Omraam Mikhael Aivanhov – Nu cautati placerea, va va saraci

Tineretul de astăzi cere libertatea sexuală crezând că în ea va găsi înflorirea, fericirea, bucuria. Acum, pentru că se poate procura uşor pilula contraceptivă, ei se bucură pentru că nu mai e necesar să reflecteze, să se controleze, să existe stăpânire de sine. Nu, nu, să închidem ochii şi să mergem înainte!… şi în lumea întreagă vedem că această faimoasă pilulă are din ce în ce mai mare succes. Mai întâi, desigur, ea a fost pusă la punct din motive de echilibru demografic, dar apoi s-au adăugat alte motive, deloc demografice, şi mai ales dorinţa de a se bucura fără piedici de toate femeile şi de toţi bărbaţii. Spuneţi-mi dacă fetele de treisprezece ani chiar au nevoie de pilulă… Cu toate acestea, ele sunt lăsate să se servească deja de pilulă, şi am auzit că, în unele şcoli chiar profesorii sunt cei care le distribuie elevelor, da, profesorii!

Lăsând tinerii să se grăbească să experimenteze un domeniu pe care nu-l cunosc, deschidem pentru ei poarta tuturor dereglărilor fizive şi psihice. Ei fac experienţe, dar nu ştiu că aceste experienţe vor avea pe termen lung rezultate catastrofale şi se vor dezaxa şi se vor îmbolnăvi. În realitate, nici cei care s-au pronunţat pentru pilulă nu au înţeles ceva, nici cei care s-au opus. Cei care s-au pronunţat pentru, au făcut-o de complezenţă: ştiind că mulţi oameni sunt slabi, au cedat în faţa acestei slăbiciuni; şi ceilalţi, care s-au opus, au făcut-o din ipocrizie, în numele vechilor tradiţii morale şi ei sunt primii care nu le respectă în viaţa lor personală.

În tot cazul, punându-se pilula la punct, ştiinţa care credea că face un mare serviciu oamenilor, n-a făcut decât să le permită să se dedea la tot felul de excese, să devină slabi, senzuali şi bolnavi. Iată binefacerile ştiinţei! Înainte de pilulă, băieţii şi fetele erau cel puţin obligaţi să se gândească, să se stăpânească puţin (nu pentru motive de moralitate şi puritate, desigur, ci pentru frica de consecinţele neplăcute ce puteau urma), în timp ce acum nu mai e cazul să se controleze, se pot lăsa în voie.

Vă voi da o imagine. Ştiţi cum mergeau vapoarele în trecut. Jos, erau maşiniştii care trebuiau să se ocupe să pună cărbune în cazane, şi graţie lor vaporul avansa; dar ei înşişi nu ştiau direcţia, trebuia să fie un căpitan, acolo sus, să se ocupe de direcţie şi să dea ordine; dar el singur nu avea mijloacele necesare pentru a face să avanseze vaporul. Iată încă o imagine a omului: emoţiile, sentimentele, instinctele sunt combustibilul care trebuie pus în cazane pentru ca vaporul să poată avansa. Dar dacă nu e cineva raţional şi lucid sus pentru a se orienta, vaporul se va sparge în bucăţi…

În timpul unei croaziere în Oceanul Arctic o doamnă a întrebat căpitanul: “Ce se va întâmpla dacă vaporul va întâlni un iceberg? – O, răspuse căpitanul, icebergul îşi va continua drumul, doamnă.” Şi vaporul? El n-a spus nimic de vapor, pentru că era evident! Şi omul, la fel, dacă “vaporul” său loveşte un iceberg, să nu mai vorbim. E simbolic, desigur: “căpitanul” este aici în cap, “Maşiniştii” sunt peste tot în corp: pântecul, stomacul, sexul… Atunci eu spun tinerilor: dacă vă luaţi numai după modul vostru de a gândi, după înclinaţiile, predilecţile voastre, e sigur că vă veţi sparge capul, pentru că aceste impulsiuni sunt oarbe.

Mai înainte, la televizor, am auzit o fată drăguţă declarând: “Îmi satisfac toate dorinţele fără complexe.” Iată, ea s-a debarasat de “complexele” ei, adică de înţelepciune, stăpânire de sine, discernământ… Da, pentru că acestea păreau că sunt complexe, şi complexele nu sunt bune, trebuie să ne debarasăm de ele! Pentru a merge unde? Pentru a găsi ce? Pentru a face ce? Nu contează ce! Eu aş pune o întrebare tuturor acestor băieţi şi fete care cred că ştiu aşa bine ce trebuie să facă: “Când sunteţi la servici, într-o uzină, în faţa unui aparat, când conduceţi o maşină, nu vă controlaţi maşina? Nu o stăpâniţi? Şi de ce în toate domeniile, când faceţi bucătărie, când faceţi ceai sau cafea, de ce dozaţi căldura, zahărul şi toate ingredientele?” Ei bine, învăţaţi că, în voi, cu motoarele voastre, aparatele voastre, este acelaşi lucru. Dacă nu sunteţi atenţi, dacă nu le dominaţi, veţi vedea ce o să vi se întâmple!

