Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Actul percepției
Ascultați textul citit cu voce:
Tu observi și eu nu observ – de ce se produce acest lucru? Cred că acest lucru se produce atunci când cineva este captiv în timp, tu nu observi lucrurile în acel moment, eu le observ în acel moment.
Observarea ta este o acțiune a întregii tale ființe, și întreaga ta ființă nu este prinsă, captivă în timp, nu percepi o apariție treptată a lucrurilor, observi ceva imediat, instantaneu, așa acționează adevăratul act al percepției. Eu nu observ, vreau să aflu de ce nu observ. Ce anume mă face să observ ceva în totalitate, integral, astfel încât înțeleg totul imediat?
Observați întreagă structura a vieții: frumusețea, urâțenia, tristețea, bucuria, sensibilitatea extraordinară, observați toate acestea iar eu nu pot. Observ o parte dar nu întregul, totul. Omul care observă ceva în totalitate, integral, care vede viața în totalitate, evident trebuie să fie înafara timpului. Domnule, ascultă toate acestea, deoarece au ceva de a face cu existența noastră zilnică. Nu este ceva spiritual, filosofic, înafara existenței de zi cu zi.
Dacă înțelegem acest lucru, atunci vom înțelege rutina noastră zilnică, plictiseala, durerile, angoasele și temerile noastre. Așa că nu etichetați de la distanță spunând: “Ce are a face cu existența noastră zilnică?” Are.
Se poate observa – cel puțin pentru mine este foarte clar – încât puteți tăia ca un chirurg cordonul care ne leagă de întreagă suferință, imediat. De aceea doresc să abordăm aceasta împreună.
Krișhnamurti explorează natura observației, sugerând că diferența dintre a observa complet și a observa parțial este legată de captivitatea în timp. Autorul se întreabă de ce unii percep realitatea instantaneu și integral, în timp ce alții o văd fragmentat. Această perspectivă este legată de înțelegerea experienței zilnice, inclusiv suferința, plictiseala și anxietatea, sugerând că o observare completă poate elibera de acestea. În esență, Krișhnamurti propune o legătură între percepția temporală și starea de spirit.
Krișhnamurti evidențiază o serie de idei cheie:
1. Observația totală implică întreaga ființă: “Observarea ta este o acțiune a întregii tale ființe, și întreaga ta ființă nu este prinsă, captivă în timp”. Această afirmație subliniază că o percepție autentică necesită o implicare totală, dincolo de simpla percepție senzorială.
2. Observația totală este instantanee: “nu percepi o apariție treptată a lucrurilor, observi ceva imediat, instantaneu, așa acționează adevăratul act al percepției”. Aici se conturează ideea că observația reală nu este un proces gradual, ci o revelație instantanee a întregului.
3. Observația totală transcende timpul: “Omul care observă ceva în totalitate, integral, care vede viața în totalitate, evident trebuie să fie înafara timpului”. Fragmentul sugerează că o percepție completă a realității poate fi atinsă doar prin detașarea de constrângerile temporale.
4. Observația totală are implicații practice: “Dacă înțelegem acest lucru, atunci vom înțelege rutina noastră zilnică, plictiseala, durerile, angoasele și temerile noastre”. Autorul subliniază relevanța practică a acestei teme, arătând că înțelegerea observației totale poate aduce claritate și eliberare de suferință.
5. Observația totală este o cale spre eliberare: “Se poate observa – cel puțin pentru mine este foarte clar – încât puteți tăia ca un chirurg cordonul care ne leagă de întreagă suferință, imediat”. Krișhnamurti sugerează că atingerea unei percepții totale are puterea de a ne elibera de suferință, oferind o cale spre o existență mai împlinită.
Krișhnamurti ne provoacă să reflectăm asupra modului în care percepem realitatea și să explorăm posibilitatea unei observații totale, capabile să ne ofere o înțelegere mai profundă a vieții și o eliberare de suferință.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina