Matthew O’Reilly – Nevoile universale de iertare, amintire și sens definesc ultimele clipe de viață

Matthew O’Reilly un paramedic din New York relatează experiențele sale cu pacienți aflați în ultimele momente ale vieții, observând trei tipare comune: nevoia de iertare, dorința de a fi amintiți și setea de a ști că viața lor a avut sens. El împărtășește cum inițial mințea pacienții, dar a schimbat abordarea după o experiență transformativă, constatând că adevărul aduce adesea pace și acceptare. Observațiile sale subliniază importanța relațiilor, a contribuției personale și a împăcării cu sine în fața morții. Experiențele sale contestă percepția comună a terorii în fața morții iminente.

Vezi online cu traducere:

---

Temele principale și cele mai importante idei identificate:

Dilema paramedicului: O’Reilly descrie dilema inițială cu care s-a confruntat: să spună adevărul pacienților aflați pe moarte sau să-i mintă pentru a-i consola. Inițial, de teamă să nu le amplifice teroarea, alegea să mintă.

Schimbarea de perspectivă: Un incident cu un motociclist aflat în stare critică l-a determinat să-și schimbe abordarea. A decis să spună adevărul, iar reacția pacientului l-a surprins: în loc de teroare, a observat acceptare și pace interioară.

Trei tipare observate: De atunci, a identificat trei tipare constante în atitudinea pacienților aflați în pragul morții:

• Nevoia de iertare: Indiferent de religie sau cultură, pacienții simt nevoia de a cere iertare pentru greșelile făcute sau de a se împăca cu cei dragi. „În timp ce i-am așezat plăcuțele de defibrilare pe piept… m-a privit în ochi și a spus: «Mi-aș fi dorit să fi petrecut mai mult timp cu copiii și nepoții, în loc să fiu egoist cu timpul meu.»”

• Nevoia de a fi ținut minte: Există o dorință puternică de a fi ținut minte de cei dragi sau chiar de cei prezenți în ultimele clipe. „De nenumărate ori, un pacient m-a privit în ochi și m-a întrebat: «Îți vei aminti de mine?»”

• Nevoia de a simți că viața a avut un sens: Pacienții își doresc să știe că viața lor a avut un impact pozitiv și că nu a fost irosită. Exemplul unei femei grav accidentate, care a aflat că cei doi copii adoptați vor deveni medici și vor salva vieți, ilustrează perfect această nevoie. „Simțea că nu și-a lăsat amprenta pe acest pământ… dar s-a dovedit că era mama a doi copii adoptați, care urmau să devină medici datorită influenței ei.”

Concluzia: Spre deosebire de percepția generală, moartea nu este întâmpinată cu teroare și frică, ci cu acceptare și pace interioară. „Credeam ce vedeam în filme… că ultimele momente sunt doar frică și teroare. Am ajuns să realizez că, indiferent de circumstanțe, de cele mai multe ori, oamenii găsesc pace și acceptare.” Sunt lucrurile mărunte, momentele simple și impactul pe care l-am avut asupra lumii cele care ne aduc liniște în ultimele clipe. „Cele mai mici gesturi, cele mai simple momente, cele mai mici lucruri pe care le-ai adus în lume îți oferă pace în acele clipe finale.”

Concluzie generală: Experiența lui O’Reilly oferă o perspectivă emoționantă și profundă asupra modului în care oamenii se confruntă cu moartea. Nevoile universale de iertare, amintire și sens definesc ultimele clipe de viață și subliniază importanța de a trăi o viață plină de compasiune și semnificație.