Ramtha – Spiritul, Sufletul și Ego-ul: O Explorare Interioară
|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Spiritul s-a născut primul din gândul contemplativ, extins al Tatălui. Tatăl este, la începutul începuturilor, gând. El este măreţul Vid. El este măreţul spaţiu. Dacă iei măreţul spaţiu şi măreţul Vid şi le rafinezi într-o cunoaştere, aceea este gând pur.
Când Tatăl s-a contemplat pe sine şi şi-a întors gândul către interiorul fiinţei sale, el s-a extins, iar principiul astfel născut a devenit lumină. Părţile extinse ale gândului vor fi mereu lumină. Gândul apare ca o explozie de lumină. Lumina este cea care deţine imaginea perfectă care creează forma manifestată într-o dimensiune mai joasă. Câmpul de lumină al părţilor extinse din Tatăl toate au devenit. Toţi Dumnezeii au fost creaţi în acelaşi moment. Tatăl extins a devenit fiul extins.
Lumina este Spiritul fiinţei noastre. Este Dumnezeul fiinţei noastre. Este întruparea originală pe care o deţinem. Şi până în ziua de azi în timpul vostru voi posedaţi Spiritul original, sinele Dumnezeu original, întruparea de lumină originală care aţi fost cândva în totalitatea gloriei voastre.
Spiritul este Dumnezeu în formă singulară. Tatăl este pluralul. El este substanţa tuturor lucrurilor. Porţiunile extinse din el, numite fiul lui mult-iubit, sunt el. Astfel toţi cei ce sunt, sunt Dumnezeu. Cea mai mare consideraţie, cel mai mare adevăr, cea mai mare conştienţă, cea mai mare Fiinţa, cea mai mare şi uimitoare putere a tot ce este, totul în una, este totalitatea Spiritului fiecărui om.
Dumnezeul din om este Dumnezeu care posedă omul din el însuşi. Aceasta este întruparea de lumină din jurul corpului aşa cum îl cunoaşteţi. In întruparea de lumină există mintea lui Dumnezeu. Acolo este divinitatea. Este asigurată. Ea se conectează cu ceea ce se numeşte gândul continuu al premisei Tatălui care este baza întregii vieţi. Astfel Dumnezeul fiinţei voastre este conştient în orice moment în timp în mod colectiv de tot ce este. Are capacitatea de a înţelege tot ce este. Este într-o stare de cunoaştere pură a tuturor momentelor ce sunt, căci Dumnezeul fiinţei voastre este conştient de Dumnezeul întregii cunoaşteri şi este una cu el continuu.
Sufletul Domnul fiinţei voastre
Entităţile particule-de-lumină nu puteau manifesta gând din propria lor fiinţă. Gândul trecea prin ele. Pentru ca entităţile-de-lumină să fie ceea ce se numeşte creatorul suprem al masei pentru Tatăl, trebuiau să aibă abilitatea de a captura gândul continuu şi de a-l pune în ceea ce se numeşte o nemişcare, care se numeşte memorie. Când acest lucru a fost disponibil ca şi concepţie, forţa creativă a lui Dumnezeu, s-a născut sufletul lui Dumnezeu.
Pentru ca un Dumnezeu, o fiinţă-de-lumină care este într-un flux continuu de a crea, pentru ca aceasta să ia substanţa fluxului continuu şi să creeze o imagine, pentru a contempla gândul şi a-l extinde în ceea ce numeşte ea creaţie – trebuie să aibă abilitatea de a captura gândul şi a-l ţine nemişcat. Acesta este motivul şi binele intenţionat al sufletului.
De exemplu, un Dumnezeu creează o floare. Pentru ca floarea să apară, trebuie să apară gândul despre floare. Gândul despre floare este luat din fluxul cu care Dumnezeul de lumină al fiinţei tale este una. Astfel gândul acelei flori este ţinut perfect în suflet ca imagine. Apoi Dumnezeul poate contempla imaginea gândului său şi să-i dea culoare, să-i dea motiv, să-i dea înălţime, să-i dea substanţă, să o creeze ca întreg cât timp doreşte el şi în orice moment doreşte. Ţinând gândul perfect nemişcat, poate să-i picteze imaginea perfect.
