Paramahansa Yogananda – Hiranyaloka (“Planeta astrala iluminata”)

Aşa precum profeţii au ca misiune să ajute umanitatea să evolueze spiritual sau să-şi ispăşească karma fizică, tot aşa Dumnezeu mi-a încredinţat, într-o lume superioară, misiunea de ghid spiritual salvator, explică Sri Yukteswar. Această lume se numeşte Hiranyaloka (“Planeta astrală iluminată”). Sarcina mea esenţială este să ajut fiinţele suficient de evoluate să-şi ispăşească karma astrală, pentru a se elibera astfel definitiv de renaşterile astrale. Locuitorii din Hiranyaloka sunt înzestraţi cu un înalt grad de evoluţie spirituală; în cursul ultimei lor încarnări terestre, fiecare dintre ei atingând, datorită practicii yoga şi meditaţiei profunde, puterea de a părăsi în stare de deplină conştiinţă propriul corp fizic în momentul morţii.

Nimeni nu este altfel demn şi nu poate să intre în Hiranyaloka dacă nu a depăşit, pe când încă exista în sfera terestră, stadiul de savikalpa samadhi, pentru a-l atinge pe cel de nirvikalpa samadhi.

Locuitorii din Hiranyaloka au trecut deja prin acel domeniu al astralului unde oamenii stau în general pentru un timp mai lung sau mai scurt după moarte, în funcţie de karma lor; mulţi au rupt deja mare parte dintre lanţurile acţiunilor lor trecute în lumea astrală, căci numai fiinţele avansate pot să ducă la bun sfârşit această acţiune de mântuire. Pentru a-şi purifica în întregime de orice reziduu karma-ic corpul lor astral, aceste fiinţe superioare renasc, prin intermediul legilor cosmice specifice acestui tărâm, cu un nou corp astral mult mai rafinat, în lumea din Hiranyaloka, soare (adevărat focar sublim) al cosmosului astral în care eu am reînviat după părăsirea corpului fizic, pentru a le oferi directive spirituale acestor fiinţe de acolo. Hiranyaloka cuprinde de asemenea, fiinţe extrem de avansate venite dintr-un tărâm net superior, lumea cauzală, încă şi mai subtil!

O asemenea fuziune profund spirituală se stabilise între Maestrul meu şi mine, încât el îmi comunica aproape totul printr-un fel de subtilă viziune reciprocă, atât prin intermediul cuvintelor, cât şi prin intermediul transmisiei telepatice a gândurilor.

Scrierile străvechi yoghine învaţă”, continuă Sri Yukteswar că Dumnezeu a îmbrăcat spiritul uman cu trei învelişuri succesive: corpul cauzal ţesut şi alcătuit din idei, corpul astral subtil, reşedinţă sau vehicul al mentalului (Manas) şi al afectivităţii şi, în sfârşit, corpul fizic grosier. Pe pământ omul este înzestrat cu un aparat senzorial care are corespondenţă la fiinţa astrală într-un corp format din prana. Fiinţa cauzală “trăieşte” şi se mişcă în sfera grandioasă extrem de subtilă şi beatifică a ideilor pure. Activităţile mele actuale mă pun mai mereu în contact cu fiinţe evoluate ale astralului care se pregătesc cu asiduitate să pătrundă şi să rămână pentru totdeauna în universul cauzal.

Învăţătorule adorat, mai oferă-mi te rog şi alte detalii semnificative asupra cosmosului astral.” Deşi oarecum mai slăbisem strânsoarea, braţele mele încă îl mai înconjurau pe Sri Yukteshwar. Comoară mai de preţ decât toate comorile era guru-l meu, care a învins moartea să vină la mine!

Există o infinitate uluitoare de planete astrale populate cu fiinţe astrale care mai de care mai frumoase şi extraordinare”, îmi explică Maestrul. “Pentru a călători de la o lume astrală la alta, locuitorii lor se servesc spontan de simţurile lor astrale, utilizând instantaneu diferitele energii astrale subtile, ce sunt mult mai rapide şi mai puternice decât electricitatea sau radiaţiile cunoscute de oameni.

Universul astral, fiind alcătuit din formele subtile rafinate ale luminii diferenţiate (akasha), este surprinzător de mult mai frumos, mai plin de iubire şi mai vast decât cosmosul material. Întregul univers fizic, deşi pare infinit pentru oameni este, analogic vorbind, suspendat precum o mică cabină (nacelă) solidă, la aeronava gigantică a universului astral. Nenumărate sunt într-adevăr galaxiile materiale care se găsesc împrăştiate în puzderia stelelor şi constelaţiilor, dar cu mult mai numeroase sunt galaxiile şi constelaţiile universului astral, ale căror sisteme solare au planete astrale incomparabil mai frumoase şi mai uluitoare decât acelea ale voastre; acolo, în zori, sorii lor fascinanţi strălucesc în mii de indescriptibile aurore boreale în ochii plini de dragoste şi fericire ai locuitorilor lor. Ziua şi noaptea acolo sunt mult mai lungi decât pe pământ.

Universul astral este în general infinit mai frumos, mai delicat, mai plin de dragoste şi mai pur, el fiind incomparabil mai armonios şi mai bine organizat decât lumea fizică.

Acolo nu există nici zone de deşert, nici planete nelocuibile. Flagelurile terestre: ierburile rele sau veninoase, microbii, insectele sau şerpii sunt aproape complet necunoscute în lumea astrală, ca de altfel şi diferenţele de climat sau de anotimp; o eternă vară sublimă domneşte acolo, temperată de fermecătoare ploi torenţiale cu milioane de picături multicolore; în anumite zone apar rareori ninsori de o albeaţă orbitoare. Pe planetele astrale se află de asemenea lacuri de opal, mări luminoase, râuri cristaline de culoarea curcubeului, care le înfrumuseţează peisajele de paradis. Locuitorii astralului trăiesc acolo stări de indescriptibilă fericire şi, plini de bucurie şi armonie, se iubesc copleşiţi de altruism şi bunătate.

