Osho Rajneesh – Inteligența, Prostia și Calea Conștienței
În primul rând, trebuie să ştii că intelectualitatea nu e inteligenţă. A fi intelectual înseamnă a fi fals; intelectualitatea este inteligenţă simulată. Ea nu este reală din cauză că nu e a ta, e împrumutată. Inteligenţa este dezvoltarea conştiinţei interne.
Ea nu are nici o legătură cu cunoştinţele, are legătură cu meditaţia. Un om inteligent nu acţionează pe baza experienţei trecute; el acţionează în prezent, în funcţie de condiţiile prezente. El nu reacţionează, ci răspunde. De aceea, este întotdeauna imprevizibil; niciodată nu poţi fi sigur ce urmează să facă.
Un catolic, un protestant şi un evreu vorbeau cu un prieten căruia tocmai i se spusese că mai avea şase luni de trăit.
— Tu ce ai face daca doctorul ţi-ar da doar şase luni de trăit? îl întrebă omul pe catolic.
— Ah! spuse catolicul. Mi-aş dărui toate bunurile bisericii, m-aş împărtăşi în fiecare duminică şi mi-aş spune în mod regulat rugăciunile.
— Dar tu? îl întrebă omul pe protestant.
— Eu aş vinde tot şi aş pleca într-o călătorie în jurul lumii şi m-aş distra pe cinste.
— Şi tu? îl întrebă omul pe evreu.
— Eu? Eu aş consulta alt doctor.
Asta e inteligenţa!
Ce îi face pe oameni proşti.
Misticii au comparat omul cu o scară. Scara poate fi folosită la două lucruri: o poţi folosi ca să urci, şi o poţi folosi ca să cobori. Foloseşti aceeaşi scară în ambele scopuri, doar direcţia se schimbă. Scara e aceeaşi, dar rezultatul va fi total diferit.
Omul este o scară între rai şi iad. De asta numai fiinţele umane sunt cele care reprimă, care manipulează, care ucid, care încearcă să cucerească natura. Numai fiinţele umane sunt proaste – şi asta pentru că ele pot fi adevăraţi buddha. Pentru că făpturile omeneşti au inteligenţă, de asta pot fi proaste. Prostia nu înseamnă absenţa inteligentei, ea înseamnă ca n-a fost folosită. Dacă la om n-ar exista inteligenţa, omul n-ar putea fi numit prost. Nu poţi numi proastă o piatră – piatra e piatră, nu se pune problema prostiei. Însă omul poate fi numit prost, pentru că prin om există speranţă, există o rază de lumină, prin om se deschide o uşă către lumea de dincolo.
Omul se poate transcende pe sine şi n-o face – asta e prostia lui. El se poate dezvolta şi nu se dezvoltă, se agaţă de tot felul de lucruri copilăreşti – asta e prostia lui. Sau începe să-şi facă planuri de viitor, care încă nu e – asta e prostia lui.
Trebuie să trăieşti în prezent cu pasiune, cu iubire, cu intensitate, şi asta va deveni inteligenţa ta. E aceeaşi energie: când e cu susul în jos e prostie; rearanjeaz-o, pune-o cum trebuie şi devine inteligentă.
Conştienţa te face.
Indiferent ce faci, fă permanent un lucru în sinea ta: fii conştient că tu faci acel lucru. Fii conştient de tine când mănânci, când mergi, când asculţi, când vorbeşti.
Când eşti supărat, fii conştient că eşti supărat. Această permanentă neuitare de sine creează în tine o energie foarte subtilă. Începi să fii o fiinţă cristalizată.
În mod obişnuit eşti o masă fluidă, o combinaţie de multe lucruri, fără un centru.
Lucruri în constantă deplasare şi schimbare, fără un stăpân înăuntru. Conştienţa te face stăpân. Şi când spun stăpân, mă refer la prezenţă – o prezenţă continuă.
Indiferent ce faci sau nu faci, un lucru trebuie să fie constant în conştiinţa ta, şi anume că exişti.
Simpla conştienţă de sine creează un centru – un centru de linişte, un centru de autoritate interioară. Este un centru de putere lăuntrică. De asta buddha-şii vorbesc despre focul conştienţei – este un foc. Aşa că începi să devii conştient, începi să simţi în tine o energie nouă, un foc nou, o viaţă nouă. Şi datorită acestei vieţi noi, a acestei energii noi, multe lucruri care te dominau dispar pur şi simplu. Nu trebuie să te lupţi cu ele.
În mod obişnuit, te lupţi cu supărarea, cu lăcomia, cu sexul, din cauza că eşti slab.
Aşa că, în realitate, nu lăcomia, sexul, supărarea constituie problema, slăbiciunea este problema. O dată ce începi să fii mai tare în interior, o dată ce începi să simţi o prezenţă interioară – care eşti tu – energiile tale se cristalizează, se centrează într-un singur punct şi se naşte un sine. Eul este o interpretare falsă a sinelui. Fără să ai un sine, continui să crezi că eşti un sine – asta este eul. Eu-l înseamnă un Sine fals.
Înţelegerea
Eu nu folosesc niciodată cuvântul renunţare. Bucură-te de viaţă, de iubire, de meditaţie, de frumuseţile lumii, de extazul existenţei – bucură-te de tot! Transformă lumescul în sacru. Transformă acest ţărm în ţărmul celalalt, transformă pământul în paradis. Iar apoi, indirect, începe să se producă o anumită renunţare. Dar ea apare de la sine, nu ţi-o impui tu. Este ceva care se întâmplă. Începi să renunţi la prostia ta. Începi să renunţi la relaţiile fără sens. Începi să renunţi la locurile în care evoluţia nu e cu putinţă. Însă eu nu numesc acest lucru renunţare, eu îl numesc înţelegere, conştientizare.
Dacă duci în mână pietre crezând că sunt diamante, eu n-am să-ţi spun să renunţi la acele pietre, ci am să-ţi spun doar: Fii atent şi mai uită-te o data! Dacă vezi singur că nu sunt diamante, mai e nevoie să renunţi la ele? Îţi vor cădea din mână de la sine. De fapt, dacă mai vrei totuşi să le cari, va trebui să faci un efort mare, îţi va trebui o mare voinţă să le mai cari. Însă nu poţi să le mai cari mult. O dată ce ai văzut ca sunt inutile, fără rost, nu se poate să nu le arunci. Şi o dată ce ai mâinile goale, cauţi adevăratele comori. Iar adevăratele comori nu se afla în viitor. Adevăratele comori se află aici şi acum.
Cartile lui Osho se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
