Michael Laitman – Bazele Cabalei: Voința de a Primi și Evoluția Spirituală
Cabala pe care o studiem astăzi conține aceeași înțelepciune care a fost transmisă de la Abraham de-a lungul generațiilor. Am avut privilegiul de a petrece doisprezece ani alături de fiul cel mare al lui Baal HaSulam și succesorul său, Cabalistul Rabbi Baruch Shalom Ashlag, de la care am primit această cunoaștere profundă.
Înțelepciunea Cabalei reprezintă o metodă prin care putem descoperi partea ascunsă a realității, acea dimensiune care rămâne inaccesibilă celor cinci simțuri umane. Prin studiul Cabalei, ne dezvoltăm un al șaselea simț, unul care ne permite să percepem realitatea care există dincolo de limitele percepției noastre actuale.
Conform Cabalei, întreaga realitate este construită pe o substanță fundamentală numită „voința de a primi plăcere”. Această voință reprezintă dorința inerentă de a fi umplut cu plăcere și fericire, ceea ce putem numi în termeni simpli „egoism”. Această forță acționează la toate nivelurile existenței: inanimat, vegetal, animal și uman.
Deși voința de a primi este esența întregii realități, ea în sine nu este materie sau atom. Tot ceea ce a fost creat și există ca fundament al realității se bazează pe această dorință de plăcere, o aspirație profundă către satisfacție. La fiecare nivel al realității, această aspirație ia forme diferite, adaptate naturii specifice a fiecărui nivel.
Toți cabaliștii, fără excepție, de la Abraham până la marele Cabalist Baal HaSulam, au susținut că întreaga substanță a Creației este compusă din această dorință de a primi. Fiecare scriere cabalistică abordează acest concept, iar toți maeștrii Cabalei sunt de acord în această privință.
Cabalistii sunt indivizi care au atins Lumea Superioară; ei vorbesc din experiența și percepția lor directă, nu din teorii sau speculații. Termenul „atingere” se referă la cel mai înalt grad de înțelegere, o conexiune profundă cu esența realității. Pentru a face aceste concepte mai accesibile, voi folosi câteva ilustrații.
Am menționat că voința de a primi este fundamentul Creației. Aceasta a fost creată prin expansiunea Lumii Superioare. În Cabală, termenul „Lumină” simbolizează dăruirea, iubirea și prezența Creatorului. Astfel, Lumina a creat voința de a primi, care dorește să fie umplută cu Lumină. Din acest motiv, voința de a primi este denumită și „Kli” (vas sau recipient), așa cum este ilustrat în Figura 1.
În esență, dorința de a dărui generează dorința de a primi, ceea ce înseamnă că Lumina (sau Creatorul) dorește ca recipientul (Kli) să primească ceea ce i se oferă. Această dorință de plăcere reprezintă începutul materiei; cabaliștii o numesc „materia primordială”. Cu toate acestea, în această etapă, materia nu este completă, deoarece este creată în întregime prin acțiunea Luminii. Acest proces are loc cu mult înainte de formarea materială a universului nostru, precedând orice materie cunoscută de noi.
În momentul în care voința de a primi este generată de acțiunea Luminii, ea simte prezența Luminii (sau plăcerea) la un nivel minimal. În această fază, voința de a primi nu posedă o dorință independentă pentru Lumină. Pentru a o face independentă și pentru a dezvolta în continuare această voință, este necesar să adăugăm un alt element: conștientizarea propriei existențe a voinței. Creatorul (Lumina) oferă voinței de a primi senzația că există, că este un „Dăruitor”, adică sursa plăcerii experimentate. Astfel, imediat ce voința de a primi simte plăcerea, începe să perceapă și prezența celui care oferă această plăcere.
Această dinamică poate fi comparată cu situația în care primim un cadou: simțim nu doar cadoul în sine, ci și atitudinea și intenția celui care l-a oferit. Este important să observăm că, atunci când vorbim despre Creator, ne referim la entitatea care dăruiește. În această stare, ființa creată (sau creatura) începe să simtă o tensiune între plăcerea primită și senzația prezenței celui care oferă plăcerea, așa cum este ilustrat în Figura 2.