Universul astral obişnuit – dar nu lumea superioară din Hiranyaloka – este populat de zeci de milioane de suflete umane, venite mai mult sau mai puţin recent de pe pământ, ca şi de sute de miliarde de alte fiinţe: zâne, sirene, peşti, animale, salamandre, gnomi (pitici), semi-zei sau alte spirite, locuind pe diferite planete astrale, după afinităţile lor specifice şi în conformitate cu nuanţele karma-ei lor. Zone întregi cu diferite frecvenţe vibratorii sunt aici, în astral, rezervate atât spiritelor bune, cât şi rele. Cele bune pot să se deplaseze aproape instantaneu, liber, de la o zonă la alta, pe când cele rele sunt în mod strict limitate şi închise pe planeta sau tărâmul lor. La fel precum oamenii trăiesc la suprafaţa globului, viermii în pământ, peştii în apă, păsările în special în aer, într-un mod asemănător, diferitele categorii de fiinţe subtile astrale, de la cele superioare la cele inferioare, sunt distribuite după propria frecvenţă dominantă.

Îngerii decăzuţi (involuaţi), expulzaţi din sferele superioare ale lumii astrale, sunt cel mai adesea într-un război perpetuu chiar între ei şi utilizează pentru aceasta bombe cu ‘energii malefice’, fluxuri vibratorii captate prin mantre. Aceste fiinţe egoiste, sadice şi răufăcătoare bântuie îndârjite numai prin întunecatele regiuni infernale ale astralului inferior plin de energii malefice, întunecat şi apăsător, unde ele îşi ispăşesc până la urmă, în timp de zeci sau sute de ani astrali, karma lor rea, prin suferinţă, chinuri cumplite, coşmaruri îngrozitoare şi spaime de nedescris.

În vastul univers astral sublim – care se află deasupra negrei închisori astrale -, totul este doar frumuseţe, iubire, armonie şi splendoare. Cosmosul astral, fiind în modul cel mai natural în armonie cu perfecţiunea divină, fiecare lucru, fiinţă de acolo este creat în mod direct prin voinţa şi imaginaţia divină, şi parţial prin cele ale fiinţei astrale. Fiinţa astrală posedă capacitatea de a modela, prin imaginaţie şi gând, orice formă sau de a perfecţiona frumuseţea a ceea ce Creatorul Suprem a creat deja. Căci El a dat fiilor săi din astral privilegiul sublim de a putea să modifice sau să transforme la voinţă cosmosul lor astral.

Dacă, pe Pământ, materia solidă este modificată prin laborioase şi complexe procese chimice şi fizice, aici, în acest univers superior, un simplu act de voinţă şi imaginaţie este suficient pentru a modifica în lichid, gaz sau energie materia subtilă caracteristică lumii astrale.

Umanitatea este confruntată cu războaie, pe pământ, pe mări şi în aer. Lumea astrală, din contră, este aceea a bucuriei, a armoniei, a jocurilor amoroase, a iubirii profunde şi a egalităţii. Fiinţa astrală îşi modifică prin materializare şi dematerializare adecvată corpul astral la voinţă. Flori, peşti sau animale pot aici să se transforme temporar în fiinţe omeneşti astrale sau chiar să ia nu contează ce formă aproape identică cu aceea a altor făpturi astrale. Toţi locuitorii astralului comunică între ei cu o uşurinţă extraordinară, telepatic, fără nici un fel de aparat. Nici o lege bine definită a naturii, în afara rezonanţei cu energiile binelui, iubirii şi armoniei divine, nu li se impune; astfel, un arbore astral poate fi determinat instantaneu, prin acelaşi act de voinţă descris anterior, să producă o portocală sau orice alt fruct, ori o floare sau uneori chiar obiecte. Există totuşi în lumea astrală şi anumite restricţii de ordin karma-ic, care fac să nu fie permis chiar orice, dar în general nu există, cu excepţia valorilor supreme divine, nici o scară a valorilor prea rigidă între diferitele fiinţe şi obiecte ale astralului; totul aici este pătruns de lumina divină esenţială, creatoare (Akasha).

Nimeni dintre locuitorii astralului nu se mai naşte din femeie; copiii, în cazul cuplurilor astrale, sunt în mod direct şi fulgerător materializaţi de fiinţa astrală care îi doreşte, datorită voinţei sale cosmice şi se condensează într-o formă astrală precis definită. Sufletele recent lipsite de corpuri fizice, care părăsesc lumea terestră sau planul fizic al altor planete prin aşa-zisa “moarte”, sunt uneori atrase într-un “cămin” al unui cuplu astral, graţie afinităţilor psihice, mentale şi spirituale pe care le prezintă sufletul în cauză.

Un corp astral este total insensibil la frig, la căldură sau orice altă condiţie naturală. Anatomia caracteristică corpului astral comportă un creier subtil astral sau “lotusul cu 1000 de petale de lumină” (sahasrara) şi cei 6 centri subtili – chakra -, ce se află plasaţi de-a lungul lui sushumna nadi, sau axul esenţial subtil cerebro spinal. Inima astrală îşi ia energia subtilă afectivă şi lumina iubirii divine din subtilul creier astral (sahasrara) şi apoi o retrimite în tot corpul astral sub forma “biotronilor sau diferitelor forme de prana”.

Fiinţa astrală acţionează asupra corpului său prin intermediul acestor subtile energii prana-ice (biotronice) sau cu ajutorul vibraţiilor subtil energetice ale unor mantra care permit vibraţia la unison cu anumite energii infinite, astrale.

Corpul unei fiinţe astrale este o copie după forma fizică a ultimei încarnări în lumea fizică. Fiinţa astrală îşi păstrează, de regulă, aparenţa corporală din tinereţea corpului din ultimul sejur terestru. Totuşi, uneori, o fiinţă astrală preferă să-şi menţină aparenţa pe care a avut-o la bătrâneţea sa pământeană, precum fac eu acum.” Şi Maestrul, care era însăşi esenţa tinereţii, surâse voios.

Deosebindu-se de lumea fizică, a celor trei dimensiuni spaţiale, percepute în mod unic de către cele cinci simţuri, lumea astrală devine în special perceptibilă prin cel de al şaselea simţ: intuiţia astrală. Prin intermediul acestui simţ al intuiţiei astrale, sau al şaselea simţ, fiinţa astrală recepţionează senzaţiile vizuale, auditive, olfactive, gustative şi tactile. Fiinţa astrală este înzestrată cu trei ochi, primii doi pe jumătate închişi, al treilea, cel principal – ajna chakra – aflat în mijlocul frunţii, este acum larg deschis, permiţând să se perceapă totul în astral. Fiinţa astrală este înzestrată cu toate organele exterioare ale simţurilor: nas, limbă, ochi, piele, urechi, dar al şaselea simţ, al intuiţiei, îi permite să recepteze şi să transmită diferitelor părţi ale corpului felurite categorii de senzaţii: astfel, ea poate “să vadă” cu urechea, nasul sau ochii, “să audă” prin intermediul ochilor sau al limbii sau să comunice simţul gustativ urechilor, pielii ş.am.d.

