Michael Newton – Moarte, Durere si Alinare

A supravietui unei persoane iubite reprezinta unul dintre cele mai dificile momente ale vietii. Este bine cunoscut faptul ca procesul supravietuirii unei astfel de dureri presupune traversarea socului initial, apoi lupta cu negarea, mânia, depresia, pentru ca, în cele din urma, sa ajungem sa ne împacam cu gândul. Fiecare dintre aceste stadii de dezechilibru emotional variaza, în durata si în intensitate, de la câteva luni la câtiva ani. Pierderea cuiva de care am fost strâns legati ne poate aduce într-o asemenea disperare, încât simtim ca ne aflam într-o groapa fara fund, moartea parând atât de definitiva.


Credinta în finalitatea mortii reprezinta pentru societatea, cultura occidentala un obstacol în calea alinarii. Avem o cultura dinamica, în care posibilitatea de a ne pierde personalitatea este de neînchipuit. Dinamica mortii într-o familie ai caror membri sunt apropiati, se aseamana cu aceea a unei piese de succes, cazuta prada dezordinii din pricina mortii unuia dintre staruri. Interpretii ramasi se zbat în jurul nevoii de a schimba scenariul. Confruntarea cu acest urias gol în economia textului, produs de cel disparut prin însasi disparitia sa, afecteaza rolurile viitoare ale actorilor ramasi. Avem de a face în acest caz cu o dihotomie, pentru ca sufletele, pe când se afla în lumea spiritelor, pregatindu-se pentru o noua viata, zâmbesc la ideea ca ar face repetitii pentru urmatoarea lor piesa de pe Pamânt. Ele stiu ca toate rolurile sunt temporare. În cultura noastra, nu ne pregatim pentru trecerea în nefiinta în mod adecvat înca din timpul vietii, pentru ca moartea nu este ceva pe care sa-l putem schimba sau determina. Aprehensiunea Disparitiei fizice începe sa ne framânte pe masura ce înaintam în vârsta, mereu prezenta, pândind în umbre, nepasatoare la tot ceea ce credem ca se întâmpla în acel moment sau dupa moarte. Discutând în timpul conferintelor mele despre viata de apoi, am fost surprins sa descopar ca tocmai oamenii care aveau puternice opinii religioase traditionale pareau sa se teama de moarte cel mai mult.

Pentru cei mai multi dintre noi aceasta frica vine din necunostinta. În afara de cazul în care am vazut moartea cu ochii sau am trait o regresie a vietii anterioare, gratie careia ne-am putut aminti ce a însemnat, de fapt, acest moment, trecerea în lumea umbrelor e un mister. A avea de-a face cu moartea, fie ca participanti sau ca observatori, poate fi dureros, trist sau înspaimântator. Cel sanatos nu doreste sa vorbeasca despre aceasta si nici cei foarte bolnavi nu o fac prea adesea. Astfel, cultura noastra priveste sfârsitul vietii ca pe o oroare.

În secolul al XX-lea s-au produs multe schimbari în atitudinea publicului fata de viata de dupa moarte. Daca în primele decenii ale secolului cei mai multi dintre oameni si-au pastrat vederile traditionaliste, considerând ca le este dat sa traiasca doar o singura viata, în ultima treime a secolului al XX-lea, în Statele Unite s-a estimat ca aproximativ 40% dintre cetateni cred în reîncarnare.

Aceasta schimbare de atitudine a facut ca acceptarea fenomenului mortii sa devina mai usoara pentru aceia care, devenind mai spirituali, se îndeparteaza de acea credinta ce postuleaza ca dupa moarte urmeaza doar uitarea.

Unul dintre cele mai semnificative aspecte ale cercetarilor pe care le-am efectuat referitor la lumea spiritelor este posibilitatea de a afla, din perspectiva sufletului desprins, ce se petrece când murim si cum se straduiesc sufletele sa-i aline pe cei ramasi pe Pamânt. Sper ca în acest capitol sa reusesc sa va dau certitudinea ca acel sentiment pe care-l simtiti în adâncul fiintei dupa o astfel de pierdere este mai mult decât o simpla dorinta. Persoana pe care o iubiti nu s-a dus cu adevarat.

