Omraam Mikhael Aivanhov – Limitarea și Eliberarea Divină în Creație
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Când Dumnezeu vrea să coboare în lumea noastră, El trebuie să se îmbrace, așa ca noi. Și a se îmbrăca, semnifică a intra în materie. Dar cum Dumnezeu nu vrea să coboare și să se limiteze până la nivelul împrumutării unui corp fizic pentru a ne întâlni, El ne invită la El, în locuința Sa, care este și a noastră. Da, locuința noastră e în realitate infinit mai vastă decât ne putem imagina. Locuința noastră e universul pe care Dumnezeu îl penetrează, îl impregnează și susține prin prezența sa, și tocmai parcurgând acest univers putem să-L întâlnim.
A parcurge universul nu înseamnă numai să-l explorăm cu rachete și motoare spațiale, ci să-l studiem prin toate mijloacele pe care Creatorul ni le-a dat, prin organele simțurilor noastre fizice, desigur, dar mai ales și prin organele noastre spirituale, prin sufletul și spiritul nostru. Numai așa îl vom întâlni pe Dumnezeu. El nu va coborî până la noi; El s-a limitat deja în creație, El nu se va limita mai mult.
Vă gândiți: “Dar Dumnezeu este absolut liber! Cum trebuie să înțelegem această limitare?” Vă voi explica.
Sefirele Kether, Hohmah, Binah corespund acelei entități pe care religia creștină o numește Dumnezeu (a se vedea cap: “Familia cosmică și misterul Sfintei Treimi”). Kether, Hohmah, Binah reprezintă Sfânta Treime, Dumnezeu în trei persoane. Această trinitate (pe care Kabbala o situează în planul emanațiilor, Atsilouth) este cea care a creat lumea și rămâne prezentă în ea.
Prima sefiră, Kether, reprezintă începutul tuturor manifestărilor; de aceea e identificată cu Tatăl. Și Kether a născut pe Hohmah. Ce este Hohmah? Este Cuvântul, adică o energie care s-a condensat, ordonat pentru a deveni materia creației. De aceea sfântul Ioan a scris: “La început a fost Cuvântul”.
Imaginați-vă că ați vrea să inventați un nou mijloc de a vă exprima: începeți prin a crea echivalentul unui alfabet. Acest alfabet cosmic să spunem că e Hohmah. Și acum, aveți literele, puteți să le aranjați, să le organizați pentru a forma cuvinte, fraze inteligibile și cu sens. Aceasta e cea de-a treia etapă, sefira Binah, materia primordială. Prin materia primordială trebuie să înțelegem esențe, nu elementele materiale pe care le cunoaștem și pe care le studiază știința. În Binah, substanța dată de Hohmah se diferențiază și numai după un lung proces de condensare va apărea în planul fizic sub forma unor corpuri pe care noi le denumim oxigen, hidrogen, fier, zinc, etc… Elementele Cuvântului – litere și numere (literele alfabetului ebraic au o valoare numerică, numerele nu au o grafie distinctă: Alef = 1, Beth = 2, Ghimel = 3, etc…) – grupate în fraze, sunt arhetipul corpurilor materiale și au proprietăți determinate, de neschimbat. Fiecare element a primit locul său, compoziția sa, greutatea sa, proprietățile sale, și sefira a treia, Binah, este cea care le-a dat pe acestea.
Sefira Kether este deasupra timpului și spațiului. Spațiul a apărut cu Hohmah, reprezentat material de Mazaloth, zodiacul, iar timpul a apărut cu Binah, reprezentat de Chabtai, Saturn. Când Dumnezeu, adică Trinitatea Kether-Hohmah-Binah, se va retrage, nu va mai exista nici timp nici spațiu și universul va dispărea. Atunci când va lua sfârșit acest sacrificiu pe care îl implică limitarea lui Dumnezeu, lumea creată se va întoarce în neant, dar din acest neant va apărea o altă creație despre care nu vom ști nimic.
Nimic nu e etern, cu excepția lui Dumnezeu Însuși, și într-o zi toată creația va intra în El. Dar ce înțelegem prin acest cuvânt “creație?” Dacă am spune că e materia primordială emanată de Dumnezeu, elementele care o constituie, acestea sunt indestructibile, ele vor rămâne în Dumnezeu, și cu ajutorul lor, El va putea face să apară noi lumi. Dar dacă numim “creație” lumile pe care Dumnezeu le-a format cu aceste elemente, acestea nu sunt eterne. Tot ceea ce se naște trebuie să moară. Eternitatea nu e o suită de secole; este, dacă o putem spune – dar e dificil de a defini o astfel de noțiune – o calitate a materiei… Da, eternitatea e o fuziune a materiei și spiritului. Atunci când facem experiența eternității, e vorba de o senzație pe care o simțim: dacă se întâmplă să avem câteva secunde senzația eternității, aceasta e pentru că am intrat într-un ordin superior al lucrurilor, am fost proiectați într-o lume unde materia e animată de cele mai înalte vibrații ale spiritului.
Materia primordială e o substanță pe care Dumnezeu a proiectat-o și a condensat-o din El Însuși. Ea e indestructibilă, eternă. Cu ajutorul acestei materii a creat Dumnezeu lumile, și aceste lumi se vor dezagrega într-o zi pentru a reapărea sub noi forme. Numai în acest sens putem spune că creația va avea un sfârșit.
“Cerul și pământul vor trece, spunea Iisus, dar cuvintele mele nu vor trece.” Când se exprima așa, Iisus se identifica cu a doua persoană a Trinității, Fiul, cea de-a doua sefiră, Hohmah, Cuvântul. Cerul și pământul vor trece, e adevărat, dar germenii care sunt în Hohmah, arhetipurile pentru un nou cer și un nou pământ, nu vor trece, pentru că sunt eterne.