Corpul fizic uman este expus la tot felul de accidente; corpul eterat al unei fiinţe astrale uneori poate şi el să sufere o leziune oarecare, dar este imediat vindecat printr-un instantaneu act de voinţă.

“Gurudeva, toţi locuitorii astralului sunt frumoşi?”
“Pentru ei frumuseţea este, mai presus de orice, spirituală, nu fizică”, răspunse Sri Yukteswar. “Iată de ce fiinţa astrală nu acordă o prea mare importanţă formei exterioare.

Ea are însă privilegiul să îmbrace după, voie noi, un nou corp plin de culori. La fel cum un om se împodobeşte cu haine alese pentru o gală, tot aşa şi fiinţa astrală îşi asumă uneori forme exterioare speciale.

Pe planetele superioare ale astralului, precum Hiranyaloka, feerice şi sublime ceremonii divine sărbătoresc eliberarea spirituală a unei anumite fiinţe astrale care, datorită eforturilor făcute pe calea spirituală, a meritat să se ridice până în sferele de existenţă ale tărâmului cauzal. În asemenea ocazii, Invizibilul Tată Ceresc şi Sfinţii care sunt plenar identificaţi cu Dumnezeu Tatăl, se materializează temporar în formele astrale pe care şi le aleg, pentru a prezida asemenea solemnităţi astrale. Pentru a-l răsplăti prin infinita sa graţie şi dragoste pe iubitul său fiu credincios, Domnul Dumnezeu i se poate manifesta aşa cum vrea acesta. Astfel, dacă credinciosul a urmat predominant calea devoţiunii plină de iubire sau a abnegaţiei totale, Dumnezeu îi apare sub aspectul Mamei Divine. Isus, de exemplu, a adorat permanent, dincolo de orice expresie, aspectul de Tată al Divinului.

Personalitatea oferită de Creator fiecărei creaturi poate avea orice preferinţă imaginabilă sau inimaginabilă, pe care Domnul i-o satisface, datorită versatilităţii Sale!” Guru-l şi cu mine am râs fericiţi.

Prietenii, soţii sau iubiţii din vieţile fizice se regăsesc cu uşurinţă în lumea astrală.” Sri Yukteshwar continuă cu vocea sa plăcută, melodioasă. “Bucurându-se de nemurirea prieteniei, dobândesc în sfârşit certitudinea că iubirea adevărată este indestructibilă, lucru de care s-au îndoit cu ocazia deznădăjduitoarelor separări pământene.

Intuiţia fiinţei astrale, legată de gradul de trezire al celui de al şaselea simţ, străpunge perdeaua ce separă lumea sa astrală de planul fizic pământean, pentru a observa nestingherită toate activităţile omeneşti, chiar şi cele mai intime. Mii de pământeni au scurte viziuni ale unor fiinţe astrale sau ale lumii astrale.

Majoritatea fiinţelor avansate din Hiranyaloka rămân mai mereu treze în extaz divin pe timpul zilelor şi nopţilor, ce aici sunt mult mai lungi, ajutând astfel telepatic, mental şi spiritual la guvernarea cosmosului fizic şi astral, cât şi la izbăvirea fiilor rătăcitori, prea mult legaţi de pământesc. În somn, locuitorul de pe Hiranyaloka are uneori viziuni extatice astrale. Dar, în general, mintea sa este scufundată în starea extatică de superconştiinţă ce survine în nirvikalpa samadhi.

Locuitorii universului astral, în totalitatea sa, mai sunt încă, la diferite grade, pradă suferinţelor morale, psihice şi mentale. Erorile de comportare sau greşelile legate de perceperea adevărului mai fac uneori să se zbuciume teribil pe fiinţele hipersensibile şi foarte evoluate de pe Hiranyaloka. Acestea se străduiesc să îşi armonizeze faptele şi gândurile cu perfecţiunea legilor spirituale.

Locuitorii lumii astrale comunică între ei instantaneu prin telepatie şi televiziune astrală; astfel sunt evitate erorile de interpretare şi toate confuziile rezultând din limbajul vorbit sau scris, atât de comune pe pământ. La fel cum pe ecran, la cinema, personajul filmului pare că îşi joacă rolul datorită razelor luminoase, fără a avea nevoie să respire, în mod asemănător, fiinţa astrală acţionează cu inteligenţă şi dragoste fără a fi nevoie să-şi extragă energie din oxigen. Pentru a trăi, omul are nevoie de elemente solide, lichide, gaze sau alte forme de energie, în timp ce fiinţa astrală se hrăneşte în principal din lumina subtilă cosmică.

Maestre, locuitorii astralului mai mănâncă ceva?” Urmăream extraordinarele revelaţii cu întreaga mea receptivitate: mintea, inima şi sufletul. Percepţiile super-conştiente, sublime ale adevărului sunt singurele stabile şi imuabile, în timp ce experienţele senzoriale prezintă un adevăr temporar şi relativ şi îşi pierd rapid intensitatea în memorie. Cuvintele Maestrului mi se imprimau în minte într-un mod de neuitat, astfel că, scufundat în starea de super-conştiinţă, eu pot oricând să retrăiesc cu claritate divina experienţă.

Legumele şi fructele alcătuite din fine raze luminoase abundă pe solul astral, răspunse Sri Yukteswar. “Fiinţa astrală mănâncă legumele şi fructele pe care le doreşte şi savurează un nectar care ţâşneşte în glorioase cascade de lumină sau pe care ea şi-l extrage din apele astrale curgătoare. La fel cum, pe pământ, imaginea invizibilă a persoanelor îndepărtate poate fi scoasă din eter şi făcută vizibilă prin aparatul de televiziune, pentru ca apoi să dispară din nou atunci când oprim aparatul, în mod similar, locuitorul unei planete astrale va materializa la voinţă tiparele invizibile ale fructelor sau legumelor astrale, create de Dumnezeu, care plutesc în eter (Akasha). Printr-un procedeu identic, imaginaţia exuberantă a acelei fiinţe creează grădini cu flori având miresme paradisiace, care apoi se întorc în invizibilitatea lor eterică. Cu toate că locuitorii evoluaţi ai planetelor astrale, precum Hiranyaloka, sunt aproape eliberaţi de nevoia de a mai mânca ceva, asimilând direct energia astrală vitală, sufletele aproape în întregime eliberate din lumea cauzală nu absorb nimic altceva în afara de manna – o energie beatifică.

Fiinţa astrală, eliberată acum de legăturile terestre, întâlneşte o mulţime de fiinţe dragi cu care a fost în diverse relaţii în cursul diferitelor sale încarnări terestre umane: taţi, mame, soţii, soţi sau prieteni. Neştiind pe care să o prefere cel mai mult, ea va oferi acum aceeaşi iubire divină şi egală tuturor, ei toţi fiind copiii şi expresiile individualizate ale lui Dumnezeu. Aspectul astral exterior al fiinţelor dragi fiind acolo mai mult sau mai puţin transformat, în funcţie de dezvoltarea a noi calităţi în perioada ultimei încarnări, fiinţa astrală îşi va folosi intuiţia fără greş pentru a-i recunoaşte pe aceia care i-au fost dragi în alte planuri de existenţă şi să îi întâmpine în noua lor casă astrală. Deoarece fiecare atom al creaţii este înzestrat cu o individualitate nepieritoare, prietenii astrali sunt recunoscuţi cu uşurinţă, indiferent care ar fi noua lor aparenţă astrală, la fel cum, pe pământ, identitatea unui actor transpare foarte clar, indiferent de deghizarea sa sau de machiajul folosit.

Fiinţa astrală trăieşte cu mult mai mult timp decât pe pământ; convertită în timp terestru, durata vieţii medii a unei fiinţe astrale obişnuite ar fi de la 500 la 1.000 de ani. Dar la fel cum anumite specii de arbori trăiesc în lumea fizică mai mult de 1.000 de ani şi aşa cum există pe pământ yoghini în vârstă de mai multe sute de ani, în timp ce mulţi oameni nu depăşesc vârsta de 60 de ani, tot aşa anumite fiinţe ale astralului trăiesc cu mult mai mult decât altele. Vizitatorii lumilor astrale care nu s-au eliberat în întregime de karma fizică stau în astral mai mult sau mai puţin timp, în conformitate cu karma lor pământeană care, după o perioadă specifică, îi readuce înapoi pe pământ.

În momentul în care trebuie să-şi abandoneze corpul de lumină, sau altfel spus, să se reîncarneze din nou într-un corp pământesc fizic, fiinţa astrală nu este pradă chinurilor morţii. Cu toate acestea, multe dintre aceste fiinţe astrale resimt o anumită nelinişte la gândul că, la un anumit nivel de evoluţie, trebuie să-şi schimbe învelişul astral pentru un corp cauzal mult mai rafinat. Lumea astrală este în lipsită de morţi accidentale, de boli şi de bătrâneţe. Aceste trei flageluri sunt specifice numai Pământului, unde omul nu se identifică, în general, decât cu corpul fizic, care îşi datorează în mod exclusiv existenţa aerului, hranei şi somnului.

Moartea fizică este semnalată de oprirea respiraţiei şi descompunerea celulelor corpului. Moartea astrală se manifestă prin dezintegrarea “biotronilor” (prana) din care este alcătuită fiinţa astrală. După moartea fizică, omul pierde conştiinţa învelişului său carnal şi devine conştient de un nou corp subtil, specific lumii astrale. Prin urmare, moartea fizică face ca fiinţa să se nască în astral, iar moartea astrală face ca fiinţa să se reîncarneze în lumea terestră. O fiinţă trece astfel de la conştiinţa unei naşteri şi a unei morţi astrale la conştiinţa naşterii şi a morţii fizice. Aceste cicluri alternative de renaşteri astrale şi reîncarnări pământene constituie soarta inevitabilă a tuturor acelora care nu au atins încă eliberarea spirituală. Descrierile scripturale ce se referă la aşa-zisele “ceruri” şi “infernuri” trezesc uneori în om amintiri profunde ale experienţelor în paradisiacele tărâmuri astrale, ca şi în dezolantul loc de şedere terestru.

Învăţătorule preaiubit – am întrebat – explică-mi în detaliu care este diferenţa dintre renaşterile pe pământ şi cele în lumea astrală şi cea cauzală?

Spiritul individual este esenţialmente cauzal – răspunse gurul meu. Corpul cauzal serveşte drept matrice fundamentală celor 35 de idei-forţă concepute de Dumnezeu, din care El formează mai apoi corpul astral, compus din 19 elemente subtile, şi corpul fizic, alcătuit din 16 elemente fizice.

Cele 19 elemente ale corpului astral se împart în trei grupe principale: mentale, afective şi prana-ice (biotronii). Cele 19 componente ale sale sunt respectiv: 1) inteligenţa, 2) egoul, 3) sentimentul, 4) mentalul (conştiinţa simţurilor); cinci instrumente de cunoaştere, replicile subtile ale simţurilor fizice: 5) miros, 6) gust, 7) văz, 8) pipăit, 9) auz; cinci instrumente de activitate: 10) procreaţie, 11) excreţie, 12) vorbire, 13) mers, 14) abilitate manuală; cinci instrumente ale forţei vitale corespunzând diferitelor funcţii ale corpului: 15) cristalizare, 16) asimilare, 17) eliminare, 18) metabolism, 19) circulaţie. Acest compus subtil astral alcătuit din 19 elemente subtile supravieţuieşte morţii corpului fizic, care este compus din 16 elemente grosiere, metale şi nemetale.

Dumnezeu elaborează în sânul propriei Sale esenţe idei-forţă pe care le exteriorizează în sui-generis vise. Astfel se manifestă la nesfârşit Visul Cosmic, creator, în întreaga bogăţie inepuizabilă a formelor şi aspectelor sale relative.

Din sânul celor 35 de categorii de gândire ale corpului cauzal, Dumnezeu extrage 19 elemente subtile ale corpului astral şi cele 16 elemente grosiere ce alcătuiesc corpul fizic.

Condensând tot mai mult forţele vibratorii, Dumnezeu creează mai întâi corpul astral şi după aceea corpul fizic. În conformitate cu principiul relativităţii, prin care Unitatea Primordială se separă într-o infinitate de forme ce păstrează caracteristicile totului, cosmosul cauzal şi corpul fiinţei cauzale se deosebesc de cosmosul şi corpul astral; cosmosul fizic şi corpurile fiinţelor fizice se disting la rândul lor de celelalte forme ale creaţiei, datorită frecvenţelor diferite de vibraţie ale aspectelor care le compun.