Această coliziune dintre plăcere și conștientizarea celui care dă plăcerea este un punct crucial în dezvoltarea voinței de a primi. Ea marchează începutul unei relații complexe între creatură și Creator, bazată pe percepția și interacțiunea dintre cele două. Prin această dinamică, voința de a primi devine treptat independentă și capabilă să evolueze, formând baza pentru structura și evoluția întregii realități.
Această coliziune între plăcere și conștientizarea prezenței Creatorului provoacă o reacție profundă în creatură, determinând-o să aspire să fie asemănătoare Creatorului, deoarece Creatorul este perceput ca fiind infinit mai înalt decât plăcerea în sine. În acest moment, voința de a primi evoluează la un nivel superior, trecând printr-o transformare semnificativă.
Voința de a primi alege acum să devină un dăruitor, asemenea Creatorului. Aceasta este prima reacție a creaturii, deși încă nu este o alegere complet independentă. Este mai degrabă o reacție determinată de prezența și influența Creatorului, care o face să se simtă obligată să răspundă în acest fel. Prin urmare, în această etapă, voința de a primi nu posedă liber arbitru, deoarece acțiunea sa este încă derivată direct din prezența și natura Dăruitorului.
În această fază, creatura începe să reflecteze asupra a ceea ce ar putea oferi Creatorului. Creatorul este sursa plăcerii și dăruiește în mod constant, dar când creatura încearcă să dea înapoi, descoperă că nu posedă nimic propriu pe care să-l poată oferi. Această realizare o determină să înțeleagă mai profund natura Creatorului. Creatura descoperă că esența Creatorului este iubirea Sa față de ea. Dacă Creatorul o iubește și dorește să o facă fericită, atunci Creatorul trebuie să aibă o nevoie sau o dorință.
Prin această logică, creatura își dă seama că nevoia Creatorului este dorința Sa de a o încânta și de a-i oferi plăcere. Astfel, când creatura se bucură, Creatorul se bucură de asemenea, iar când creatura nu experimentează bucurie, nici Creatorul nu o face. Această interdependență devine esențială pentru înțelegerea relației dintre creatură și Creator.
Pentru a-și împlini dorința de a dărui Creatorului, la fel cum Creatorul îi dăruiește ei, creatura decide să primească plăcerea oferită de Creator. Acest proces poate fi comparat cu comportamentul unui copil care mănâncă nu doar pentru a-și satisface propria foame, ci și pentru a-și mulțumi mama. În acest fel, deși copilul primește mâncare de la mamă, el acționează ca un dăruitor, oferindu-i mamei satisfacția de a-l vedea fericit.
Când creatura ajunge în această etapă a existenței, putem spune că devine similară cu Creatorul: primește ceea ce Creatorul dorește să-i dea, dar o face cu intenția de a dărui înapoi Creatorului. În acest sens, creatura dăruiește, asemenea Creatorului. Cu toate acestea, acest proces nu se termină aici. Deoarece creatura a efectuat un act similar cu cel al Creatorului, ea experimentează o plăcere suplimentară – plăcerea de a deține statutul de dăruitor.
Această plăcere nouă generează o dorință suplimentară în creatură: dorința de a se bucura de statutul de dăruitor, similară cu dorința inițială pe care Lumina a creat-o în ea. Cu toate acestea, această nouă dorință nu mai este generată „de Sus” (de Creator), ci provine din interiorul creaturii însăși. Din această cauză, această dorință merită titlul de „ființă creată” sau „creatură”, deoarece reprezintă o expresie autonomă a voinței și identității sale (așa cum este ilustrat în Figura 3).
Această evoluție marchează un pas crucial în dezvoltarea spirituală a creaturii, deoarece o aduce mai aproape de asemănarea cu Creatorul, nu doar prin primire, ci și prin capacitatea de a dărui și de a crea din proprie inițiativă.
