Mike Adams – Dincolo de „Marele Plan” al lui Hawking: Conștiința, Liberul Arbitru și Adevărul Despre Dumnezeul Lăuntric
Mike Adams explorează teme profunde legate de conștiință, fizică cuantică și originea universului, criticând viziunea determinismului susținută de fizicieni precum Stephen Hawking. Autorul susține că negarea conștiinței și a liberului arbitru duce la o filozofie periculoasă care minimizează valoarea vieții umane, comparând-o cu justificările istorice ale genocidului. În schimb, propune o viziune bazată pe interconectarea universală și puterea minții, sugerând că universul ar putea fi o simulare sau o creație intenționată, iar înțelegerea propriei conștiințe este cheia către adevăr.
Vezi online cu traducere:
Critica Fizicii Convenționale și Viziunea lui Stephen Hawking
Mike Adams denunță faptul că fizica modernă rămâne ancorată într-o „eră newtoniană a conștiinței”, tratând-o fie cu indiferență, fie negând-o cu desăvârșire, la fel și existența liberului arbitru. Ținta principală a criticii sale este Stephen Hawking și lucrarea acestuia, The Grand Design, unde se afirmă că „filozofia este moartă”. Adams consideră această declarație nu doar abruptă, ci și profund arogantă, subliniind pericolul unei perspective strict deterministe, care reduce ființa umană la statutul de „mașină robotică biochimică”.
Conștiința și Liberul Arbitru – Elemente Fundamentale ale Realității
Pentru Adams, fizica nu poate fi pe deplin înțeleasă fără integrarea conștiinței în ecuația realității. El susține că actul observării conștiente provoacă „colapsul” undelor de probabilitate în particule concrete, transformând potențialul în actualitate. Liberul arbitru, în această viziune, este o forță cauzală care își are originea dincolo de domeniul strict fizic.
Pericolul Filosofiei Deterministe
Negarea conștiinței și a liberului arbitru, avertizează Adams, conduce la o filosofie a determinismului lipsită de responsabilitate morală. Dacă acțiunile noastre sunt considerate complet predeterminate de legile fizicii și chimiei, oamenii devin automat scutiți de răspunderea pentru faptele lor. Într-un asemenea cadru, atrocități precum genocidul pot fi raționalizate prin dezumanizarea completă a individului.
Interconectarea Universală și Lecția Compasiunii
Inspirându-se din teoria cuantică, Adams afirmă că „nu există separabilitate în univers”, iar toate entitățile care au interacționat vreodată rămân „pentru totdeauna încurcate”. Această interconectare profundă, influențată de conștiință, ar trebui să ne conducă spre o filosofie a empatiei și a păcii, unde a răni pe altcineva înseamnă, în esență, a te răni pe tine însuți.
Originea Universului și Posibilitatea unei Inteligențe Creatoare
Adams respinge explicația tradițională a Big Bang-ului ca fenomen spontan apărut din nimic. Ca alternative, el evocă ipoteza universului-simulare, realizată de un sistem de calcul ultra-avansat, sau posibilitatea unei creații deliberate de către o civilizație extraterestră extrem de dezvoltată ori de către Dumnezeu însuși. Indicii precum constanta lui Planck ar putea reprezenta, susține el, „limita de rezoluție” a realității, similară pixelilor unei imagini digitale.
Critica Limbajului Științific Abuziv
Termeni popularizați precum „Particula lui Dumnezeu” sunt, în opinia sa, denaturați și lipsiți de rigoare – nu reprezintă nici „Dumnezeu”, nici o particulă în sens clasic. Fizicienii nu detectează entități fixe, ci doar vibrații de energie și tipare ale probabilității cuantice. În acest sens, interpretarea de la Copenhaga, rezumată adesea în formula „Taci și calculează”, nu face decât să închidă ușa către întrebările filosofice esențiale, preferând o matematică sterilă în locul unei explorări autentice a realității.
Conștiința – Factor Activ în Structurarea Realității
Adams o descrie drept „auto-conștientizare trează, echivalentul lucidității în vis”. Ea acționează ca un canal prin care intenția non-fizică se manifestă în planul fizic, făcând posibile alegerile libere și acțiunile cu sens. Citându-i pe fizicienii Pasqual Jordan, Bruce Rosenblum și Fred Kuttner, el subliniază că ideile de „realitate obiectivă” și „separabilitate” sunt deja infirmate de descoperirile mecanicii cuantice.
Implicațiile Etice și Spirituale ale Conectivității Universale
Pentru Adams, universul prezintă o „misterioasă conectivitate universală” ce depășește cu mult ceea ce numim forțe fizice. Din această perspectivă, moralitatea capătă o bază naturală: a provoca suferință altora înseamnă a submina propria existență.
Concluzia – O Reabilitare a Conștiinței în Știință
Adams respinge categoric perspectiva mecanicistă și deterministă promovată de Stephen Hawking și de o parte a fizicii convenționale. Negarea conștiinței și a liberului arbitru nu este, în opinia sa, doar o eroare teoretică, ci și o primejdie morală ce poate justifica acte de dezumanizare. În locul acestei paradigme, el propune o viziune în care conștiința este esența înțelegerii realității, fundamentul interconexiunii universale și cheia descifrării scopului nostru existențial – fie că suntem produsul unei simulări cosmice, fie creația deliberată a unei Inteligențe supreme. Mesajul său final este o chemare la introspecție și la recunoașterea puterii creatoare a minții umane.
