Omraam Mikhael Aivanhov – Forța Sexuală între Ascetism și Spiritualitate
Observaţi copiii, abia născuți, nu se gândesc decât să se agațe de pământ și se agață așa de bine că merg în patru labe; tot ceea ce văd vor să atingă și chiar să bage în gură… Dar puțin câte puțin cresc, și iată inima sa se trezește; dacă e un băiat, încep să-l intereseze fetele, se îndrăgostește, vrea să-și întemeieze un cămin și să populeze pământul cu progeniturile și realizările sale… Mai târziu, când a cheltuit toate energiile sale și vede că a trăit fără a realiza ce a dorit, o schimbare se produce în el: pământul nu-l mai interesează de loc și începe să se gândească la cealaltă lume.
El, care cu puțin timp înainte nu se ocupa decât cu mâncatul, băutul, făcutul copiilor și acumularea de bogății ca și cum nu ar fi trebuit să părăsească pământul, a devenit impersonal, dezinteresat, rece, obosit, blazat pentru că se pregătește să abandoneze tot pentru a pleca de cealaltă parte. Ce s-a întâmplat?… La originea acestei transformări e foarte simplu: slăbirea instinctului sexual, și veți vedea imediat cum forța sexuală determină la om natura și filozofia sa.
Cât timp posedă această forță, el e de acord să trăiască pe pământ, dar când ea îl abandonează, el nu se gândește decât la moarte. De aceea anumiți Inițiați ai trecutului care cunoșteau aceste fenomene și de unde provin, de ce depind, au învățat pe discipolii lor că, dacă vor să se elibereze de pământ cu suferințele și limitările sale pentru a merge într-o lume de frumusețe și lumină, trebuie să-și suprime manifestările forței sexuale, să fugă de dorințe și pofte nefrecventând ființele sexului opus, etc… dacă nu, vor fi prinși imediat în angrenaj.
Putem spune că la originea diferitelor tendințe filozofice și religioase stă forța sexuală, atracția dintre sexe, și atitudinea pe care oamenii au ales-o față de această forță le determină filozofia: unii îi dau ieșire și alții încearcă să o suprime. În realitate există și alte filozofii, dar pe toate, mai mult sau mai puțin, le putem încadra în una din aceste două categorii.
Dacă nu vreți să rămâneți să suferiți pe pământ, dacă vreți să intrați în eternitate, nu trebuie să vă mai gândiți la perpetuarea speciei pentru că aceasta creează legături care vă vor reține pe pământ: sunteți legat(ă) de mama (tatăl) copiilor voștri, sunteți legat(ă) fizic de copiii voștri care sunt carne din carnea voastră, sânge din sângele vostru; și chiar psihic aveți legături cu ei de asemenea.
De aceea filozofia budhistă învață că, chiar când omul pleacă pe lumea cealaltă, când se gândește să părăsească totul și să se elibereze, ei bine nu, el are încă legături cu copiii lui, cu toți părinții săi, și nu poate deci părăsi regiunile inferioare ale planului astral, rămâne un timp foarte aproape de oameni, și mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i observa, participa la viața lor și chiar hrănindu-se prin intermediul lor.
După această filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie să te căsătorești, nici să ai copii, pentru că aceia care au acceptat să formeze o familie pentru că numele lor să reziste timpului sunt atrași de nume, de “firmă”, cum se spune, și trebuie să coboare tot timpul pe pământ pentru că, jos, această familie se gândește la ei și îi cheamă.
Toate aceste legături pe care oamenii le au cu pământul îi împiedică să rămână în regiunile celeste. De aceea, aceia care voiau cu adevărat să nu mai aibă rădăcini pe pământ au devenit asceți, pustnici. Evident, filozofia lor e adevărată pentru că ea se bazează pe cunoștințele inițiatice. Dar a spune că este utilă, că e adaptată epocii noastre, e o altă problemă. Se poate ca tocmai să nu convină. Iată problemele pe care trebuie să le rezolvăm.
Forța sexuală reține oamenii pe pământ, dar fără să-i lumineze, fără să-i lege de regiunile sublime de sus. În timp ce înțelepciunea care a luminat anumiți Inițiați poate să-i apropie de aceste regiuni sublime dar ei nu mai doresc de loc să continue să trăiască pe pământ. Toți cei care au vrut să suprime complet această forță pe care Dumnezeu le-a dat-o nu se gândesc decât să moară, să abandoneze tot, pentru că numai forța sexuală te poate face să iubești viața terestră, pentru că ea îi este principala condiție.