Aveti în vedere si ceea ce am spus în ultimul capitol, referitor la dualitatea sufletelor. O parte a energiei v-a fost lasata în lumea spiritelor în momentul încarnarii. Când cel pe care-l iubiti ajunge din nou înapoi acasa, voi veti fi deja acolo, asteptându-l cu acea parte a energiei voastre care a fost lasata în urma.

Aceasta energie similara (cu aceea care v-a însotit în viata pamânteasca) este tinuta în rezerva pentru a se uni cu sufletul care se întoarce. O alta revelatie semnificativa desprinsa din cercetarile mele a fost aceasta: ca rudele-de-suflet nu sunt niciodata separate cu adevarat una de alta.

Sectiunile care urmeaza ilustreaza metodele concrete pe care le folosesc sufletele pentru a comunica cu aceia pe care îi iubesc. Aceste tehnici pot începe chiar imediat dupa moartea fizica si pot fi foarte intense. Cu toate acestea, sufletul care se desprinde poate fi îngrijorat cu privire la pornirea spre casa, caci densitatea pamântului îl goleste de energie. Sufletul este despovarat si eliberat pe neasteptate prin moarte. Daca simtim nevoia, sufletele desprinse ne pot contacta din lumea spiritelor în mod regulat.

Contemplatia tacuta si meditatia pot crea o receptivitate mai mare fata de cel plecat si, totodata, de-a va înzestra constiinta cu un sens mai înalt al constientei, mesajele verbale din cealalta parte nefiind necesare. În procesul de revenire dupa o atare durere, ne poate fi de ajutor sa înlaturam obstacolul propriei nesigurante si sa ne deschidem mintea macar catre posibilitatea prezentei cuiva pe care-l iubesti.

Tehnici/modalitati terapeutice ale sufletelor

Cazul cu care încep aceasta carte este acela al unui suflet avansat, numit Tammano, care se pregateste sa devina ghid-student. El mi-a spus: „M-am încarnat si am murit pe Pamânt timp de mii de ani si abia în ultimele secole am înteles cu adevarat cum sa schimb gândurile negative si sa linistesc oamenii”. Acest caz începe în timpul sesiunii noastre, în punctul în care Tammano descrie momentele imediat urmatoare mortii lui dupa o viata trecuta.

Cazul 1

S (Subiectul): Sotia mea nu-mi simte prezenta. Nu pot sa ajung la ea.

Dr. N: De ce? Care e problema?

S.: Prea multa durere. E atât de coplesitoare. Alice e într-o asemenea stare de soc în urma mortii mele, încât este prea stupefiata ca sa-mi simta energia.

Dr. N: Tammano, aceasta problema a existat si în cazul celorlalte vieti anterioare sau se întâmpla doar cu Alice?

S.: Imediat dupa moarte, oamenii care te iubesc sunt ori foarte agitati, ori complet paralizati. În oricare dintre situatii, mintea lor se poate opri. Sarcina mea este sa încerc sa obtin un echilibru între trup si minte.

Dr. N: Unde se afla sufletul tau în acest moment?

S.: Pe tavanul dormitorului nostru.

Dr. N: Ce ai vrea sa faca Alice?

S.: Sa nu mai plânga si sa-si concentreze gândurile. Crede ca mai pot fi totusi în viata, astfel ca toate rezervele ei de energie sunt prea înlantuite în planul material. E asa de frustrant. Sunt chiar lânga ca si totusi nu stie asta!

Dr. N: Vei renunta, asadar, pentru moment si vei pleca în lumea spiritelor, având în vedere ca mintea ei este blocata?

S.: Aceasta ar fi cea mai usoara cale pentru mine, nu însa si pentru ea. Îmi pasa prea mult de ea pentru a renunta acum. Nu voi pleca pâna când nu va simti macar faptul ca cineva din aceasta încapere este alaturi de ea. Acesta este primul pas. Pe urma, voi putea sa fac mai mult.

