Nadine Burke Harris – Cum afectează trauma copilăriei sănătatea de-a lungul vieții

Trauma din copilărie nu este ceva pe care să o treci cu vederea pe măsură ce crești. Pediatrul Nadine Burke Harris explică faptul că stresul repetat al abuzului, neglijării și al părinților care se luptă cu probleme de sănătate mintală sau abuz de substanțe are efecte reale, tangibile asupra dezvoltării creierului. Acest lucru se desfășoară de-a lungul vieții, până la punctul în care cei care au experimentat niveluri ridicate de traume prezintă un risc triplu de boli de inimă și cancer pulmonar. O pledoarie pasionantă pentru medicina pediatrică pentru a face față prevenirii și tratamentului traumei.

Vezi online cu traducere:

 

Orfelinatele, ghetouri comuniste

Dictatura lui Ceaușescu a omorît mii de copii din orfelinate. Samsarii postcomuniști au făcut averi vînzînd suflete în străinătate sub oblăduirea autorităților. În primele zile după căderea comunismului și apoi ani la rînd, presa autohtonă dar mai ales cea internațională a realizat reportaje cutremurătoare despre copiii din România bolnavi de SIDA, despre copiii din orfelinate și despre așa numiții „copii ai străzii“. Toți aceștia aveau în comun lagărele lui Ceaușescu populate cu sufletele inocenților. Potrivit UNICEF, 700 de orfelinate adăposteau în jur de 100.000 de copii. Presa străină a publicat sute de reportaje din orfelinatele în care 60% dintre copiii abandonați în maternități și internați în aceste ghetouri, cu handicapuri foarte grave, mureau după doi-trei ani. Subnutriția și asistența medicală precară, lipsa medicamentelor sau a interesului medicilor erau principalele cauze ale morbidității infantile. Cei care scăpau pînă la a deveni majori și a fi aruncați în stradă din acele stabilimente rămîneau cu sechele pe viață. Unii dintre ei reușeau să-și găsească un loc de muncă și să se integreze social, dar cei mai mulți erau expulzați sau discriminați de societate, așa cum se întîmplă și acum în bună măsură cu orice minoritate: etnică, religioasă, sexuală și încă altele. Alții, ajunși la periferia societății, deveneau infractori, victime ale politicii demografice a dictaturii comuniste care interzicea avorturile. Au murit mii de copii, au murit mii de femei care au încercat să scape de sarcină prin metode băbești, unele dintre ele de-a dreptul barbare.

La un orfelinat din București în ajunul Crăciunului. Copiii au tăbărît pe dulciurile și hainele cumpărate, trăgeau de pulovere, de pantaloni, de ciorapi, cei care reușeau să pună mîna pe un obiect de îmbrăcăminte fugeau și se ascundeau sub paturile de fier roase de rugină. Și nu mai ieșeau de acolo. Mulți dintre ei erau dezbrăcați, goi-pușcă, numai piele și os. Cînd am vrut să plecăm, au tăbărît pe noi ciorchine, ne țineau de haine, se rugau să mai stăm. „Ia-mă în brațe, ia-mă cu tine acasă“, se rugau. Unii se legănau într-una pe paturile ruginite, sufereau de autism, de tulburări de comportament sau de alte boli psihice. Înăuntru mirosea a urină, a rufe nespălate și a transpirație de copil.

Orfelinatele erau împînzite de șobolani, copiii sufereau de foame, de frig, erau spălați cu furtunul cu apă rece. Îngrijitoarele însă o duceau bine, luau mîncarea de la gura copiilor, iar ca să nu fie întrerupte din croșetat îi băteau ca pe animale. După decembrie ’89, au început să sosească tiruri cu alimente și haine din Occident. Multe opreau la porțile orfelinatelor. Dar copiii tot înfometați și dezbrăcați rămîneau, pentru că ajutoarele umanitare erau dosite și duse acasă de personalul acelor ghetouri, de la director la îngrijitoare și medici. – Sursa: https://bit.ly/3xp4W6B


Sustinerea voastra este importanta, asfel putem continua!