Omraam Mikhael Aivanhov – Atenția Interioară: Calea Spre o Viață Spirituală Conștientă
Oamenii sunt rareori conștienți de obiceiurile lor mentale. Unul, când trebuie să întreprindă un lucru, se crispează imediat, se enervează; altul, în fața oricărei situații noi, are ca primă reacție pesimismul, devine critic sau se îngrijorează; un altul se revoltă, un altul se descurajează… Dar cum toate acestea sunt atitudini pe care, nefiind conștienți, ei nu le pot remedia, și astfel, în orice situație, ei găsesc un pretext pentru a fi negativi. Primul lucru pe care îl aveți de făcut este să vă studiați, pentru a vă cunoaște modul în care reacționați. Din momentul în care vedeți clar în voi, dețineți deja mijloacele de a face față situației: imediat veți primi un elan pentru a mobiliza toate posibilitățile pe care Dumnezeu le-a creat în subconștientul, conștientul și supraconștientul vostru: astfel, în fiecare zi veți progresa, datorită obiceiului pe care v-ați creat-o de a vă observa și de a fi lucid față de voi înșivă.
Atenția îmbracă mai multe aspecte. Aspectul ei cel mai cunoscut este acea atitudine susținută, necesară, pentru a-ți îndeplini corect sarcinile, pentru a audia o conferință sau a citi o carte. Dar există și o altă atenție, care se numește observarea de sine, introspecția. Ea constă în a conștientiza, în fiecare moment al zilei, ceea ce se petrece în interiorul nostru pentru a discerne curenții, dorințele și gândurile care ne străbat.
Această atenție este însă insuficient dezvoltată. De aceea, când vine momentul să rezolvăm ceva, să înțelegem o problemă importantă, creierul ne este obosit, întunecat și nu ajungem să ducem un lucru la bun sfârșit.
Pentru ca creierul vostru să fie mereu disponibil, trebuie să fiți atenți, prudenți și cumpătați în toate activitățile, căci altfel, chiar dacă Adevărul în persoană ar apărea în fața voastră, voi tot nu l-ați înțelege.
Pentru a fi capabili a face față în mod înțelept, inteligent, tuturor situațiilor, trebuie să vă păstrați în permanență gândirea trează și vigilentă. Cel ce nu este vigilent, cel ce nu deschide ochii, este expus tuturor pericolelor. Nu există nimic mai rău decât să trăiești cu ochii închiși. Trebuie să ținem ochii mereu deschiși pentru a aprecia în permanență stările de conștiință în care ne aflăm.
Numai cel ce-și ține ochii deschiși posedă inteligența vieții interioare, el nu se mai lasă înlănțuit de orice forță, de orice entitate. În timp ce pe un om adormit… este clar că oricine îl poate surprinde!
Deci, în concluzie, vegheați asupra atenției interioare, atenție de fiecare clipă, pentru ca să știți în fiecare moment ce se petrece în voi.
Exersați. Nu este suficient să vă faceți numai seara un examen de conștiință, ci, în orice moment al zilei, trebuie să fiți capabili să spuneți care sunt dorințele, gândurile și sentimentele care vă străbat, să le cunoașteți originea, natura, să fiți capabili, la nevoie, să luați precauțiuni sau chiar să reparați daunele.
În viața de toate zilele, de îndată ce se produce un accident, vedem pompierii sau armata ieșind imediat și intervenind pentru stingerea unui incendiu, repararea unui pod, degajarea unui drum, salvarea răniților etc. În plan fizic ni se pare normal să se repare imediat toate stricăciunile. Dar, în plan intern, nu știm cum să procedăm, lăsăm distrugerile să se producă, fără să reacționăm.
Ei bine, nu: de cinci ori, de zece ori, de douăzeci de ori pe zi, trebuie să privim în noi înșine pentru a vedea ce trebuie reparat și să nu întârziem a o face. Altfel, lăsând pentru mai târziu, devine prea târziu, suntem distruși, dizlocați. Pentru a face, cu adevărat, o muncă spirituală trebuie să ne aliniem unei filosofii, unui sistem și să-l aprofundăm; altfel, ceea ce se întâmplă cu organismul psihic se întâmplă exact și cu cel fizic.
Dacă absorbiți tot felul de alimente heteroclite, vă îmbolnăviți; similar, stomacul psihic poate fi supus unei indigestii în funcție de ceea ce ați îngurgitat. Ce vreți să faceți cu un amestec de tradiții egiptene, hinduse, tibetane, africane, aztece, ebraice, etc? Măcar de ați avea o structură mentală suficient de solidă pentru a vă descurca prin ele!
Dar mulți de abia sunt capabili să-și facă o idee clară despre un sistem filosofic; și atunci, la ce le folosește să citească totul, să cunoască totul? Ca să-și piardă capul atâta tot. Și apoi, evident, urmează să acuzăm spiritualitatea că dezaxează lumea. Nu este vina spiritualității dacă lumea și-o imaginează ca pe un târg unde poți găsi toate atracțiile, chiar pe cele mai periculoase, cum ar fi drogul, magia neagră sau sexualitatea desfrânată.
Este timpul să înțelegeți că adevărata spiritualitate înseamnă să ajungeți să fiți voi înșivă expresia vie a Învățăturii divine pe care o urmați. Încercați să înțelegeți mai bine diferența între activitatea spirituală și activitatea intelectuală.
De exemplu, aveți o portocală; din punct de vedere intelectual puteți afla o mulțime de lucruri despre ea: originea ei, povestea ei, greutatea ei, forma ei, proprietățile ei, elementele chimice care o compun, diferitele moduri în care poate fi folosită, poate chiar și simbolismul ei… Într-o Școală inițiatică nu veți afla poate nimic din toate acestea, dar veți învăța esențialul: să gustați portocala! Aceasta este activitatea spirituală.
Nu atât să acumulați cunoștințe teoretice, cât să “mâncați” portocala, adică să aplicați, să practicați. Este mai greu, cere eforturi, dar numai astfel vă puteți transforma. Bineînțeles, nu se poate nega că este interesant și poate chiar util să cunoști tentativele pe care omenirea le-a făcut timp de milenii și secole pentru a străpunge misterele Universului și a se apropia de Divinitate, dar aceasta nu este de ajuns. Din moment ce toate aceste religii și sisteme filosofice vorbesc numai despre divinizarea noastră, despre splendoarea noastră, despre perfecțiunea noastră, trebuie să depunem eforturi pentru realizarea acestui ideal. Nu vă grăbiți să-i imitați pe aceia care se îngrămădesc să asiste la toate conferințele erudite despre Înțelepciunea și Știința Inițiaților din trecut, dar incapabili de a-și conduce viața cu Înțelepciune.
Este ridicol, și nu aceasta este spiritualitatea! Atunci când un bărbat sau o femeie dovedesc aptitudini deosebite pentru arte, știință sau sport, toată lumea îi privește cu admirație și nimeni nu își pune întrebarea dacă respectivul este drept, bun, cinstit, generos. Nu, talentul este ceea ce toți admiră și încearcă să cultive.
De aceea, Pământul este acum plin de oameni talentați, dotați, este formidabil, sunt o mulțime. Și totuși, de ce toate aceste însușiri, aceste capacități, aceste talente nu pot salva lumea? Tocmai pentru că ele nu sunt suficiente.
Este minunat să primești de la Providență darul de a fi poet, muzician, fizician, economist sau înotător etc., să-l dezvolți, dar mai important este să trăiești în acord cu Legile divine, adică să lucrezi în fiecare zi pentru a deveni mai înțelept, mai cinstit, mai generos, mai stăpân pe tine. Lumea are nevoie mai mult de ființe capabile să manifeste calități morale, deci de artiști, oameni de știință, sportivi, etc.
Deci, fiți atenți, nu vă lăsați și voi atât de impresionați de persoanele dotate și talentate, nu vă propuneți niciodată ca ideal să ajungeți ca ei. Idealul vostru trebuie să fie cel mai înalt ideal: de a vă apropia în fiecare zi de perfecțiune. Iar perfecțiunea înseamnă a deveni mai luminos, plin de căldură, dătător de viață, ca și Soarele, pentru a trezi, a lumina, a stimula, și a fertiliza toate făpturile, soarta lor, și nu văd limitele și, deci, nu caută să le depășească, nici să progreseze. Dar această mentalitate, normală pentru animale, nu e benefică oamenilor… cu toate că sunt mulți care o adoptă.
Al doilea fel, de a fi mulțumit cu propia soartă, o numim mai degrabă acceptare. Omul înțelege că încercările prin care trece sunt rezultatul greșelilor sale din trecut, și le suportă. Dar el nu se mulțumește numai cu atât: el știe că are de făcut eforturi pentru a repara aceste greșeli, pentru a umple golurile, și aceasta este înțelepciunea.
Trebuie să ne acceptăm soarta ca pe o consecință a greșelilor pe care le-am comis în experiențele noastre anterioare, dar să nu ne mulțumim niciodată cu gradul de evoluție la care am ajuns și să căutăm să progresăm tot timpul.