Corpul carnal este un vis obiectiv, stabil al Creatorului. Dualitatea este caracteristică existenţei terestre: sănătate – boală, plăcere – durere, iubire – ură, câştig – pierdere. În lumea fizică cu trei dimensiuni oamenii sunt limitaţi de materia inertă. Atunci când voinţa lor de a trăi este zdruncinată de boală sau de alte cauze, survine moartea şi greul veşmânt carnal cade temporar. Cu toate acestea, spiritul rămâne în continuare întemniţat în corpul astral şi în cel cauzal. Dorinţa (fizică, astrală şi cauzală) este forţa fundamentală de coeziune care leagă cele trei corpuri. Puterea dorinţelor nesatisfăcute este garanţia sclaviei omului.

Dorinţele fizice îşi au rădăcina în egoism şi în plăcerile grosiere şi limitate ale simţurilor fizice. Ele exercită o atracţie cu mult mai mare decât dorinţele rezultând din ataşamentele astrale sau din percepţiile cauzale.

Dorinţa astrală este o bucurie a vibraţiilor. Fiinţa astrală se bucură de eterata muzică a sferelor, de fascinantul spectacol al creaţiei astrale, desfăşurat într-o uluitoare bogăţie şi diversitate de lumini mereu schimbătoare. Ea gustă, respiră sau atinge lumina. Dorinţa astrală este legată de capacitatea fiinţei astrale de a crea toate obiectele şi experienţele ca forme mirifice de lumină divers colorate sau ca proiecţii condensate ale viselor şi gândurilor.

Dorinţa cauzală se satisface prin percepere supramentală. Fiinţa aproape în întregime eliberată spiritual, care nu mai are drept înveliş exterior decât corpul cauzal, vede întregul univers ca fiind obiectivarea ideilor-forţă ale Creatorului Absolut; fiinţa cauzală poate “materializa” orice, atât în lumea astrală, cât şi în cea fizică, numai printr-un act de voinţă şi gândire. Iată de ce senzaţiile fizice chiar foarte plăcute legate de corpul fizic grosier sau chiar fericirea astrală nesfârşită apar destul de grosolane şi sufocante pentru aceste suflete de o mare sensibilitate. Fiinţa cauzală îşi epuizează dorinţele manifestându-le instantaneu. Acea fiinţă care nu are drept veşmânt decât voalul ultrarafinat al corpului cauzal este cu uşurinţă capabilă să manifeste şi să insufle viaţă chiar unor universuri fizice sau astrale, după exemplul divin al Creatorului Absolut. Orice creaţie fiind făcută din textura visului cosmic, spiritul având drept haină numai finul voal cauzal posedă o imensă putere creatoare.

Un spirit, fiind invizibil prin natura sa, nu poate fi pus în evidenţă decât prin prezenţa unui corp fizic, astral sau cauzal, care totdeauna ne dovedeşte că încă mai există dorinţe fizice, astrale sau cauzale nesatisfăcute.

Atâta timp cât spiritul individual este încătuşat într-unul, două sau trei corpuri-conteinere, închise bine cu sigiliul ignoranţei şi dorinţelor nesatisfăcute, acesta nu se poate încă scufunda în Oceanul Spiritului. Când ciocanul morţii sfărâmă receptaculul fizic grosier, celelalte două învelişuri, astral şi cauzal, subzistă încă, împiedicând spiritul să realizeze unirea conştientă cu Viaţa Omniprezentă. Atunci când înţelepciunea purifică definitiv spiritul de toate dorinţele, această putere dezintegrează şi ultimele două învelişuri.

Micuţul spiritul uman se manifestă liber, în sfârşit; devine una cu Plenitudinea Nemărginită. L-am rugat în continuare pe guru-l meu să descrie şi mai detaliat enigmatica lume cauzală.

Lumea cauzală este de o subtilitate extrem de mare, îmi explică învăţătorul meu. Pentru a o înţelege, ar trebui să se deţină o imensă putere de concentrare mentală, permiţând să se vizualizeze, închizându-se ochii, atât cosmosul fizic, cât şi cosmosul astral în întreaga lor imensitate – aeronava astrală luminoasă şi micuţa sa cabină solidă sau fizică – ca existând doar în gândire. Dacă prin această concentrare mentală supraomenească s-ar reuşi să se convertească sau să se transforme doar în idei pure cele două cosmosuri, cu întreaga lor complexitate, astfel s-ar putea atinge lumea cauzală, ce există la linia de demarcaţie dintre materie şi spirit. Atunci am conştientiza clar întreaga creaţie – solide, lichide, gaze, electricitate, zei, oameni, animale, plante sau microbi – ca forme specifice ale conştiinţei divine, într-un mod asemănător precum un om poate să închidă ochii şi săşi spună că el există, deşi corpul său fizic îi este invizibil ochilor săi fizici, nefiindu-i prezent în minte decât ca idee.

Tot ceea ce o fiinţă umană poate face numai în minte, fiinţa cauzală o face instantaneu in realitate. Inteligenţa umană cea mai vastă şi imaginativă ne permite, doar în minte, să îmbrăţişăm simultan un câmp foarte vast de idei, să trecem, cu o viteză superioară aceleia a luminii, din planetă în planetă, rostogolindu-ne în abisuri fără fund, evoluând întocmai ca o cometă între galaxii, pentru a ne pierde aproape instantaneu în nesfârşita lor puzderie de stele. Entitatea cauzală se bucură permanent de o şi mai mare libertate, putând, fără eforturi, să-şi obiectiveze imediat gândurile sau aspiraţiile sale, fără ca să întâmpine vreun obstacol fizic material ori astral şi vreo limitare karma-ică. Din perspectiva conştiinţei cauzale, cosmosul material nu mai este deloc compus din “electroni”, precum lumea astrală nu mai este alcătuită din “biotroni” sau “prana”, cele două lumi apar ca fiind constituite în realitate din infime particule ale gândirii divine, modelate şi diferenţiate de către maya, sau legea relativităţii, ce separă doar în aparenţă Noumenul (lucrul-în-sine) de fenomenele Sale perceptibile.

Sufletele lumii cauzale se recunosc între ele ca fiind puncte individualizate ale Spiritului plin de bucurie; gândurile lor sunt singurele obiecte care le înconjoară.