“Atunci când Eternul a trasat un cerc la suprafața abisului, eram acolo”, spune Hohmah, înțelepciunea, în Cartea Proverbelor. Și ce este acest cerc? Frontierele pe care Dumnezeu Însuși le-a trasat pentru a crea lumea. În acest sens trebuie să înțelegem că Dumnezeu s-a limitat. A se limita înseamnă: a se închide într-un univers care funcționează și evoluează după legi proprii. În afară, deasupra acestui univers, ignorăm ceea ce există. Legile vieții pe care le studiază știința nu sunt altceva decât limitele pe care Dumnezeu le-a impus în creația sa. Aceste limite sunt cele care dau structură, formă, contur și coeziune materiei, o lume care nu ar fi circumscrisă în limite ar fi instabilă, nu ar putea subzista, pentru că în interiorul acestor limite toată materia este în mișcare și nu ar cere decât să scape.
Dumnezeu a trasat un cerc pentru a reține propria Sa substanță. Cercul e un traseu magic. În centru Dumnezeu a plasat nucleul creației și lucrarea Sa a început. În natură, totul ne relevă cum a procedat Dumnezeu pentru a crea lumea. O celulă, cu membrana sa, deja ne explică… Și dacă nu ar exista cutia craniană, unde ar fi creierul nostru?… E aceeași funcție ca și a pielii: ea servește ca limită. Observați lucrurile din jurul vostru și peste tot veți găsi o reflectare a acestui cerc pe care Dumnezeu l-a trasat ca limită a creației Sale. Dacă nu închidem un parfum în flaconul său, el se evaporă. Și chiar pentru a construi o casă trebuie la început să trasăm limitele sale: fără pereți, unde va fi casa? În domeniul spiritual, de asemenea, trebuie să înțelegem ceea ce semnifică limitele: înainte de a convoca spiritele luminoase pentru a le da o sarcină, magul se înconjoară de un cerc; și discipolul trebuie să știe de asemenea că cel puțin prin gândire trebuie să traseze în fiecare zi un cerc de lumină în jurul lui, pentru a conserva energiile sale spirituale.
Dumnezeu există sub toate aspectele, de la piatră, unde El este limitat la extrem și unde putem să-L atingem, până la substanța cea mai imaterială, lumina, și încă mai sus… El e omniprezent în pietre, plante, animale, oameni, îngeri și în toate ierarhiile celeste, și mai departe încă… El are membrele Sale profund afundate în creație, dar există regiuni unde El e mai liber. În formele mai dense ale materiei, El nu se mai poate mișca, dar în Împărăția Sa El e liber. Dacă înțelegeți aceasta, ferestrele se vor deschide în fața voastră în fața unor orizonturi minunate…
Dumnezeu este liber, da, dar în afara lumii noastre. Atunci când intră în lumea noastră, El se găsește limitat. De aceea, când oamenii se indignează în fața unor evenimente și se revoltă spunând: “Dumnezeu nu ar trebui să permită astfel de lucruri!” arată că nu au înțeles nimic. Dacă ar poseda adevărata cunoaștere, ar înțelege tocmai că Dumnezeu nu poate interveni. Pe pământ, Dumnezeu e limitat, și noi suntem cei care Îl limităm.
Dumnezeu este simultan limitat și nelimitat. El e limitat în inimile noastre, dar El e liber în inimile îngerilor.
O să vă dau o imagine. Să presupunem că un om a vrut să se amuze cimentându-și un picior în pământ: el nu mai poate să-și extragă piciorul, dar restul corpului îi este liber. La fel, Dumnezeu acceptă să fie limitat, prizonier, dar numai în parte, în cimentul în care suntem! În ziua când Dumnezeu se va elibera retrăgându-și piciorul din ciment nu va mai exista umanitatea. Este evident numai o imagine, dar ea vă va ajuta să înțelegeți mai bine realitatea lucrurilor.
Pentru a se manifesta, Dumnezeu s-a limitat. Să mergem mai departe: chiar datorită acestei limitări noi existăm și putem să ne gândim și să vorbim despre acest subiect. Chiar Dumnezeu însuși ne dă această posibilitate. Proba că Dumnezeu există este tocmai faptul că sunt aici vorbindu-vă de El, și că voi sunteți aici de asemenea pentru a mă asculta. Dacă El nu ar exista, eu nu aș fi existat, și voi de asemenea. Tot ceea ce există este proba existenței lui Dumnezeu. Acum, dacă oamenii vor să-și facă altă idee despre Dumnezeu pentru a spune mai departe că El nu există… sau că El e mort, e treaba lor.
Iisus spunea: “Sunteți templul lui Dumnezeu cel viu.” Acest Dumnezeu al cărui templu suntem, este Dumnezeul manifestat, și El e mai mult sau mai puțin limitat în noi după gradul nostru de evoluție. Pe măsură ce noi evoluăm și ne purificăm, noi Îl eliberăm pe Dumnezeu permițându-I să se manifeste mai liber în templul nostru ca putere, lumină, dragoste, frumusețe… Desigur, aceste lucruri sunt dificil de înțeles și voi le veți uita, o știu. Dar ceva va rămâne în subconștientul vostru și într-o zi, când veți fi capabili să le înțelegeți, ele vă vor reveni în memorie. Dacă vreți să accelerați această înțelegere, trebuie să vă antrenați creierul, care este cel mai bun instrument. El nu slăbește în timp ca și alte organe, pentru că aici au depus puterile lor ierarhiile divine. Dar trebuie să-l exersăm prin activitatea gândirii. Gândirea este ca o scară pe care am primit-o de la Inteligența cosmică și e esențial să învățăm să ne servim de ea pentru a ne ridica.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