Rădăcina cuvântului ebraic **Nivra** (ființă creată) provine din cuvântul **Bar** (înafară). Prin urmare, termenul „creatură” sau „ființă creată” se referă la ceva sau cineva care există în afara voinței directe a Creatorului. Îndată ce o creatură este formată, aceasta inițiază o serie de stadii interconectate, rezultate din relații de cauză și efect. Aceste stadii sunt denumite colectiv „Lumea Superioară”. Lumina Superioară și voința de a primi coboară prin intermediul acestor Lumiri Superioare până la cel mai de jos nivel, numit „lumea noastră”.
În lumea noastră, suntem complet controlați de voința de a primi și suntem total detașați de senzația Luminii Superioare, adică de Creator. Îndată ce voința de a primi coboară în lumea noastră, ea devine independentă de dominația directă a Creatorului. Această detașare este esențială pentru realizarea scopului Creației: să facă voința de a primi identică cu Creatorul. În Cabală, această identitate este numită **„Echivalența Formei dintre creatură și Creator”**.
Înțelepciunea Cabalei descrie fiecare stadiu evolutiv al voinței de a primi, de la primul stadiu al Creației până la coborârea sa în lumea noastră. Prin studierea acestor stadii, putem înțelege cum lumea materială, timpul, spațiul și mișcarea sunt formate și cum voința de a primi va continua să evolueze.
Întreaga noastră istorie este determinată de evoluția voinței noastre de a primi. Această înțelegere ne poate ajuta să înțelegem cum evoluează umanitatea. Fiecare proces din realitate, fără excepție, este un rezultat al creșterii continue a voinței noastre de a primi. Îndată ce structura spirituală descrisă mai sus se materializează, materia care formează lumea noastră este creată. Lumea noastră a trecut prin mai multe ere evolutive, iar astăzi ne aflăm într-un stadiu în care începem să înțelegem că evoluția spirituală trebuie să înceapă.
Astăzi, umanitatea se confruntă cu o serie de crize atât pe plan social, cât și științific. Multe semne indică acest stadiu dificil al umanității și criza globală prin care trecem. Abuzul de droguri crește continuu, afectând persoane din ce în ce mai tinere; depresia se răspândește ca o epidemie, iar terorismul internațional a devenit de necontrolat.
Există un singur motiv în spatele tuturor acestor situații: umanitatea trebuie să își dea seama că rădăcina tuturor problemelor noastre este intensificarea voinței de a primi și că această voință trebuie corectată. Cabaliștii au scris despre intensificarea egoului cu secole în urmă, explicând că atunci când umanitatea va atinge acest stadiu, va veni momentul ca înțelepciunea Cabalei să fie dezvăluită, cu scopul de a corecta egoul.
Să recapitulăm ceea ce am discutat până acum. Există un Creator care dorește să dea. Aceasta este **Rădăcina** sau **Faza Zero**. Pentru a putea da, El trebuie să aibă pe cineva căruia să-i dea, așa că Creatorul creează un **Kli** (recipient) care primește „cadoul”. Acesta este **Stadiul Unu**.
Pentru ca acest proces să aibă loc, cel care primește trebuie mai întâi să dorească plăcerea. Dacă eu construiesc în voi o dorință pentru ceva și apoi vă ofer acel lucru, nu vă veți bucura cu adevărat de cadoul meu, deoarece dorința nu este pe deplin a voastră. Trebuie să simțiți că este propria voastră dorință înainte de a o defini ca „plăcere”. De aceea, la sfârșitul **Stadiului Unu**, creatura începe să simtă prezența Dăruitorului și natura Sa.
Voința de a primi evoluează prin simțirea Creatorului (**Stadiul Unu**) și prin dorința consecventă de a fi asemenea Dăruitorului (**Stadiul Doi**). În **Stadiul Trei**, devine imperativ pentru creatură să fie precum Dăruitorul. Cu toate acestea, aceasta este doar o fază în formarea voinței de a primi, iar creatura nu este încă conștientă de faptul că primește ceva.