Fiinţele cauzale percep că diferenţa dintre corpurile şi gândurile lor constă în simple idei. La fel cum un om care închide ochii poate vizualiza clar şi continuu o lumină albă strălucitoare sau o sferă luminoasă de culoare albăstrie, tot aşa entitatea cauzală, numai prin simpla gândire, recepţionează impresii vizuale, auditive, gustative, olfactive sau tactile absolut reale; ea creează orice energie, fenomen sau lucru şi îl poate face să dispară prin extraordinara putere a minţii sale cosmice.

Naşterea şi moartea se realizează numai în gândire, în lumea cauzală. Fiinţele cauzale absorb numai ambrozia cunoaşterii în eternitate înnoită. Ele îşi potolesc setea din izvoarele păcii, străbat căile încă nestrăbătute ale percepţiilor de tot felul, plutesc în nesfârşitul Ocean al beatitudinii divine. Iată, strălucitoarele lor corpuri mentale străbat nenumăratele planete create de Spirit, bule proaspete ale universului, stele ale înţelepciunii, vise ale nebuloaselor de aur ce expansionează pe fondul azuriu al Infinitului ce îmbrăţişează Totul!

Multe sunt fiinţele care rămân timp de mii de ani în cosmosul cauzal. Prin tot mai profunde stări de extaz, spiritul pe deplin eliberat se detaşează apoi şi de micul său corp cauzal, îmbrăcându-se cu imensitatea cosmosului cauzal. Ca nişte valuri oceanice individuale, toate – idei, putere, iubire, voinţă, bucurie, pace, intuiţie, calm, stăpânire de sine şi concentrare – se topesc într-un singur Ocean Binecuvântat, pururea plin de fericire.

Sufletul nu mai trebuie să experimenteze bucuria sa ca pe un val individualizat de conştiinţă, ci este scufundat în Oceanul Cosmic Unificator, care conţine toate aceste valuri – râsul, emoţiile, fiorurile eterne.

Atunci când Spiritul a sfărâmat gogoaşa de mătase a celor trei corpuri pentru a scăpa în mod definitiv de principiul relativităţii, el devine Fiinţa inefabilă, veşnic existentă.

Priveşte fluturele Omniprezenţei, cu aripile împodobite de stele, de luni şi de sori! Spiritul expansionat în Supremul Spirit al lui Dumnezeu rămâne izolat într-un târâm de lumină fără lumină, de întuneric fără întuneric, de gânduri fără gânduri, îmbătat de extaz, scufundat în Visul Divin al creaţiei cosmice.” “Un spirit în deplină libertate”, am exclamat eu uimit.

“Atunci când Spiritul s-a smuls în sfârşit iluziei celor trei corpuri, continuă Sri Yukteswar, el devine Una cu Infinitul, fără a pierde totuşi nimic din individualitatea sa. Cristos a dobândit eliberarea supremă, definitivă, înainte chiar să se fi născut ca Isus. În trei faze ale trecutului său, simbolizate prin cele trei zile ale morţii şi ale învierii sale pe pământ, El a atins desăvârşirea care i-a permis ascensiunea în Spirit. Atât timp cât omul nu a dobândit eliberarea ultimă sau finală, el trece prin nenumărate încarnări terestre, astrale sau cauzale pentru a se dezbrăca gradat, în mod succesiv, de cele trei corpuri ale sale. Un Spirit divin, un Maestru astfel eliberat poate acum să aleagă între a se întoarce pe pământ ca profet sau mare înţelept, pentru a readuce pe ceilalţi oameni la Dumnezeu, sau – ca şi mine acum – poate să rămână în sânul cosmosului astral.

În această lume astrală, un mântuitor ia asupra sa o fracţiune a karma-ei locuitorilor săi, ajutându-i astfel să completeze ciclul lor de încarnări în sânul cosmosului astral, pentru a se înălţa către sferele cauzale. La fel, un spirit complet eliberat poate să pătrundă în universul cauzal pentru a ajuta fiinţele de acolo să-şi scurteze timpul de exil în corpul cauzal şi a atinge astfel Eliberarea spirituală Absolută.

O, învăţătorule înviat din morţi! Aş vrea să mai aflu şi alte detalii asupra karma-ei fizice, astrale şi cauzale care solicită sufletele să se reîntoarcă mereu şi mereu în cele trei lumi.

L-aş fi putut asculta pe învăţătorul meu timp de o eternitate. Mai ales că niciodată, în cursul vieţii sale terestre, nu am putut să aflu, într-un timp aîât de scurt, atâtea adevăruri esenţiale de la el. Acum pentru prima dată, el îmi lumina domeniul atât de controversat şi misterios al vieţii de dincolo de moartea fizică.

Karma fizică sau dorinţele pământeşti trebuie să fie complet epuizată pentru a permite fiinţei umane să rămână definitiv în sfera astrală. Două categorii de fiinţe locuiesc în acestă lume. Aceia care încă mai au o karma fizică şi care trebuie să se reîncarneze întrun corp fizic, grosier, pentru a-şi plăti datoria lor karma-ică, pot si clasificaţi, după moartea lor umană, ca vizitatori temporari ai astralului.

După moartea astrală, fiinţele care încă nu şi-au ispăşit karma lor pământeană nu sunt admise în sfera cauzală, superioară, a ideilor; asemenea fiinţe trec alternativ din lumea fizică în lumea astrală, în mod succesiv, conştiente doar de cel 16 elemente grosiere ale corpului fizic sau de cele 19 elemente subtile ale corpului lor astral. Dată, după ce şi-a pierdut corpul fizic, fiinţa prea puţin sau deloc dezvoltată din punct de vedere astral rămâne scufundată chiar şi aici pentru majoritatea timpului în letargicul somn al morţii, neputându-se bucura deloc de splendorile indescriptibile şi de fericirile lumii astrale. În urma acestui repaus în astral, un asemenea om recade în planul fizic material, iar prin renaşteri succesive şi călătorii astrale, devine gradat conştient de structura subtilă şi de realităţile sferelor astrale.

Locuitorii permanenţi ai universului astral sunt numai aceia care, în întregime eliberaţi de aspiraţii materiale, fizice, nu mai au deloc nevoie să se întoarcă într-o formă fizică grosieră. Aceste fiinţe privilegiate mai au numai karmă astrală şi cauzală de rezolvat. La moartea astrală, ele trec în lumea cauzală, infinit mai subtilă şi mai rafinată. La capătul unui anumit interval de timp prevăzut de către legile cosmice, o asemenea fiinţă evoluată abandonează învelişul cauzal ţesut din vibraţii ale gândirii, pentru a se reîntoarce din nou pe Hiranyaloka sau o altă planetă astrală superioară, ca să ispăşească acolo, într-un nou corp astral, ceea ce mai rămăsese din karma sa astrală.

Fiul meu, sper că acum ai înţeles mai bine că eu am înviat acolo printr-o hotărâre divină, continuă Sri Yukteswar, în calitate de salvator al sufletelor coborâte mai degrabă din sferele cauzale, decât pentru sufletele înălţate de pe pământ. Aceste suflete ce vin de pe pământ în astral, dacă totuşi subzistă în ele urme de karma materială, nu se pot înălţa către planetele astrale atât de evoluate precum Hiranyaloka.

Majoritatea locuitorilor pământului, pe care viziunile paradisiace, sublime, născute din meditaţie profundă nu i-au făcut încă să intuiască indescriptibilei trăiri beatifice ale vieţii astrale, se grăbesc, după moartea astrală, să se reîntoarcă la minusculele plăceri meschine, limitate şi grosiere ale acestei planete; la fel, nenumărate sunt fiinţele astralului care, în timpul trecerii lor prin sferele cauzale, ca urmare a dezintegrării normale a învelişului lor astral, rămân totuşi inconştiente faţă de extazurile spirituale superioare şi, poftind la fericirea astrală mai vulgară, aspiră să se înapoieze cât mai repede în paradisul astral. Ele vor trebui să îşi îndrepte greaua karma astrală înainte de a obţine dreptul de rezidenţă permamentă în lumea cauzală, ţesută din vibraţii elevate şi beatifice ale gândirii, pe care doar un voal subţire o mai separă de Creatorul Suprem.

Singură numai fiinţa pentru care nu mai există deloc tentaţia plăcerii astrale, de care s-a detaşat definitiv, poate să rămână pentru totdeauna în universul cauzal. După ce şi-a terminat de fructificat karma sa cauzală, sau germenele dorinţelor din trecut, spiritul abandonează definitiv ultimul voal al ignoranţei şi, ieşind din vehicolul cauzal, se contopeşte pentru totdeauna cu Cel Etern.

Acum cred că ai înţeles! adăugă Maestrul cu un surâs fascinant. Da, datorită bunătăţii tale; nici nu ştiu cum mi-aş putea exprima întreaga recunoştinţă şi bucurie.

Niciodată vreun cântec sau vreo povestire nu mă exaltase într-un asemenea grad. Scrierile hinduse menţionează descrieri referitoare la lumile cauzală şi astrală, ca de altfel şi privitoare la cele trei corpuri ale omului, dar cât de slabe şi sărăcăcioase îmi apăreau acum aceste texte pe lângă via mărturie a Învăţătorului meu înviat din morţi! Pentru el nu mai exista acum acea “lume misterioasă din care nimeni nu se mai întoarce”!

Întrepătrunderea celor trei corpuri se dezvăluie în multe moduri în tripla natură a omului, continuă marele meu guru. Pe pământ, în stare de veghe, omul este mai mult sau mai puţin conştient de cele trei vehicule ale spiritului său divin. Atunci când el primeşte impresii olfactive, gustative, vizuale, tactile sau auditive, corpul fizic este acela care este cel mai mult utilizat şi angrenat. Vizualizarea mentală sau orice act de voinţă provin şi sunt în strânsă legătură cu corpul astral.

Învelişul cauzal se exprimă mai ales prin gândire pură şi elevată, în cadrul introspecţiei şi mai ales în meditaţia profundă divină; ideile geniale îi vin omului care este obişnuit să intre în contact cu corpul său cauzal. În acest sens, putem vorbi de categoriile generale umane: “materialist”, “voluntar” şi “intelectual”, în funcţie de predominanţa în fiinţa umană a corpurilor fizic, astral sau cauzal.

Un om se identifică cu corpul său fizic aproximativ 16 ore pe zi. În timpul somnului cu vise el rămâne în corpul său astral, creînd spontan, fără eforturi, obiectele, situaţiile sau fiinţele, într-un mod caracteristic fiinţei astrale. În somnul profund, lipsit de vise, el îşi deplasează centrul conştiinţei sale sau simţul eului în corpul cauzal; acest somn este profund reconfortant şi unificator. În timpul viselor, cel care doarme este în contact cu corpul astral, nu şi cu cel cauzal: tocmai de aceea acest somn nu este în întregime odihnitor.

Îl urmăream cu dragoste pe Sri Yukteswar în timp ce îmi dezvăluia enigmele insondabile ale lumilor de dincolo. Guru angelic, am spus eu, corpul tău actual este cu totul asemănător cu acela pe care lam plâns atât de mult la ashram-ul de la Puri.

Oh, da, noul meu corp fizic este o fidelă copie materială a celui vechi. Eu îl materializez sau îl dematerializez la voinţă, cu mult mai frecvent decât o făceam pe pământ.

Dezintegrându-l, într-o clipită, zbor cu viteza luminii de la o planetă la alta, din cosmosul astral în cel cauzal sau chiar cel fizic.” Divinul meu învăţător surâse: “Cu toate că te-ai deplasat atât de des în aceste ultime zile, n-am întâlnit nici un fel de dificultate în a te regăsi la Bombay!”

“Oh, învăţătoruîe, moartea ta m-a făcut să sufăr atât de mult!”

“Sunt eu oare mort? Nu ţi se pare că este o contradicţie pe undeva?” Ochii lui Sri Yukteswar străluceau de dragoste şi de un umor fin.

“Tu doar visai pe pământ; şi pe acel pământ nu ai văzut decât corpul meu de vis, continuă el. Apoi tu ai îngropat această imagine fizică, opera visului. Acum, corpul meu dintr-o structură mai fină – acesta pe care îl contempli şi pe care îl strângi cu braţele atât de tare!- a reînviat pe o altă planetă mai rafinată, care şi ea este un vis divin. Într-o zi, acest corp mai subtil şi însăşi această planetă – vise efemere amândouă – vor dispare, căci şi ele sunt trecătoare. Orice balon de vis trebuie în final să explodeze cu ocazia trezirii spirituale.

Yogananda, fiule, învaţă să distingi între vis şi Realitate!

Această idee Vedantică a reînvierii mă umplu de uimire. Acum îmi era ruşine că lam plâns pe învăţător la Puri, văzându-i corpul neînsufleţit. Am înţeles în sfârşit că gurul meu fusese totdeauna treaz în Dumnezeu şi că pentru el viaţă şi moartea sa fuseseră tot atât de efemere ca şi învierea sa actuală; toate acestea nu reprezentau pentru el decât relativităţi în sânul Visului divin al creaţiei.

