Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Omul religios
Care este starea minții care afirmă: “eu nu știu dacă există Dumnezeu, dacă există iubire”, adică atunci când nu există nici un răspuns al memoriei? Vă rog să nu răspundeți imediat la această întrebare, deoarece dacă o faceți răspunsul va fi doar recunoașterea a ceea ce credeți că ar trebui sau nu ar trebui să fie.
Dacă spui: “este o stare de negare”, tu o compari cu ceea ce știi deja; prin urmare acea stare în care spui “nu știu” este inexistentă. Deci mintea care este capabilă a spune “eu nu știu” se află în starea unică în care orice poate fi descoperit.
Dar omul care spune: “eu știu”, omul care a experimentat o infinitate de varietăți de experiențe umane și a cărui minte este împovărată de informații, de cunoștințe enciclopedice, poate el experimenta vreodată ceva care nu poate fi acumulat?
Aceasta va fi extrem de greu. Când mintea lasă deoparte toate cunoștințele pe care le-a dobândit, atunci când pentru ea nu mai există nici un Buddha, nici un Christ, nici un maestru, nici un învățător, nici un fel de religie, nici o învățătură; atunci când mintea este complet singură, necontaminată, ceea ce înseamnă că mișcarea ei a ajuns la final, doar atunci există posibilitatea unei extraordinare revoluții, a unei fundamentale schimbări.
Omul religios este cel care nu aparține nici unei religii, nici unei națiuni, nici unei rase, care este complet singur interior, într-o stare de ne-cunoaștere, și pentru el binecuvântarea sacrului vine în ființă.
Explorând Starea de Ne-cunoaștere
Tema centrală: Starea mentală de “a nu ști” este prezentată ca o condiție esențială pentru o adevărată revoluție interioară și descoperirea binecuvântării sacrului.
Idei principale:
- Depășirea memoriei și a cunoștințelor acumulate: Krișhnamurti subliniază importanța depășirii răspunsurilor automate generate de memorie și de cunoștințele preexistente. A afirma “nu știu” presupune o eliberare de condiționările mentale care împiedică o percepție autentică.
- Golirea minții pentru a face loc noului: Krișhnamurti susține că mintea încărcată cu informații și experiențe este incapabilă să experimenteze ceva cu adevărat nou. Doar prin renunțarea la tot ceea ce am acumulat, inclusiv figuri religioase sau învățături, putem atinge o stare de receptivitate autentică.
- Singurătatea interioară ca premisă a sacrului: Adevărata religiozitate este definită prin detașarea de orice apartenență exterioară – religie, națiune, rasă. Starea de “ne-cunoaștere” și de singurătate interioară este prezentată ca fiind terenul fertil pentru manifestarea sacrului.
Concluzii:
Krișhnamurti propune o perspectivă profundă asupra naturii cunoașterii și a transformării spirituale. “Ne-cunoașterea” nu este o stare de ignoranță pasivă, ci o poziție activă de deschidere și receptivitate, esențială pentru a experimenta realitatea în prospețimea și autenticitatea ei.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține Trezirea Inteligenței prin o donație pentru a răspândi lumină, cunoaștere și a crea un viitor mai conștient și iubitor.