Pe moment, tineretul nu are decât o singură idee: cum să sară toate barierele morale pe care Iniţiaţii trecutului le-au plasat pentru a împedica oamenii să trăiască în pasiuni şi dezordine. Câte civilizaţi strălucitoare au dispărut, răvăşite de maladii morale şi fizice, pentru că erau dedate la dezmăţ sau la culte legate de orgii! Generaţia actuală vrea să se elibereze de toate aceste tabu-uri, să se scutească de toate regulile pentru a gusta cea mai mare plăcere posibilă, şi această mişcare a luat o aşa amploare că lumea se întreabă ce ar putea-o opri.

În realitate, numai lumina unui Învăţământ iniţiatic poate reţine oamenii din această cădere vertiginoasă. Această lumină le va arăta că dedându-se numai la plăceri îşi sacrifică energiile cele mai preţioase. Pentru că, pentru a alimenta acest foc care îl posedă, ei sunt obligaţi să-i dea toate resursele, toate mobilele casei, până la mese şi scaune – simbolic vorbind; plăcerea sexuală e un jăratec pe care ei sunt obligaţi să-l întreţină cu chiar substanţa fiinţei lor, imposibil să-l întreţii cu afacerile vecinului sau cu lemnul pădurii: el se hrăneşte cu propriile lor rezerve, cu propriul lor combustibil… Pentru a se menţine în fiecare zi aşa cum o fac în efervescenţă şi erupţii vulcanice, ei sunt obligaţi să-şi ardă chintesenţa. De fiecare dată, fără să o ştie, îşi pierd o parte din frumuseţea lor, inteligenţa lor, puterea lor, şi la sfârşit, când au cheltuit tot, se regăsesc urâţiţi, abrutizaţi şi bolnavi.

Dacă ar exista o balanţă în care omul să poată să pună pe un taler ceea ce câştigă gustând plăcerile senzuale, şi pe celălalt ceea ce pierde abandonându-se lor, va constata că pierde aproape tot şi nu câştigă aproape nimic, deci aceasta nu merită să-ţi dai osteneala. Dar cum el nu se gândeşte niciodată că senzaţiile se şterg sau se uită (ceea ce am mâncat ieri nu contează pentru astăzi), el îşi pregăteşte o existenţă de sărăcie. În timp ce dacă face un efort de a refuza, suferă un moment, dar îşi pregăteşte un viitor magnific. Deci, pierde câteva senzaţii, dar îşi câştigă viitorul său. Cei care nu gândesc ar spune: “Eu sunt mulţumit, mă simt bine!” E adevărat, dar nu mai au viitor. Să luăm exemplul beţivului, care rezumă o întreagă filozofie: îşi caută plăcerea în vin, îl bea şi e mulţumit. Da, dar după, dacă continuă, cum vor reacţiona şeful său, familia, prietenii?… Şi se pregăteşte să cadă în râu. Deci, senzaţia e agreabilă dar nu durează, viitorul e râul.

Cunoaşteţi povestirea din Biblie unde Esau cedează dreptul său de întâi născut fratelui său Iacob pentru o farfurie de linte?… Pentru o senzaţie, o plăcere el a sacrificat dreptul său de întâi născut şi Iacob a profitat. Iată o poveste asupra căreia nu prea ne-am oprit pentru a o interpreta. Marea majoritate a oamenilor sunt aşi în a se priva de ceea ce e mai preţios în schimbul unei plăceri; aşa, da, ştiu să o facă, e formidabil! Cînd vom înţelege necesitatea de a ne priva de unele plăceri pentru a obţine alte achiziţii infinit mai preţioase?

Nu se mai respectă morala pentru că nu se ştie că la origine, ea e fondată pe o ştiinţă veritabilă. Fără a vedea, stupid, vrem să dăm o ieşire tuturor capricilor, fără a şti că fugim spre ruină, pentru că distrugând barajele şi digurile totul e inundat, devastat, e inevitabil. Iată de ce spun tineretului: ”Copiii mei, trebuie să învăţaţi să discerneţi unde vă va antrena fiecare din dorinţele voastre”. Dacă vă veţi simţi sărăciţi, slăbiţi şi nefericiţi, este din cauză că aţi luat-o pe un drum greşit. Alegeţi deci altul! Nu vă angajaţi pe un drum pentru singurul motiv că e agreabil, dulce, pentru că vă veţi ruina spiritual şi chiar fizic.

Donații: Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.