De fapt, creatura nu este conștientă de niciuna dintre aceste observații; ele sunt doar faze în evoluția voinței primare de a primi. Această voință trebuie să coboare, să se formuleze și să se îndepărteze de Creator până când încetează să-L mai simtă în totalitate. Trebuie să coboare la nivelul lumii noastre, iar doar atunci va simți dorința ca pe o voință independentă (**Stadiul Patru**). În acest stadiu, creatura crede că este liberă și că nu se supune ghidării Creatorului.
Când un individ din lumea noastră dorește să-L descopere pe Creator, pare că dorința va veni mai întâi. Astfel, persoana va fi capabilă să-I dea Creatorului folosindu-și propriul liber arbitru, iar aceasta va constitui forma prin care cineva dăruiește liber. Din perspectiva Creatorului, acest lucru poate părea o fantezie, deoarece El conduce întregul proces. Cu toate acestea, din perspectiva creaturii, ascunderea Creatorului îi oferă sentimentul de independență.
La sfârșitul **Stadiului Trei**, creatura decide să primească de la Creator cu scopul de a se asemăna cu El. Deși în **Stadiul Doi** creatura avea deja o dorință de a dărui, aceasta nu era încă o dorință proprie, ci una care provenea direct de la Creator.
Permiteți-mi să vă ofer un exemplu pentru a clarifica acest lucru. Să presupunem că vă servesc o bucată de prăjitură. Ați putea spune că nu știți ce este și că nu aveți nicio dorință de a o mânca, dar eu vă conving că ar trebui să o încercați pentru că este delicioasă. În acest proces, eu vă ofer atât dorința, cât și satisfacția. Astfel, dorința nu este pe deplin a voastră.
Această evoluție are loc atunci când dorința (de exemplu, foamea) devine conștientă de sine. Este ca un dialog interior între creatură și Creator. Această evoluție rezultă dintr-o coliziune interioară între doi factori: plăcerea și Dăruitorul plăcerii. În realitate, tot ce există sunt aceste două elemente.
**Stadiul Trei** marchează și trezirea unei noi dorințe în creatură: invidia față de Creator. În acest context, invidia este un element pozitiv, deoarece ne propulsează către evoluția ulterioară.
În cele din urmă, la sfârșitul **Stadiului Patru**, creatura simte că aduce plăcere Creatorului. Astfel, se consideră pe sine ca având același statut ca Creatorul și simte plăcerea de a dărui, de a fi un Creator. Această stare creează în creatură o dorință de a se bucura de acest statut, de a savura această plăcere. Deoarece această dorință nu vine direct de la Creator, ci evoluează ca rezultat al propriilor acțiuni ale creaturii, ea este considerată o dorință nouă, una care îi aparține creaturii.
Aceasta este ceea ce numim **„dorința de a se bucura”** (așa cum este ilustrat în **Figura 4**).
În ultima etapă a dezvoltării sale, creatura atinge un nivel de conștiință în care simte o plăcere deosebită împărtășind statutul Creatorului și împlinind voința Sa. Astfel, creatura experimentează două tipuri de plăcere: cea care emană direct de la Creator și cea care rezultă din împărtășirea statutului Său. Această stare este denumită “Ein Sof” (Infinitul), un stadiu în care dorința nu cunoaște limite.
Această infinitate nu se referă la dimensiuni fizice, ci mai degrabă la natura nelimitată a dorinței în sine. Înainte de a atinge această plăcere, creatura realizează din nou că există o sursă a plăcerii. Ea descoperă că cel care dăruiește este sursa acestei plăceri și se percepe pe sine ca un receptor. De data aceasta, această senzație este validă, deoarece voința de a primi în această etapă aparține creaturii și nu este impusă de Creator.