Fără suflet, gândul nu se poate ocupa pe sine într-o fiinţă. Astfel sufletul, deţinătorul adevărului, deţinătorul cunoaşterii recunoscute, posesorul tuturor gândurilor a fost creat special pentru asta, ca să ţină continuum-ul nemişcat.
Sufletul, numit Domnul fiinţei, este o unitate separată faţă de Spirit, căci Spiritul ţine trupul în capsula de lumină şi susţine masa din interiorul ei. Sufletul se află în interiorul masei, este localizat aproape de sigiliul al patrulea, într-o cavitate sub scutul unui os.
Sufletul are abilitatea de a captura esenţa, fluxul gândului – care este Dumnezeu, Tatăl, supremul creator – şi a ţine gândul complet nemişcat într-o emoţie manifestată. Sufletul este aşadar cel ce înregistrează toate gândurile.
Sufletul, deoarece înregistrează toate gândurile ca emoţie, are abilitatea memoriei eterne. Sufletul, datorită abilităţii sale de a stoca toate gândurile în fiinţa lui, permite creaturii de lumină să aibe experienţe emoţionale, ceea ce-i permite entităţii să se întoarcă la principiul gândului.
Sufletul e lipsit de emoţie. Este lipsit într-adevăr de atitudine. Este mai degrabă un depozit sau o bancă de memorie, cum i-aţi spune voi, pentru toate gândurile întâmpinate de Dumnezeul care este aliniat cu tot Spiritul.
Memoria nu are măsură. Este o esenţă. Memoria voastră nu este în subconştient. Este în sufletul vostru. Sufletul ţine minte tot. Ceea ce este cunoaşterea este încuiată în suflet. Ceea ce se numeşte talent este încuiat în suflet ca experienţă.
Când tu simţi o emoţie, simţi un gând care a bombardat structura emoţională, structura de lumină a fiinţei tale. Amintirile pe care le deţine sufletul din eonii ce au trecut sunt înregistrate ca sentimente. Nu trebuie decât să simţi ca să ai efectul vizual la vedere.
Sufletul nu este doar deţinătorul tuturor informaţiilor, este şi cel care face corpul să se mişte. Este numit Domnul fiinţei, deoarece este guvernatorul corpului. Când moartea trece în corp, sufletul este extras şi se postează înapoi în structura de lumină. Atunci Spiritul procesează şi obţine datele gândului şi conştiinţei şi continuă să extindă fiinţa vie numită om.
Dumnezeul din om este Dumnezeu care poseda omul din el însuşi. Aceasta este întruparea de luminâ din jurul corpului aşa cum îl cunoaşteţi, în întruparea de luminâ existâ mintea lui Dumnezeu.
Acolo este divinitatea.
Este asigurată.
Ego-ul, sinele personalităţii voastre unice
Când sufetul şi Spiritul s-au alăturat, au creat în fiinţa lor un sine personalitate care era unic faţă de toţi ceilalţi Dumnezei. Nu există doi Dumnezei care să fi creat la fel, căci nu există doi Dumnezei care să fi surprins din acelaşi punct al gândirii acelaşi gând şi să-l fi contemplat la fel.
Sufletul a fost motivul pentru care a apărut identitatea colectivă. Spiritul a dat sufletului toată cunoaşterea, a ţinut-o neabătut, a contemplat-o. Prin colectivitatea sufletului şi a Spiritului, o identitate a început să apară.
Corpul, împârâţia voastră
Întruparea omului a fost creată după ce toate celelalte lucruri fuseseră create anume pentru ca Dumnezeii să se poată exprima într-o formă mai joasă a gândului manifestat în ceea ce se numeşte materie brută sau ceea ce se numeşte soliditatea masei.
Toată masa este o solidificare a materiei de lumină. Dumnezeii de lumină nu au o întrupare în care să se solidifice pe planul Terrei, sau ceea ce voi numiţi Pământ, pentru a face parte dintr-o împărăţie pe care au creat-o în acest univers din sinele sufletului lor creativ. Întruparea omului sau imaginea omului a fost creată prin gând – întruparea perfectă. Un Dumnezeu putea deţine un suflet şi să fie învăluit de ceea ce se numeşte mintea lui Dumnezeu pentru a experimenta împărăţia creată de el.
Nu este un singur Dumnezeu care a creat acest plan. Au fost mulţi Dumnezei care au creat acest plan. Din toată populaţia care trăieşte pe acest plan în Acum, care locuieşte pe toate cele şapte planuri, în toate cele cinci sute treizeci şi trei de dimensiuni ale fiecărui plan şi în toate cele nouăzeci şi nouă de universuri ce înconjoară universul principal – din toată totalitatea a tot ce este – dacă împărţi acel număr la doi vei obţine numărul exact de Dumnezei care au fost creaţi şi au participat la partea iniţială a creaţiei aşa cum o ştiţi voi.
Astfel toţi Dumnezeii au creat toate lucrurile de pe acest Pământ. Masa Pământului – sau acea masă din care au creat ei – şi viaţa din care au trebuit să creeze este unicul Dumnezeu, Tatăl divin, cauza principală, Sursa.
Întruparea a apărut după multe experimente. Doar bărbatul a fost creat mai întâi, şi nici măcar nu avea sex. Sexul era în interior, îşi dădea naştere sieşi în ceea ce voi veţi numi mai târziu un proces de donare. Omul a devenit întruparea pentru ca Dumnezeii să poată experimenta acest plan.
Ego-ul alterat – vlăstarul fricii
Când Dumnezeii au început să experimenteze acest plan într-un nivel mai jos al frecvenţei, un nivel mai jos al vibraţiei, ce s-a întâmplat a fost că în curând în mileniile voastre ei au început să fie încuiaţi acolo. Principala lor preocupare nu mai era puritatea fiinţei lor sau divinitatea fiinţei lor, ci cum să supravieţuiască.
Dumnezeii puri erau ca nişte copii. Nu cunoşteau ura. Nu cunoşteau limitarea. Nu cunoşteau războiul. Nu cunoşteau nici măcar moartea. Erau ca nişte copii. Nu cunoşteau aceste lucruri, căci niciunul dintre ele nu exista în mintea totalităţii din care se trăgeau ei.
Toate aceste atrocităţi ale limitării le-au experimentat pe acest plan în forma cea mai joasă. Prin experimentarea emoţiei – deoarece sufletul înregistrează emoţia imaginilor şi gândul emoţiilor, s-a creat colectiv ceea ce se numeşte ego-ul alterat.
Când omul – Dumnezeii – au intrat pe acest plan şi în copacul cunoaşterii, s-a născut ego-ul alterat. Cum s-a născut? Spiritul Dumnezeului ce aducea imaginile etalate în corp, care trebuiau să menţină ego-ul alterat, s-a născut prin mintea omului ca principii fixe şi acceptate pentru supravieţuire. Ego-ul alterat s-a născut prin mintea omului ca principii fixe acceptate pentru supravieţuire. Ego-ul alterat este o colecţie de atitudini care sunt etalate ca o anume programare. Programarea pentru supravieţuire făurită de frică este cea care a creat ego-ul alterat.
La moartea corpului, ego-ul a aflat că nu se poate întoarce pe planul Atrium-ului – care este planul Dumnezeilor puri – dar se poate întoarce doar într-o stare de conştienţă alterată, că doar printr-o stare de conştienţă alterată devenea.
Astfel, născut din nou şi din nou în forma corpului, ego-ul s-a intensificat s-a intensificat şi cu cât devenea mai mult, cu atât era mai uşor să uite scopul mai măreţ, cel divin.
Mintea omului este ego-ul, culmea sintezei gândului care a fost făurit de Spiritul divin şi stocat de suflet într-o emoţie colectivă ca şi principiu fix, o fiinţă unică.
Relaţia dintre Spirit, suflet şi ego
Cum funcţionează acestea acum în coexistenţă în corpul vostru? Cel care dă toate gândurile pe care le aveţi în fiecare zi în timpul vostru, în fiecare noapte în timpul vostru, în fiecare moment din timpul vostru, toate sunt un dar al Spiritului sau al Dumnezeului fiinţei voastre.
Sufletul furnizează depozitul gândurilor. Ego-ul colectiv, care a fost setat în precedenţă cu eoni în urmă în timpul vostru, le dispersează, le alterează, le respinge, face orice decide să facă deoarece este condus de supravieţuire, prin frică. Nu va accepta un ideal extrem care nu este admisibil. Pe acest plan – dovada fiind o realitate, îl va dezminţi. Sufletul va înregistra astfel emoţia acelei dezminţiri ca ignoranţă.
Cu cât ego-ul fiinţei voastre trăieşte mai mult, cu atât va deveni mai limitată şi mai îngrădită perspectiva voastră asupra vieţii, din cauza supravieţuirii guvernate de frică. Chiar şi acum frica de respingere, frica de a nu fi diferit ţine încuiată la distanţă sinteza gândului de la Dumnezeu care este mereu acolo în starea de cunoaştere pură care-l înalţă pe om – întotdeauna.
Cum lucrează acestea în armonie? Sufletul, care este numit domnul corpului, domnul fiinţei, şi Spiritul, care este numit Dumnezeul fiinţei, sunt într-o stare de receptare totală. Astfel înregistrează informaţiile admisibile în fiinţa lui.
Programatorii sau cei care dau informaţii precise sufletului sunt ego-ul alterat şi Spiritul divin. Orice este dat sufletului, sufletul va manifesta în formă trupească, iar împărăţia lui cea mai grosieră de manifestare va fi întotdeauna corpul, întotdeauna.
Deoarece ego-ul alterat trăieşte tot timpul într-o stare de frică totală, de supravieţuire – culmea supremă a fricii fiind moartea – alter-ego-ul pune mereu în suflet rafinamentul morţii. Şi până la urmă, va deveni lucrul de care se teme.
Din momentul în care v-aţi născut, îmbătrâniţi, puteţi muri şi pieri. Aceasta este sinteza supravieţuirii în care a fost programat sufletul vostru. Sufletul, domnul fiinţei voastre, v-a dat corpul într-o stare perpetuă de moarte. Toate lucrurile ce sunt procesate în gând şi acceptate prin ego-ul alterat vor deveni o realitate prin Domnul Dumnezeul fiinţei voastre.
Coexistenţă – fără suflet nu aţi exista, pentru că nu aţi putea ocupa gândul. Dacă nu aţi putea ocupa gândul, nu aţi avea niciun fel de ego. Dacă nu aţi avea niciun fel de ego, aţi fi Dumnezeu pur, culmea fiinţei voastre – fiinţa supremă. Fiinţa pură ar fi masa lui Dumnezeu şi nu fiul unic care eşti tu.
Ştiţi voi ce este un suflet? Cei mai mulţi nu ştiu. Ei ştiu doar că au un suflet sau că toată lumea ar trebui să aibă aşa ceva. Şi dacă altcineva are suflet, atunci sigur ai şi tu. Dacă nu, ai să primeşti unul. Am să vă explic. Gândul, sau ceea ce se numeşte Fiinţa lui Dumnezeu, a trecut prin lumină, şi a apărut emoţia. Dar emoţia era trecătoare pentru entităţile-de-lumină, aşadar sufletul a fost creat ca să poată captura gândul şi dă dea o altă frecvenţă care să fie capturată pentru totdeauna.
Sufletul a fost creat înlăuntrul fiecărui principiu de lumină ca să adune ceea ce se numeşte râul de iubire sau ceea ce se numeşte viaţa de la Dumnezeu, Tatăl, cel care emite gând.
Sufletul înregistrează fiecare emoţie fizică din ceea ce se numeşte corp. Orice gând în care te-ai angrenat prin toată eternitatea este legat în sufletul tău. Prin ceea ce se numeşte structura emoţională, el conduce corpul fizic. Sufletul este cel care vă permite să dormiţi şi permite corpului, în câmpul electric al sistemelor respirator, circulator, digestiv, să continue în timp ce conştiinţa este departe.
Sufletul este domnul corpului. Programează corpul funcţie de ceea ce primeşte de la Spirit sau de la ego. Orice gând căruia îi permiţi să treacă prin minunatul organ numit creier este experimentat prin ceea ce se numeşte sistemul nervos central ca un aflux, cum îi spuneţi voi. Sufletul îl înregistrează ca emoţie. Ceea ce se numeşte ego-ul sau intelectul formulează un cuvânt pentru a-l numi sentiment.
Orice ai gândit vreodată, ai în sufletul tău. Experienţa a tot ce ai făcut vreodată este în sufletul tău ca emoţie. Acela este depozitul de cunoaştere. Dacă nu ai avea suflet, ai fi doar lumină. Ai fi energie fără memorie, energie fără valori creative, energie – şi doar ceva ce este, o Fiinţa.
Cartile lui Ramtha se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
