Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Dincolo de limitele credințelor

A fi teist său ateu pentru mine ambele sunt la fel de absurde. Dacă ai ști ce este adevărul, ce este Dumnezeu, nu ai fi nici teist nici ateu deoarece în această conștientizare credința este inutilă. Aceasta este pentru omul care nu este conștient, care doar speră și presupune, care privește credința sau necredința sa doar ca un sprijin care să-l conducă spre a acționa într-un anumit fel.

Acum, dacă veți privi aceasta într-un mod diferit, veți descoperi voi înșivă, individual realitatea, ceva ce este dincolo de toate limitările credinței, dincolo de iluzia cuvintelor. Dar aceasta – descoperirea adevărului sau a lui Dumnezeu – cere multă inteligență, ceea ce nu înseamnă a avea sau a nu avea credință, ci recunoașterea obstacolelor create de lipsa inteligenței.

Deci, pentru a-l descoperi de Dumnezeu sau adevărul – și eu spun că un astfel de lucru există, deoarece l-am realizat – pentru a-l recunoaște, pentru a-l realiza, mintea trebuie să fie purificată de toate piedicile care au fost create de-a lungul veacurilor datorită nevoii de auto-protecție și securitate. Nu poți fi liber de nevoia de securitate pur și simplu afirmând că ești liber. Pentru a trece dincolo de aceste obstacole trebuie să ai o mare inteligență, nu doar intelect.

Pentru mine, inteligența este atunci când mintea și inima sunt într-o armonie deplină; atunci vei descoperi de unul singur fără a întreba pe cineva, ce este realitatea.

Scurtă analiză a textului

Krișhnamurti prezintă o perspectivă non-dualistă asupra existenței lui Dumnezeu și a adevărului, depășind dihotomia dintre teism și ateism.

Teme principale:

• Inadecvabilitatea credinței: Krișhnamurti argumentează că atât teismul, cât și ateismul sunt “absurde” în fața cunoașterii adevărate a realității. Credința este văzută ca un “sprijin” pentru cei care nu sunt conștienți, o iluzie care limitează accesul la adevăr: “Dacă ai ști ce este adevărul, ce este Dumnezeu, nu ai fi nici teist nici ateu deoarece în această conștientizare credința este inutilă.”
• Importanța inteligenței: Descoperirea adevărului necesită o inteligență profundă, care depășește simpla acumulare de informații. Această inteligență implică o purificare a minții de “obstacolele” create de nevoia de securitate și auto-protecție: “Pentru a trece dincolo de aceste obstacole trebuie să ai o mare inteligență, nu doar intelect.”
• Armonia dintre minte și inimă: Adevărata inteligență este definită ca o stare de armonie între minte și inimă: “Pentru mine, inteligența este atunci când mintea și inima sunt într-o armonie deplină; atunci vei descoperi de unul singur fără a întreba pe cineva, ce este realitatea.”

Idei cheie:

• Adevărul și realitatea pot fi descoperite doar printr-o experiență personală, directă, nemijlocită de credințe sau dogme.
• Nevoia de securitate și auto-protecție creează bariere mentale care împiedică accesul la adevărata cunoaștere.
• Inteligența autentică implică atât intelectul, cât și inima, într-o stare de armonie și echilibru.

Concluzie:

Krișhnamurti propune o cale spre cunoașterea adevărului care transcende limitele impuse de credință și rațiune. Această cale necesită o inteligență profundă și o purificare a minții de atașamente și frici, permițând astfel o experiență directă a realității.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.