În mod firesc, creatura simte nevoia de a depăși propria dorință. Ea o respinge și simte că nu mai vrea să fie sub influența acesteia. Această respingere a propriei dorințe duce la “restricția” acesteia (evitarea folosirii ei). Dorința încă există, dar creatura se abține de la a o folosi.
Cu toate acestea, senzația de împlinire – plăcerea – dispare. Rămânând cu o anumită “sete”, creatura decide să atingă statutul Creatorului, singurul statut pe care acum creatura dorește să-l aibă – cel de Dăruitor. Ea simte că trebuie să-I dăruiască Creatorului fără a aștepta vreo recompensă în schimb. Din acest moment, toate acțiunile sale vor fi îndreptate spre atingerea acestui scop.
Pentru a-și atinge obiectivul, creatura inițiază o serie complexă de operațiuni: ea construiește un lanț de ascunderi (acoperiri) ale Luminii Superioare, numite “lumi” (cuvântul ebraic pentru “lume” este Olam, care provine din cuvântul Haalama, tăinuire). La baza acestui lanț de lumi se află “această lume”. Deoarece procesul care a creat creatura a fost divizat în cinci părți, reducerea Luminii Superioare are loc prin intermediul a cinci grade de tăinuire, cinci lumi ale căror nume sunt Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira și Assiya.
În procesul de creare a acestor lumi, creatura își construiește un mediu înconjurător. În lumea Atzilut, voința de a primi este divizată în două: o parte interioară – sufletul – și o parte exterioară – mediul înconjurător, în care sufletul operează. Această etapă nu se referă încă la lumea noastră.
Ca rezultat al evenimentelor ulterioare, sufletul și mediul său înconjurător vor experimenta un proces de fragmentare și vor coborî treptat câteva grade, până la nivelul “acestei lumi”. Abia acum începe formarea materiei care alcătuiește lumea noastră. Din acest punct, de la voința fragmentată de a primi, începe evoluția istorică a lumii materiale cu care suntem familiarizați. Imediat ce universul a fost creat, sunt create gradele inanimate, vegetale și animale, iar apoi este format gradul vorbitor (uman) – (Figura 5).
Evoluția dorințelor umane
În stadiile incipiente ale evoluției umane, oamenii sunt motivați de dorințe fizice de bază, precum nevoia de hrană, reproducere și familie. Acestea sunt necesități pentru supraviețuire, chiar și în condiții de izolare.
Pe măsură ce evoluăm, apar dorințe sociale, precum nevoia de bunăstare, putere și respect. Acestea sunt “dorințe sociale” deoarece sunt influențate de mediul social și pot fi satisfăcute doar în cadrul acestuia.
În cele din urmă, apare dorința de cunoaștere și erudiție, care alimentează evoluția științei.
Criza actuală și “punctul din inimă”
În prezent, omenirea se confruntă cu o situație paradoxală: dorim să fim umpluți cu plăcere, dar nu găsim o sursă de satisfacție autentică. În plus, nu putem defini cu exactitate ce ne dorim.
“Inima” reprezintă suma tuturor dorințelor noastre evoluate: fizice, sociale și de cunoaștere. “Punctul din inimă” este o dorință nouă, care se dezvoltă deasupra celorlalte: dorința de a cunoaște Forța Superioară. Aceasta este trezirea dorinței spirituale și poate fi împlinită prin înțelepciunea Cabala.
Confuzia inițială și depășirea conceptelor de timp, spațiu și mișcare
Trezirea “punctului din inimă” aduce confuzie, deoarece acesta își are originea în Lumea Superioară, unde legile sunt diferite de cele ale lumii noastre. Aici, conceptele de timp, spațiu și mișcare nu se aplică.
Creierul nostru este obișnuit să gândească în termeni de timp, spațiu și mișcare, dar în noua etapă, realizăm că realitatea este statică și că experiențele noastre sunt determinate de modul în care percepem realitatea.