Nu trebuie deci să suprimați această forță; toți cei care au suprimat-o au comis cea mai mare eroare. Evident, ceea ce îi justifică este că ei doreau nirvana, dar o doreau atât de neconvinși, atât de slab, că ne întrebăm dacă o vor obține, pentru că pentru a obține nirvana, dragostea ar trebui totuși să-și spună cuvântul.
O ființă cu adevărat luminată se leagă de Cer și în același timp economisește această forță pentru a o consacra realizării Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Ea le va avea pe amândouă: cu cât va trăi o viață mai intensă, cu atât va fuziona cu Creatorul, cu Cerul; și cu cât mai mult va fi cu Cerul, cu atât mai mult va lucra pentru pământ. Numai această soluție e perfectă: în același timp în care trăiești pentru Cer, să muncești pe pământ. Altfel viața nu are nici cap, nici coadă. Din păcate, oamenii nu au putut niciodată să înțeleagă aceasta, sunt tot timpul pe cale să aleagă una sau alta, adică ori sunt complet materialiști, ori complet… nu putem spune “spiritualiști”, pentru că a vrea să mori nu aparține spiritualității.
În orice caz, cei care au ales să-și suprime forța spirituală pentru a nu se mai reîncarna în viitor, se vor reîncarna totuși, și încă de câte ori! Da, ei vor învăța să nu o mai suprime. Cerul le va spune: “Ignoranților, de ce ați disprețuit această forță pe care Dumnezeu a creat-o de milioane de ani cu atâta înțelepciune?” și vor reveni pe pământ.
Dacă luăm în considerare cazul puritanilor și anumitor mistici, vom constata că au propagat o morală care nu corespunde atât de mult adevărului și care, în definitiv, a dat anomalii pe care astăzi psihanaliștii sunt obligați să le remedieze. Dacă faceți un baraj pe un râu fără să prevedeți canale de deviație, va veni un moment când apa va curge peste el sau îl va rupe: barajul vostru nu va împiedica apa să curgă. Așa se va petrece și în voi dacă veți pune baraje energiilor care urcă în voi: tensiunile se vor acumula în subconștient și va veni un moment când totul va fi măturat. Ei da, atunci când nu cunoaștem natura umană, alergăm înspre catastrofe.
Nu trebuie să vă blocați energiile, ci să vă pregătiți canale pentru ca ele să irige întregul vostru pământ; așa cum au făcut Egiptenii din trecut, care au săpat canale pentru ca apele Nilului să poată fertiliza țara.
Nu sunt pentru dezmăț, dar nu sunt nici pentru puritanism. A suprima totul înseamnă a ignora motivul pentru care Dumnezeu a creat bărbatul și femeia. Când am fost în Grecia am vrut să văd mănăstirile Muntelui Athos. Am vizitat totul, am vorbit cu călugării care locuiesc acolo și chiar dacă am admirat operele de artă, am plecat din acel loc cu o impresie puternică de supărare și tristețe. Pentru că acei călugări trăiau după concepții complet eronate, și în particular aceea a exilării principiului feminin, pentru că tot ceea ce este feminin este rău și diabolic. Au mers atât de mult în rejecția principiului feminin că, nu numai că femeile nu au acces la ei, ci nu au nici măcar dreptul de a avea o capră, pentru că e o femelă. Spuneți-mi dacă Domnul le-a inspirat o așa filozofie!
Eu nu sunt nici pentru puritani, nici pentru dezmăț, și vă aduc o a treia soluție: cu aceasta sunteți legați din tot sufletul și din tot spiritul la Sursa dragostei, și în același timp nu părăsiți pământul, vă faceți treaba aici pe pământ. Iată a treia soluție și într-o zi veți înțelege că e cea mai bună: a avea în același timp Cerul și pământul.
Nu știu dacă veți fi convinși de explicațiile mele, dar poate că peste un timp veți fi obligați să o faceți pentru că veți vedea că am găsit soluția multor probleme pe care alții nu au găsit-o pentru că nu au îndrăznit sau nu au putut să le alăture pe cele două: sau dădeau curs liber forțelor sexuale și sfârșeau în dezmăț, sau le suprimau complet și deveneau eunuci.
Dar când suprimăm această forță, suntem nimiciți, pierdem sensul, gustul vieții, și chiar ne acrim, devenim răi. Și, ce puteți aștepta de la un eunuc? Să compună simfonii, să scrie poeme? Cu un eunuc nu mai e nici o creație, e sfârșitul, e moartea.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