Dr. N: Cât a trecut de la moartea ta?

S.: Câteva zile. Înmormântarea s-a sfârsit si acum e momentul în care ma linistesc încercând so alin pe Alice.

Dr. N: Presupun ca propriul tau ghid asteapta sa te conduca acasa?

S.: (râde) I-am spus ghidei mele, Eaan, ca va trebui sa ma astepte un timp… ceea ce, oricum, nu era necesar. Stie toate acestea, pentru ca ea m-a învatat si pe mine!

Acest caz ilustreaza un punct comun pe care mi-l relateaza sufletele proaspat desprinse. Multe dintre ele nu sunt atât de pricepute si de determinate ca Tammano. Cu toate acestea, cele mai multe dintre sufletele care se simt îngrijorate de gândul plecarii în lumea spiritelor nu vor parasi planul astral al Pamântului pâna ce nu iau câteva masuri în scopul de a-i alina pe aceia care i-au iubit si sufera în urma mortii lor. Am rezumat relatarea clientului, în scopul de a accentua efectele pe care le poate avea energia sufletelor asupra energiei umane slabite.

Dr. N: Tammano, ti-as fi îndatorat daca mi-ai preciza câte ceva despre tehnicile pe care le folosesti pentru a o ajuta pe Alice sa depaseasca aceasta durere.

S.: Bine, mai întâi îti spun ca Alice nu m-a pierdut (respira adânc). Încep suflând energia mea asupra sotiei mele, Alice, din dreptul capului ei pâna la mijloc, oarecum asemanator unei umbrele.

Dr. N: Daca as fi un spirit, asezat chiar înaintea ta, cum ar arata acesta?

S.: (zâmbeste). Ca un nor de vata de zahar.

Dr. N: Cu ce o ajuta aceasta?

S.: Îi ofera un învelis de caldura mentala, care o calmeaza. Trebuie însa sa-ti spun ca nu sunt înca pe de-a-ntregul expert în aceasta procedura, dar ca am plasat asupra ei, în aceste ultime trei zile de la moartea mea, un nor protectiv de energie, spre a o face mai receptiva.

Dr. N: Vad ca ai început deja sa te ocupi serios de Alice. Bine, Tammano, ce faci acum?

S.: Încep sa filtrez norul de energie din jurul ei, pâna voi simti punctul unde este cel mai mic blocaj (pauza). L-am gasit în partea stânga a capului ei, în spatele urechii.

Dr. N: Are vreo semnificatie acest punct?

S.: Când eram în viata, Alice adora sa-i sarut urechile (amintirile punctelor sensibile sunt pline de semnificatii). Când vad deschiderea din partea stânga a capului ei îmi transform energia într-o raza concentrata si o canalizez spre acel punct.

Dr. N: Sotia ta simte acest flux chiar acum?

S.: La început, Alice constientizeaza o atingere tandra, dar aceasta senzatie îi e fragmentata de durere. Atunci, cresc intensitatea razei mele trimitându-i gânduri de iubire.

Dr. N: Vezi vreun semn ca aceasta sporire ar functiona?

S.: (fericit) Da, detectez venind de la Alice noi mostre de energie care nu mai sunt atât de întunecate. Se produc schimbari în emotiile ei… nu mai plânge… se uita în jurul sau… ma simte.

Zâmbeste.

Dr. N: Ai terminat?

S.: Ea va fi bine. E timpul sa plec. Voi veghea asupra ei, dar stiu ca va trece peste asta, ceea ce e bine, pentru ca voi fi ocupat o vreme.

Dr. N: Înseamna ca nu o vei mai contacta mai târziu?

S.: (ofensat) Sigur ca nu. Voi ramâne în contact cu ea oricând va avea nevoie. Ea e iubirea vietii mele.

