarece acestea sunt mijloace care au o finalitate, un scop, iar scopul nu este diferit de mijloace. Mijloacele au o finalitate, un scop.
O altă parte a întrebării este: “Mă rog la Dumnezeu, și rugăciunile mele primesc răspuns”. Să examinăm. Ce vrei să spui prin rugăciune? Te rogi atunci când ești plin de bucurie, când ești fericit, atunci când nu există confuzie, nici nefericire? Te rogi atunci când există nefericire, frică, când ești tulburat, în criză, iar rugăciunea este o implorare, o petentă.
Când ești în suferință, vrei pe cineva care să te ajute, o entitate superioară, care să-ți ofere o mână de ajutor, și acest proces de implorare în diferite forme, se numește rugăciune. Deci, ce se întâmplă? Întinzi vasul tău cerșind cuiva; nu contează cine este – un înger, sau propria-ți proiecție pe care tu o numești Dumnezeu. În momentul în care cerșești, implorând, ceri ceva – însă dacă acel ceva este real sau nu, este o altă întrebare.
Dorești ca nefericirea și confuzia ta să fie rezolvată, așa că spui expresiile tale tradiționale, te întorci la devoțiunea ta, și repetarea constantă face mintea liniștită. Doar că aceasta nu este liniște – mintea este doar distrasă și adormită. În această liniște indusă, când există rugăciune, există un răspuns. Dar nu este deloc un răspuns de la Dumnezeu – este de la propriile tale proiecții. Iată răspunsul la această întrebare.
Însă nu sunteți interesați de toate acestea, de aceea puneți întrebarea. Rugăciunea ta este implorare – ești interesat doar de a obține un răspuns la rugăciunea ta, deoarece dorești să te eliberezi de probleme. Ceva îți roade inima, și prin rugăciune te auto-liniștești.
În această liniște artificială, auto-indusă, există un răspuns – evident satisfăcător, altfel l-ai respinge. Rugăciunea ta este satisfacere, și prin urmare este ceea ce tu ți-ai creeat. Proiecția ta este cea care te ajută – este un anume tip de rugăciune.
Apoi mai există tipul deliberativ de rugăciune pentru a face mintea liniștită, receptivă și deschisă. Cum poate fi deschisă mintea atunci când este condiționată de tradiție, de fundalul trecutului? Deschiderea implică înțelegerea, capacitatea de a urma imponderabilul. Când mintea este captivă, legată de o credință, nu poate fi deschisă. Când este “deschisă” intenționat, orice răspuns primit este o auto-proiecție. Doar atunci când mintea este necondiționată, atunci când știe să gestioneze fiecare problemă care apare – doar atunci nu mai există nici o problemă. Atâta timp cât fundalul continuă, acesta de a fi deschis fără nici o respingere sau justificare față de ceea ce este; și de aceasta încercați să scăpați prin rugăciune.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