Nemulțumirea de sine este, deci, un sentiment stimulativ, care poate să vă ajute ca să vă ameliorați. Dar, pentru ca ea să nu devină o obsesie distructivă, trebuie stabilit un echilibru. În ce fel?
Fiind mulțumit de ceilalți. Această atitudine interioară vă va ajuta să nu cădeți într-o stare prea negativă, care să vă conducă la descurajare. Descoperiți Frumosul și Binele în ceilalți și, mai ales, în cei care, prin geniul și virtuțile lor, au contribuit la evoluția omenirii. Nimic nu este mai important, mai salvator, decât a prinde gustul activității spirituale, de a o îndrăgi și de a nu lăsa să treacă nicio zi fără a se lega de Cer, a medita, a se ruga… Opriți-vă, de mai multe ori pe zi, timp de câteva minute, și căutați să aflați în voi înșivă, punctul vostru de echilibru, centrul vostru divin.
Treptat, veți începe să simțiți că, în toate situațiile vieții, aveți în interiorul vostru un element nemuritor, etern, indestructibil… Chiar dacă aceasta nu se observă, chiar dacă nimeni nu vă apreciază eforturile, chiar dacă pe plan material nu aveți niciun beneficiu, nu vă opriți niciodată să acumulați bogății spirituale, căci veți deveni, înăuntrul vostru, mai liberi, mai puternici și veți plana deasupra evenimentelor. Această activitate spirituală este unica bogăție, singurul bun care vă aparține cu adevărat.
De tot restul puteți fi deposedat oricând; singura, activitatea voastră vă aparține pentru totdeauna. Fiecare gând, fiecare sentiment, fiecare dorință, fiecare act are propietatea de a atrage din spațiu elementele materiale care îi corespund.
Gândurile, sentimentele, dorințele și acțiunile luminoase, dezinteresate, susținute de o voință fermă, atrag particulele unei materii pure incoruptibile. Dacă prin calitatea vieții voastre psihice lucrați zilnic pentru a atrage această materie, ea pătrunde și se instalează în întregul vostru organism, își găsește locul și gonește toate particulele vechi, prăfuite, îmbâcsite, mucegăite. În acest fel, puțin câte puțin, veți reuși să vă reînnoiți corpul fizic, corpul astral și corpul mental.
Contemplând Lumea divină sub toate formele ei de Lumină, de Frumusețe, de Muzică, de Armonie, culegeți particulele noi; și, din moment ce fiecare din ele are viață, ea nu vine singură, ci aduce cu ea forțe și spirite de aceeași natură. Sarcina voastră este, deci, de a lucra zilnic pentru a înlocui în voi particulele deja învechite cu noi particule cerești, strălucitoare.
Cineva mă va întreba poate: “Dar de ce să ne străduim atât? Merită oare osteneala?” Da, pentru că, în realitate, este singura activitate ale cărei rezultate sunt definitive. Când veți părăsi Pământul, singurele bogății pe care le veți lua cu voi vor fi bogățiile interioare pe care le-ați dobândit grație eforturilor pe care le-ați depus.
Și încă ceva: din momentul concepției, din momentul gestației, materia corpurilor voastre – fizic, astral și mental – este modelată, formată exact conform calităților și virtuților pe care le dezvoltați atât voi cât și strămoșii și urmașii voștri, chiar de-ar fi ei și strămoși sau urmași de-al șaptelea, al optulea rang.
Dimineața, când priviți Soarele, gândiți-vă că razele sale care ajung până la voi sunt ființe vii, care vă pot ajuta să vă rezolvați problemele zilei; dar numai cele din ziua respectivă, nu și cele de a doua zi. A doua zi trebuie să mergeți să le consultați din nou, dar tot numai pentru ziua respectivă. Nu vor răspunde niciodată pentru două-trei zile în avans. Ele vă vor spune: “Nu-ți face griji. Vino și mâine, iar noi îți vom da răspunsul”. În fiecare zi, atunci când mâncați, nu faceți în stomacul vostru provizii pentru o săptămână, ci doar pentru o zi: mâncați pentru astăzi, iar mâine reâncepeți, din nou.
Ei bine, cu Lumina trebuie să procedați la fel, căci Lumina este o hrană pe care trebuie să o absorbiți și să o digerați zilnic, pentru ca ea să se transforme în voi în sentimente, gânduri, inspirație…
De ce să nu aplicăm, și în cazul Luminii, aceeași logică precum în cazul hranei? Noi spunem:
“Este adevărat că am mâncat ieri, dar asta nu mai contează, vreau să mănânc și azi”. Același lucru se întâmplă și cu Lumina: aveți nevoie de ea în fiecare zi pentru a vă hrăni. Este benefic pentru buna voastră dezvoltare, să vă revizuiți periodic viața. De ce?