Chiar si cel mai novice dintre ghizii-studenti este mai îndemânatic în ceea ce priveste folosirea acestor proceduri decât majoritatea sufletelor aflate la un nivel mediu de dezvoltare; dar asupra acestor aspecte voi insista mai târziu, în capitolul 4, în cadrul sectiunilor referitoare la reabilitarea energiei. Cu toate acestea, majoritatea sufletelor cu care am lucrat reusesc sa obtina efectele dorite atunci când actioneaza din lumea spiritelor asupra unui trup fizic. Una dintre modalitatile caracteristice alese de suflete este efectul unei raze de energie concentrata descris mai sus de Tammano. Aceste proiectii de energie plina de iubire pot avea efecte foarte puternice asupra oamenilor aflati în stari de traume emotionale, chiar si atunci când sunt folosite de suflete mai putin experimentate.

Practicantii orientali de yoga si meditatie folosesc chakrele în moduri comparabile acelora prin care sufletele împart corpul uman când aplica energia tamaduitoare. Cei care practica tamaduirea chakrelor spun ca, din moment ce avem un trup eteric, care exista în conjunctie cu cel fizic, vindecarea trebuie sa tina seama de ambele elemente. A lucra asupra Chakrei presupune deblocarea energiilor noastre spirituale si emotionale, prin diferite puncte ale corpului, aflate în sira spinarii, inima, gât, frunte si asa mai departe, pentru a deschide si a armoniza corpul.

Modalitati în care spiritele iau legatura cu cei încarnati.

Atingerea somatica

Am combinat termenii clinici de „legatura somatica” si, respectiv, „atingere terapeutica” pentru a descrie metoda pe care o folosesc sufletele neîncarnate, directionând razele de energie catre diferitele parti ale unui trup încarnat. Vindecarea nu se limiteaza la punctele de pe corp unde sunt reprezentate chakrele la care am facut referire mai sus. Sufletele care se întorc spre a-i alina pe cei ramasi în viata cauta locurile cele mai receptive la energia lor. Am vazut o exemplificare a acestui fapt în cazul 1 (Tammano insistând asupra unui punct situat în spatele urechii stângi a sotiei sale).

Energia transmisa de emitator devine terapeutica în momentul în care se formeaza o punte între mintea acestuia si cea a receptorului prin transmisia telepatica.

Formarea unei astfel de punti, prin intermediul gândurilor, catre un trup ce sufera este somatica în masura în care metodele sunt fiziologice; fapt care presupune atingerea subtila a organelor trupului, obtinându-se anumite reactii emotionale, care pot include si folosirea simturilor. Aplicate cu pricepere, razele de energie pot evoca recunoasterea prin vedere, sunet, gust si miros. Ideea principala a recunoasterii este de a convinge persoana îndurerata de faptul ca acela pe care îl iubeste si pe care îl considera pierdut pentru totdeauna se afla înca în viata. Scopul atingerii somatice este de a permite persoanei zdrobite de durere sa accepte situatia în sensul ca absenta celui disparut reprezinta doar o schimbare de realitate, si nu un final. Într-un mod fericit, aceasta va permite îndoliatului sa mearga mai departe si sa-si continue viata în mod constructiv.

De asemenea, sufletele sunt capabile sa se deprinda cu atingerea somatica. Urmatorul caz, al unui barbat de patruzeci si noua de ani care a murit de cancer, este un exemplu în acest sens. Desi sufletul acestui om nu se dovedeste a fi prea îndemânatic, intentiile sale sunt totusi bune.

Cazul 2

Dr. N: Ce tehnica folosesti pentru a intra în legatura cu sotia ta?

S.: Oh, tot vechea mea metoda – insist asupra portiunii din mijlocul pieptului.

Dr. N: De ce tocmai acolo?

S.: Îmi directionez raza de energie chiar spre inima. Daca ma abat putin, nu conteaza prea mult.

Dr. N: Si de ce consideri ca aceasta metoda este cea mai potrivita?

S.: Sunt în tavan, ea e aplecata si plânge. Când am atins-o prima data cu raza mea, s-a ridicat. Suspina adânc si simte ceva, se uita în sus. Apoi îmi folosesc tehnica de împrastiere.

Dr. N: Despre ce e vorba?

