David Hawkins – Dilema umană: Alinierea la adevărul suprem
Dilema umană ţine de alinierea la adevărul suprem. Dacă alegi în mod constant adevărul, vei atinge o dimensiune complet diferită de cea a oamenilor care aleg frecvent falsitatea, deoarece ei se desfăşoară de fapt într-o realitate paralelă. Nu vorbim de aceeaşi realitate, iar dacă îţi dai seama de acest lucru, te ajută să judeci lucrurile în mod obiectiv, dându-ţi seama că modul în care tu experimentezi lumea nu este la fel cu al celuilalt.
Ceea ce ţie îţi pare a fi un adevăr evident, pentru altul este ceva fals. Ceea ce pare logic şi raţional pentru tine, lui nici măcar nu-i trece prin minte. Domnul a spus să fii iertător faţă de toţi, iar a fi iertător depinde de modul în care vezi persoana respectivă. Prin urmare, atunci când vezi persoana în mod diferit de tine, atunci îţi dai seama că respectivul trăieşte într-o altă realitate, o lume diferită de a ta, şi nu o poţi judeca după standardele proprii, deoarece respectivul nici măcar nu le poate înţelege. Considerăm mila, în special mila faţă de cei slabi şi nevinovaţi, ca o virtute. Există însă o cu totul altă cultură care ameninţă propria noastră existenţă, ce reflectă, de fapt, opusul. Aliniamentul, modul tău de a te raporta la lume are un efect foarte puternic asupra modului în care experimentezi lumea, ceea ce interpretezi ca fiind adevăr sau valoare. Toate judecăţile tale de valoare vin din această poziţionare.
Din acest punct îl căutăm pe Dumnezeu versus materialismul; spiritualul versus materialul; Dumnezeu versus cultul pentru bani, bogăţie şi putere. Şi nu ştiu de unde această dorinţă de putere – mi se pare o pacoste teribilă – însă mulţi oameni ar face orice pentru a o obţine. Dorinţa de control este endemică, puterea asupra celorlalţi, dominaţia, supremaţia, întregul sindrom al masculului alfa.
Pe lângă toate acestea, avem şi o dorinţă de acceptare şi de aprobare din partea celorlalţi. Toate lumea trebuie să fie de acord cu noi. Bineînţeles dorinţa de aprobare vorbeşte despre o orientare narcisistă. Ajungi într-un punct în care chiar nu teai interesează dacă oamenii te aprobă sau nu; este doar ca să-ţi dai seama dacă ceva este acceptat sau aprobat la nivel social, dar nu comportă nicio valoare personală. De ce se întâmplă asta? Deoarece, pe măsură ce evoluezi din punct de vedere spiritual, ai nevoie din ce în ce de mai puţin, până în punctul în care nu mai ai nevoie de nimic. Ce ţi-ai putea dori la un anumit nivel de conştiinţă? Nimic.
A renunţa la dorinţa de aprobare te face mai puţin controlabil din exterior. Pentru a contracara acest lucru, există recunoştinţa şi mulţumirea. Şi, după cum am menţionat înainte, în alte cărţi şi prelegeri, dacă îi mulţumeşti cuiva, îi spui ce treabă grozavă a făcut şi cât de mult îl apreciezi, comportă beneficii printr-un efect pozitiv. Prin urmare, scurtătura către spiritualitate constă în a dezvolta obiceiul de a fi binevoitor faţă de toate aspectele vieţii, sub toate formele lor, în fiecare moment. A fi binevoitor faţă de viaţă înseamnă că oamenii au păreri diferite despre anumite lucruri, iar tu nu trebuie să te arăţi plin de sine la fiecare insultă. După un timp, descoperi că insultele sunt foarte amuzante. Despre mine se scriu articole insultătoare, dar eu cred că sunt extrem de amuzante.
Întotdeauna să alegi calea cea mai bună, mila în locul răzbunării. Valoarea existenţei umane rezidă în preţuirea vieţii celuilalt la fel de mult ca a celei proprii. Aşa că, atunci când preţuieşti viaţa însăşi, diferitele ei manifestări devin şi ele acceptabile. Ştii că civilizaţiile cresc şi descresc odată cu trecerea timpului. În acest moment, civilizaţia occidentală se află în cădere liberă. La fel, nivelul de conştiinţă al Americii… este în cădere liberă. Şi este în regulă să fie aşa, deoarece este un proces cât se poate de normal: de-a lungul istoriei, marile civilizaţii au crescut şi apoi au decăzut, au crescut şi au decăzut într-un proces continuu. Astăzi, trăim în declin şi în cădere liberă.
Ei bine, aşa ne place să credem, aşa a fost de când lumea. Marea Britanie la începuturi, apoi epoca Romei şi a Greciei şi a tuturor marilor civilizaţii; ele s-au ridicat, dar au şi decăzut. Trebuie să acceptăm că toate aceste lucruri au tendinţa de a fluctua. Capacitatea de a fi recunoscător şi mulţumit, alegerea de a fi milostiv, în loc de a fi răzbunător. Motivul pentru care facem acest lucru este că preţuim întreaga umanitate, sub toate aspectele ei. Suntem, de asemenea, conştienţi de faptul că suntem muritori şi limitaţi. Muritori. Muritor înseamnă că zilele noastre sunt numărate în ce priveşte corpul fizic. Din ţărână ne ridicăm şi în ţărână ne întoarcem.
Cartile lui David R. Hawkins se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.
