Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Dualitatea Observator-Observat: Timp și Suferință
Când te uiți la ceva – un copac, soția ta, copiii tăi, la aproapele tău, la stelele de pe cer, la luna oglindindu-se în apă, pasărea pe cer, orice – există întotdeauna observatorul: cenzorul, gânditorul, experimentatorul, căutătorul – și lucrul observat; observator și observat; gânditorul și gândirea. Deci, există întotdeauna o divizare. Această divizare este timpul. Această divizare este esența conflictului. Și atunci când există conflict, există contradicție.
Există „observatorul și observatul”, care reprezintă o contradicție, o separare, și, prin urmare, unde există contradicție, există conflict. Și atunci când există un conflict, există întotdeauna urgența de a trece dincolo de acesta, de a-l depăși, de a scăpa de el, de a face ceva cu privire la el, iar toată această activitate implică timpul. Cât timp există această diviziune, vom trece prin timp, iar timpul este suferință. Un om care dorește să găsească sfârșitul suferinței trebuie să o înțeleagă, trebuie să treacă dincolo de această dualitate dintre gânditor și gândire, experimentator și experiență. Adică, atunci când există o separare între observator și observat, există timpul și, prin urmare, nu există un final al suferinței.
Atunci, ce să faci? Ai înțeles întrebarea?
Eu văd, în mine însumi, că observatorul este întotdeauna privitorul, judecătorul, cel care acceptă, respinge, controlează, modelează. Acest observator, acest gânditor, este rezultatul minții, al gândirii, în mod evident. Gândul este primul, nu observatorul, nu gânditorul. Dacă nu ar exista deloc gândirea, nu ar exista niciun observator, niciun gânditor; atunci ar fi doar atenția totală, completă.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