S.: (zâmbeste) Oh, stii, împrastii energie în toate directiile dintr-un punct central din tavan. De obicei, unul dintre aceste fascicule ajunge în locul potrivit – capul – sau oriunde altundeva.

Dr. N: Cum determini locul potrivit?

S.: E cel care nu este blocat de energie negativa.

Faceti comparatia între acest al doilea caz si urmatorul client, care îsi împrastie energia cu atentie, concentrându-se pe un anumit loc, ca si cum ar aplica glazura pe o prajitura.

Cazul 3

Dr. N: Descrie-mi, te rog, cum procedezi pentru a-ti ajuta sotul cu energia ta.

S.: Voi lucra asupra bazei capului, chiar deasupra sirei spinarii. Doamne, Kevin sufera prea mult. Nu voi pleca pâna când nu se va simti mai bine.

Dr. N: De ce te concentrezi anume pe acest loc?

S.: Pentru ca stiu ca îi placea sa-i masez ceafa, asadar este o portiune în care este mai receptiv la atingeri vibrationale. Apoi ma joc în aceasta zona ca si cum i-as face masaj – ceea ce si fac, de fapt.

Dr.N: Te joci?

S.: (subiectul meu chicoteste si-si întinde mâna în fata, deschizând complet palma) Da, îmi împrastii energia si rezonez si eu la atingere. Apoi folosesc ambele mâini, în jurul fiecarei parti a capului lui Kevin, pentru a obtine efectul maxim.

Dr. N: Stie ca esti tu?

S.: (cu un zâmbet pervers) Oh, banuieste ca trebuie sa fiu eu. Nimeni altcineva nu-i putea face ceea ce îi fac eu, si îmi ia numai un minut.

Dr. N: Nu-i va fi dor de astfel de mângâieri dupa ce te vei întoarce în lumea spiritelor?

S.: Credeam ca stii aceste lucruri. Ma pot întoarce oricând va fi cuprins de deprimare si va tânji dupa mine.

Dr. N: Întrebam doar. Nu vreau sa fiu insensibil, dar ce va fi daca Kevin va cunoaste o alta femeie în aceasta viata?

S.: As fi încântata daca va fi din nou fericit. Acest fapt sta marturie despre cât de bine ne-a fost împreuna. Viata noastra împreuna – fiecare moment al acesteia – nu este pierduta, chiar va putea fi recuperata si jucata din nou în lumea spiritelor.

Tocmai când credeam ca dobândisem o întelegere completa asupra capacitatilor si limitelor sufletelor, avea sa apara un client care sa risipeasca aceste notiuni imperfecte. Multa vreme am spus oamenilor ca toate sufletele par sa întâmpine probleme în a trece peste suspinele de durere, înainte de a începe sa lucreze cu energia tamaduitoare. Avem, în cele ce urmeaza, un scurt citat din experienta unui reprezentant al nivelului III, a carui tactica de apropiere, chiar din timpul apogeului durerii, a dovedit ca ma înselam.

Nu sunt inhibat de oamenii care plâng în hohote. Tehnica mea e de a-mi coordona rezonanta vibrationala cu variatiile tonale ale corzilor lor vocale si apoi de a sari direct în creier. În acest fel îmi pot alinia energia pentru a realiza o contopire mai rapida a esentei mele cu trupul lor. În curând ei se vor opri din plâns fara sa stie de ce.

Personificari prin intermediul obiectelor

Mi-a fost dat sa aud niste povesti absolut fascinante, referitoare la folosirea unor obiecte familiare, de genul celei care urmeaza. De vreme ce barbatii mor, de obicei, înaintea sotiilor, aflu despre tehnicile de folosire a energiei mai mult din perspectiva lor. Aceasta nu înseamna ca sufletele barbatilor sunt mai prolifice în vindecari, gratie faptului ca au mai des posibilitatea de a o practica. Sufletul despre care e vorba în cazul 4 a fost la fel de eficient în vietile sale anterioare – când a fost femeie si a murit înaintea sotului ei – ca si în cea actuala, când este barbat.

Cazul 4

Dr. N: Ce faci daca, imediat dupa moarte, eforturile tale nu-si ating efectul dorit, în nici un punct al trupului?

S.: Daca vad ca Helen, sotia mea, nu îmi simte apropierea în mod direct, ma voi ajuta de un obiect familiar.

Dr. N: Te referi la un animal, un câine sau o pisica?

S.: Am folosit asta înainte… dar nu, nu de data asta. Am hotarât sa ma folosesc de un obiect mpersonal, la care sotia mea stia ca tin foarte mult. Am ales inelul meu.

În acest punct subiectul mi-a explicat ca, în timpul vietii ce tocmai trecuse, a purtat întotdeauna un inel cu model indian, cu o piatra turcoaz în mijloc.

Deseori, pe când statea împreuna cu sotia sa în fata focului, discutând despre ziua care se încheiase, avea obiceiul sa se joace cu piatra de la inel.

Sotia sa îl tachina adesea ca, în acest fel, va sfârsi prin a toci piatra cu totul. Odata, Helen i-a spus ca observase acest tic nervos chiar din seara în care se cunoscusera.

Dr. N: Cred ca am înteles cum stau lucrurile cu inelul, totusi, ce vei face cu el ca spirit?

S.: Atunci când lucrez cu obiecte si cu oameni trebuie sa astept pâna ce ambianta devine foarte linistita. La trei saptamâni dupa moartea mea, Helen a aprins un foc în care a privit cu lacrimi în ochi. Am început sa-mi învelesc energia în cadrul focului, folosindu-l ca pe un conductor de caldura si de elasticitate.

Dr. N: Scuza-mi întreruperea, dar ce întelegi prin elasticitate?

S.: Mi-a luat secole sa învat asta. Energia elastica este fluida. Pentru ca energia sufletului meu sa devina fluida trebuie sa ma concentrez intens si sa exersez, deoarece aceasta trebuie sa fie subtire si moale. Focul serveste ca un catalizator în acest procedeu.

Dr. N: Ceea ce este exact opusul unei raze puternice, înguste de energie?

S.: Exact. Pot sa fiu foarte eficient prin schimbarea rapida a energiei mele din stare fluida în stare solida si invers. Aceasta modificare este subtila, dar trezeste mintea umana.

Nota: Alti clienti mi-au spus despre aceasta tehnica a modificarii energiei ca „gâdila mintea umana”.

Dr. N: Interesant, te rog, continua.

S.: Helen intrase în conexiune cu focul si, asadar, si cu mine. Pentru un moment durerea i-a fost mai putin coplesitoare, asa ca m-am îndreptat direct spre vârful capului ei. Mi-a simtit slab prezenta. Nu era de ajuns. Am început apoi sa-mi modific energia, dupa cum ti-am spus, alternând de la solid la fluid, bifurcând-o.

Dr. N: Ce faci, de fapt, atunci când „bifurci” energia?

S.: O divid. În vreme ce pastrez un fluid usor de energie pe capul sau, spre a mentine contactul, bifurc o raza puternica spre cutia în care se afla inelul meu, în sertarul mesei. Intentia mea e sa deschid o cale directa si neteda, dinspre mintea ei spre inel, pentru a o directiona într-acolo; pentru aceasta folosesc o raza de energie cu intensitate constanta.

Dr. N: Ce face Helen?

S.: Cu ajutorul îndrumarii mele, se ridica încet, fara sa stie prea bine de ce. Se îndreapta, ca si cum ar fi somnambula, spre masa si ezita. Apoi deschide sertarul. Continuu sa bifurc raza de energie, focalizând-o înainte si înapoi, de la mintea ei la capacul cutiei. Helen deschide cutia (cu un oftat adânc) si scoate inelul, tinându-l în mâna stânga. Atunci stiu ca am reusit.

Dr. N: De ce?

S.: Pentru ca inelul înca îmi mai pastreaza o parte din energie. Nu vezi? Ea simte energia mea în amândoua partile în care am directionat-o. Acesta este un semnal bidirectional foarte eficient.

Dr. N: Da, înteleg – ce faci apoi cu Helen?