Acum, Yogananda, ţi-am spus adevărul asupra vieţii, morţii şi învierii mele. Nu mai plânge de acum înainte. Răspândeşte mai bine vestea acestei reînvieri – după o viaţă petrecută pe acest pământ, vis divin – pe o altă planetă populată de fiinţe împodobite cu o tunică astrală – şi ea tot un vis al lui Dumnezeu! La glasul tău speranţa va reînsufleţi inimile umane frământate de nefericire şi îngrozite de moarte.” “Da, învăţătorule. Cu tot entuziasmul voi împărtăşi întregii lumi bucuria acestei reînvieri!”

“Pe pământ, standardele mele erau foarte înalte, cu mult deasupra nivelului obişnuit al celor mai mulţi oameni. Uneori te dojeneam mai mult decât ar fi trebuit să o fac. Ai trecut testul; dragostea ta a luminat prin norii acestor reproşuri! Apoi el adăugă cu blândeţe:

“Astăzi am revenit să-ţi mai spun şi că niciodată nu voi mai purta masca severităţii; niciodată nu te voi mai mustra.”

Cât de mult regretam critica, totdeauna justă a gurului meu! Fiecare reproş îmi era un fel de protecţie, întocmai ca un înger gardian. “Învăţătorule iubit! Dojeneşte-mă de milioane de ori – ceartă-mă chiar acum!” “Nu te voi mai mustra niciodată.” Divina sa voce era gravă, deşi ascundea o bucurie secretă. “Tu şi cu mine vom zâmbi împreună, atât timp cât cele două forme ale noastre vor fi distincte una de cealaltă, în sânul visului divin al lui maya (iluzia). Într-o zi noi ne vom uni într-o singură fiinţă contopindu-ne cu Preaiubitul Dumnezeu; şi atunci zâmbetele noastre vor fi ale Sale, cântecul nostru de bucurie vibrând etern va ajunge la sufletele care Îl ascultă pe Dumnezeu!”

Sri Yukteswar îmi dădu şi alte lămuriri pe care nu le pot dezvălui aici. În intervalul celor două ore petrecute cu mine în camera mea de la Bombay, îmi răspunse la toate întrebările. Unele profeţii mondiale făcute în iunie 1936 s-au realizat deja după aceea.

“Acum te părăsesc, dragul meu!” La aceste cuvinte simţii că învăţătorul scăpa strânsorii braţelor mele.

“Copilul meu!” răsună vocea sa, trezind un ecou sublim în străfundurile fiinţei mele, “oricând, scufundat în nirvikalpa samadhi, ai să mă chemi, voi fi lângă tine în carne şi oase, la fel ca astăzi.”

Cu această celestă promisiune, Sri Yukteswar dispăru. Dar vocea sa mai răsună ca o muzică a cerului: “Spune-le tuturor că acela care, prin nirvikalpa samadhi, se va convinge că pământul vostru este visul lui Dumnezeu, va fi admis în paradisul din Hiranyaloka, el însuşi ţesut din vise mai fine, şi mă va regăsi acolo înviat, într-un corp exact asemănător cu cel terestru. Yogananda, spune-le tuturor!”

Tristeţea separării dispăruse. Mila, suferinţa, care mă scosese din liniştea mea interioară, dispăruse pentru totdeauna. O fântână de fericire, mereu reînnoită, îmi ţâşnea prin toţi porii sufletului. Înfundaţi prin nefolosire, acum se deschiseseră spre puritate, inundaţi de extaz. Gânduri şi sentimente subconştiente din încarnările trecute îşi vărsau încărcătura lor karmică, retrezite de vizita luminoasă a lui Sri Yukteswar.

În prezenta relatare mă supun ordinelor învăţătorului meu anunţând vestea reînvierii sale, chiar dacă ea zăpăceşte o dată în plus o lume indiferentă. Josnicia şi disperarea omului sunt doar nişte perversiuni comune, dar ele nu constituie fondul adevăratei sale naturi divine. Un efort energic de voinţă îi va fi suficient pentru a-l angaja pe cărarea eliberatoare. Prea mult a zăcut omul în pesimismul impus de răii sfătuitori, care nu iau în consideraţie decât corpul care “va redeveni ţărână”, uitând de Spirit, acest nemuritor de neînfrânt.

Eu nu am fost singura fiinţă martoră a Învierii Guru-lui. Una dintre discipolele lui Sri Yukteswar, o femeie bătrână pe care el o numea cu afecţiune Ma (mama), locuia în apropiere de ashramul de la Puri. Învăţătorul avea obiceiul, pe când trăia, de a se mai opri la poarta sa pentru a vorbi cu ea în cursul plimbării sale de dimineaţă. La 16 martie 1936 seara, Ma s-a prezentat la ashram cerând să-l vadă pe guru-l său.

“Bine dar învăţătorul a murit acum o săptămână!” Swami Sebananda, care preluase conducerea ashram-ului, o privea cu tristeţe. “Imposibil!”

Şi ea schiţă un zâmbet: “Poate că vreţi să-l feriţi pe învăţător de vizite supărătoare?” “Nu, deloc!” Şi Swami Sebananda îi povesti detaliile ceremoniei funebre. “Vino, spuse el, te voi conduce chiar acum la mormântul său din grădină.”

Ma clătină din cap: “Pentru el nu există mormânt! Dimineaţa aceasta, pe la ora 10, el a trecut prin faţa porţii mele! Am vorbit câteva minute.” ‘Vino să mă vezi la ashram’, mi-a spus el la sfârşitul discuţiei noastre.

Iată-mă deci! Şi mă jur pe părul meu alb că aşa stau lucrurile!

Maestrul a vrut să înţeleg în ce corp transcendent m-a vizitat astă dimineaţă!” Cuprins de uimire, Swami Sebananda îngenunche înaintea ei: “Ma, spuse el, de ce greutate mi-au eliberat vorbele tale imina! Maestrul a înviat!”

 

---

Cartile lui Paramahansa Yogananda se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

---

 

---

Sustine traducerea audio a mai multor articole: Doneaza!

(Doriti un anumit articol sa fie tradus din text in voce audio, trimite-ti un mesaj de cerere traducere)

Dacă informatiile găsite aici ti-au fost de folos, spune "mulțumesc" printr-o donație de sustinere:

---