Pentru că adesea, din cauza activităților și a preocupărilor cu care sunteți confruntați, viața voastră tinde să ia o orientare care vă îndepărtează, din ce în ce mai mult, de Idealul vostru spiritual și de Lumină.
Uitați că rămâneți pe pământ numai un timp scurt, că va trebui să lăsați aici toate bunurile materiale pe care le-ați achiziționat, ca și titlurile și poziția socială pentru obținerea cărora depuneți acum atâtea strădanii.
Veți spune că toată lumea știe asta. Da, toată lumea o știe, dar toată lumea o și uită, chiar și voi, lăsându-vă antrenați de exemplele pe care le vedeți în jurul vostru.
De aceea, este nevoie să faceți, din timp în timp, o pauză pentru a privi înapoi și a analiza direcția pe care o urmați, activitățile în care sunteți în curs de a vă angrena, pentru a face o triere în urma căreia să nu păstrați decât esențialul. Unul din motivele pentru care nu progresați în activitatea spirituală este și acela că vă lăsați angrenați într-o multitudine de munci care nu au nicio legătură cu activitatea spirituală, amăgindu-vă cu gândul că aceste acțiuni nu vă vor îndepărta de culmile pe care doriți să le atingeți.
Nu, realitatea este că dacă vă apucați să experimentați, și una și alta, să gustați și de colo și de colo, fără a vă preocupa de calitatea și de natura acestor experiențe, în momentul în care, în interior, veți vrea să vă ridicați, nu vă veți mai putea desprinde. Din moment ce aspirați la un nivel înalt de elevare spirituală, sunteți obligați, pentru a-l putea realiza, să renunțați câte puțin la unele lucruri.
Când v-ați petrecut noaptea în tot felul de distracții și de agitații, credeți că dimineața veți mai fi în stare să vă rugați, să meditați, să contemplați Divinitatea în toată splendoarea creației?
Dacă unele persoane nu reușesc să progreseze, în pofida explicațiilor și metodelor care le sunt permanent prezentate, aceasta se datorează faptului că ele au încă prea multe preocupări și activități străine vieții spirituale.
Banii, confortul, satisfacerea plăcerilor, poziția socială… Eu nu spun că trebuie suprimate toate aceste preocupări: ele nu sunt total incompatibile cu Viața spirituală, dar este necesară mai întâi rezolvarea unei probleme; aceea de a pune în acord scopul și mijloacele.
Gândiți-vă la toate însușirile pe care le posedă ființa umană și la modul în care sunt ele utilizate?
În slujba cui sunt ele puse? A sexului, a burții și a pasiunilor?
Ei bine dacă este așa, de acum înainte, trebuie să faceți tocmai contrariul: să puneți toate talentele și calitățile voastre în slujba unui Ideal înalt, în slujba Spiritului și a Luminii.
Analizați-vă, și veți vedea câte daruri divine posedați, daruri pe care le sacrificați capriciilor naturii inferioare, și apoi vă plângeți: “Nici nu mai știu ce este cu mine!”
Este normal: când ți-ai dorit și ai adunat prea multe lucruri de tot felul, te trezești scufundat până în gât în contradicții.
Luați exemplul diamantului: dacă diamantul este atât de pur, aceasta se datorează faptului că în el nu există și alte elemente, el este doar carbon pur. Adăugați-i un alt element și el nu va mai fi diamant.
La fel discipolii, care vor să guste din toate, să pipăie totul, să experimenteze totul, să cunoască totul, își pierd valoarea de diamant și rămân doar niște pietre opace.
Adevăratul discipol trebuie să se îndrepte către un țel unic, un unic Ideal, o singură dorință, o singură hrană: LUMINA.
Și, din acel moment, el va trăi cu adevărat în Lumină!
Nu lăsați niciodată un rău interior să se amplifice până acolo încât să nu-l mai puteți remedia. Să presupunem că, din greșeală, v-ați băgat picioarele în ciment lichid, dar sunteți cu gândul în altă parte și neglijați să le scoateți: ce se va întâmpla atunci?
Cimentul se va întări, va deveni atât de compact încât, pentru a vă elibera picioarele, va fi nevoie de unelte pentru a sparge cimentul, și se poate întâmpla chiar să vă răniți. Ei bine, tot astfel se petrec lucrurile și în Viața interioară: dacă nu ne gândim să corectăm rapid anumite greșeli, anumite deficiențe, după aceea este deja prea târziu, reparația costă prea scump și se pot produce și alte stricăciuni.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