S.: Acum construiesc un pod, între mine, care stau în dreapta ei si inelul aflat în stânga sa, suprasolicitându-ma din punct de vedere energetic. Helen saruta apoi inelul meu si spune: „Multumesc, dragul meu, stiu acum ca esti cu mine. Voi încerca sa trec peste asta si sa fiu mai curajoasa”.

Vreau sa încurajez pe oricine se afla într-un stadiu de durere profunda pricinuita de disparitia cuiva drag, sa ia exemplu de la mediumii talentati care doresc sa gaseasca persoane disparute. Luati o bijuterie, un articol vestimentar – orice a apartinut celui disparut – si tineti-l pentru o vreme într-un loc familiar, apoi deschideti-va mintea, eliminând orice alte gânduri neimportante.

Înainte de a încheia sectiunea aceasta vreau sa va relatez istoria mea favorita referitoare la contactul energetic pe care îl pot realiza fiintele discarnate cu ajutorul obiectelor.

Sotia mea, Peggy, este asistenta medicala la sectia de oncologic, are o licenta în consiliere, si având în vedere ca se ocupa de chimioterapie în spital, intra adesea în contact cu bolnavii de cancer si cu familiile acestora, cât si cu personalul azilului. Câteva dintre aceste femei si sotia mea sunt prietene apropiate si se întâlnesc cu regularitate într-un grup de ajutorare. Una dintre membrele grupului este o proaspata vaduva al carui sot, Clay, a murit de cancer. Lui Clay îi placeau trupele de dans, asa ca el si sotia lui mergeau adesea în excursii în locurile unde aveau spectacole cele mai mari trupe de acest gen.

Într-o noapte, dupa moartea lui Clay, sotia mea si restul membrelor grupului de ajutor se aflau acasa la vaduva acestuia, asezate în forma de cerc în mijlocul podelei din sufragerie, discutând despre teoriile mele referitoare la întoarcerea sufletelor pentru a aduce alinare persoanelor iubite ramase în viata pamânteasca.

Vaduva a exclamat frustrata: „De ce Clay nu mi-a dat nici un semn, spre a ma consola?”. Dupa un moment de tacere, s-a auzit deodata muzica dintr-o combina muzicala asezata pe un raft de carti, cântând piesa lui Glenn Miller “În the mood”. Din câte am înteles, s-a lasat o liniste împietrita, urmata de un hohot nervos de râs. Tot ce a mai putut spune vaduva a fost: „Aceasta combina n-a mai fost atinsa de doi anii”. Dar acest fapt are mai putina importanta, important e ca a primit si a înteles mesajul lui Clay.

Energia luminoasa are câteva proprietati de forta electromagnetica, putând influenta în mod misterios obiectele. Joann si Jim sunt doi fosti clienti ai mei al caror mariaj este unul foarte bun, fiind foarte apropiati. Dupa sesiunile lor, am început sa discutam despre folosirea razelor de energie de catre oamenii încarnati. Rusinati, ei mi-au spus ca atunci când se grabesc îsi combina energia pe autostrazile din California pentru a împinge masinile din fata lor pe o banda alaturata. Când i-am întrebat daca merg chiar bara la bara, mi-au raspuns: „nu, nu facem decât sa directionam o raza combinata de energie spre spatele capului soferului si apoi sa o bifurcam spre banda din dreapta, si tot asa”. Ei pretind ca în mai mult de 50 % dintre cazuri acest procedeu le reuseste.

Le-am spus, mai în gluma, mai în serios, ca împinsul masinilor pe autostrada poate fi o risipa de putere si de energie si ca ar face mai bine sa-si foloseasca abilitatile într-un mod mai constructiv din punct de vedere al exigentelor lumii spiritelor, altfel, acest procedeu va ramâne un obicei greu de schimbat.

 
Cartile lui Michael Newton se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

 


O donatie este un mod de a spune ca apreciati acest blog si articolele publicate. Multumesc frumos tuturor celor care ma sustin si tuturor celor care apreciaza informatiile publicate. Fara voi dragilor, acest blog nu ar exista!


Hide picture