Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Mintea care trăncane
Știi că a percepe ceva este o experiență uimitoare. Nu știu dacă ați perceput vreodată cu adevărat ceva, dacă ați perceput vreodată o floare, un chip, sau cerul, sau marea. Desigur, vezi aceste lucruri, în timp ce treci cu autobuzul sau cu mașina, dar mă întreb dacă ați făcut vreodată un efort să priviți o floare. Și atunci când privești o floare, ce se întâmplă?
O denumești imediat, ești preocupat cărei specii îi aparține sau spui: “Ce culori frumoase are. Aș dori s-o cresc în grădina mea, aș vrea s-o dăruiesc soției mele sau s-o pun la butonieră mea.” și așa mai departe. Cu alte cuvinte, în momentul în care privești o floare, mintea ta începe trăncăneala, verbalizarea cu privire la această, de aceea tu niciodată nu percepi floarea.
Percepi ceva doar atunci când mintea este tăcută, atunci când nu există nici un fel de trăncăneala, de verbalizare. Dacă veți putea privi stelele seara, deasupra marii, fără a avea nici o mișcare a minții, atunci cu adevărat veți percepe extraordinara frumusețe a acestora și atunci când percepi frumusețea, tu nu experimentezi de asemenea starea de iubire?
Cu siguranță, frumusețea și iubirea sunt la fel. Fără iubire nu există frumusețe, și fără frumusețe nu există iubire. Frumusețea este în formă, frumusețea este în vorbire, frumusețea este în comportament. Dacă nu există iubire, comportamentul, conduita, sunt sterile, sunt doar un produs al societății, al unei anumite culturi, și ceea ce produce este mecanic, lipsit de viață.
Dar când mintea percepe fără cea mai mică agitație, atunci este capabilă de a observa total profunzimea de sine, și astfel percepția este cu adevărat atemporală. Nu trebuie să faci ceva pentru a o dobândi, nu există nici o disciplină, nici o practică, nici o metodă prin care să poți învață să percepi.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina