Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Virtutea dincolo de Autoritate și Imitație
Se poate mintea elibera de autoritate, ceea ce presupune a se elibera de frică, astfel încât să n-o mai urmeze? Dacă da, asta pune capăt imitației, care te face mecanic. La urma urmei, virtutea, etica, nu este o repetare a ceea ce este bun. În momentul în care aceasta devine ceva mecanic, aceasta încetează a mai fi virtute. Virtutea este ceva care trebuie să existe în orice moment, la fel ca umilința. Umilința nu poate fi cultivată, iar mintea care nu este umilă este incapabilă de a învăța.
Deci, virtutea nu presupune nicio autoritate. Moralitatea socială nu este deloc moralitate; este imorală pentru că admite concurența, lăcomia, ambiția și, prin urmare, societatea încurajează imoralitatea. Virtutea este ceva care transcende moralitatea. Fără virtute nu există ordine, iar ordinea nu se conformează unui model, unei formule.
Mintea care urmează o formulă prin autodisciplină, pentru a realiza virtutea, își creează singură probleme de imoralitate. O autoritate externă care obiectivează mintea, cu excepția legii, cum ar fi Dumnezeu, morala și așa mai departe, devine distructivă atunci când mintea încearcă să înțeleagă ce este, în realitate, virtutea. Avem propria autoritate, experiență și cunoaștere pe care ne străduim să le urmăm. Cu toții știm că există această constantă repetiție, imitația.
Autoritatea psihologică – nu autoritatea legii, polițistul care menține ordinea – autoritatea psihologică pe care fiecare o are devine distrugătoarea virtuții, deoarece virtutea este ceva care trăiește, se mișcă.
Așa cum nu este posibil a cultiva umilința, așa cum nu este posibil a cultiva iubirea, de asemenea, virtutea nu poate fi cultivată, și în asta există o extraordinară frumusețe. Virtutea nu este mecanică, și fără virtute nu există un fundament pentru o gândire limpede.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