Treptat, înțelegem că nimic nu se schimbă, cu excepția capacității noastre de a simți. Atunci când ne dezvoltăm “instrumentele pentru senzație”, începem să percepem lumea fără limite și prejudecăți.
Importanța “punctului din inimă” și scopul Creației
“Punctul din inimă” este începutul dorinței pentru spiritualitate. Din ce în ce mai mulți oameni ajung în acest stadiu. În cele din urmă, fiecare ființă umană va ajunge în punctul în care setea de Creator este cea mai importantă.
Creatorul ne-a creat cu intenția de a ne aduce la cel mai înalt stadiu posibil, adică propriul Său statut. Scopul Creației este de a ne permite să atingem acest statut.
Opoziția față de Creator și rolul Cabalei
Pentru a atinge nivelul Creatorului, trebuie să simțim că dorința noastră este în opoziție cu a Sa: El dorește să dăruiască, iar noi dorim să primim. Aceasta este starea de “goliciune” și “întuneric” a Kli (recipientul), opusă Luminii. Această opoziție ne construiește ca creaturi.
Pentru a-L cunoaște pe Creator, trebuie să cunoaștem starea opusă, “anti-Creatorul”. Aceasta este o stare de tulburări insuportabile.
Înțelepciunea Cabala ne ajută să parcurgem stadiile de opoziție față de Creator în mod conștient, fără a fi nevoie să le experimentăm fizic. Cabala ne permite să evoluăm prin cunoaștere, în loc de durere.
Răspândirea Cabalei și rolul ei în societate
Soluția la provocările noastre viitoare este răspândirea înțelepciunii Cabalei către întreaga umanitate. Nu este nevoie ca toți să devină cabaliști. Societatea este ca o piramidă: majoritatea oamenilor sunt pasivi, dar cei care sunt preocupați de soarta lumii pot beneficia de Cabala.
Adam ha Rishon și sfărâmarea sufletului
Kli (vasul/creatura) creat de Creator a devenit un suflet în lumea Atzilut. Acesta este sufletul colectiv, numit Adam ha Rishon (Primul Om). La început, toate părțile sale erau legate în armonie și umplute cu Lumina Superioară.
Ulterior, sufletul a trecut printr-un proces de sfărâmare și a căzut sub “bariera” unde se termină senzațiile spirituale. Bucățile sufletului au continuat să existe, dar s-au simțit separate una de cealaltă.
Natura realității și percepția umană
Înțelegerea spirituală nu se referă la locuri fizice, ci la calitățile percepției și senzațiilor. Fiecare parte a creației există în interiorul său și percepe doar propria realitate. Această stare este numită “această lume”, și este starea în care ne aflăm astăzi.
Forța Superioară acționează asupra noastră pentru a ne aduce înapoi la starea corectată, care este scopul creației. Suntem “aruncați” în această lume pentru a conștientiza cât de diferiți suntem de starea corectată.
Nevoia de reconectare și natura dorințelor
Milenii de suferință demonstrează diferența dintre natura umană și cea a Creatorului. Egoismul trebuie expus pentru a realiza nevoia de reconectare.
Când încercăm să ne satisfacem o dorință, plăcerea scade pe măsură ce dorința este împlinită. Acest lucru se repetă cu fiecare dorință. Mai mult, obținerea unei plăceri creează o dorință de două ori mai puternică decât înainte.
Calea spre viața eternă și rolul Cabalei
O cale spre viața eternă este separarea “simțului unității” în două părți: una care primește plăcerea, și alta care o simte. Astfel, plăcerea nu ar mai fi înăbușită.
Putem compara această situație cu o mamă și copilul ei. Mama se bucură de plăcerea copilului și poate dărui fără constrângere. Dacă am putea iubi pe cineva astfel încât plăcerea noastră să provină din fericirea acelei persoane, bucuria noastră ar fi nelimitată.
Atunci când “punctul din inimă” – dorința de a retrezi lumea spirituală – se naște în oameni, ei se îndreaptă spre înțelepciunea Cabala. Studiul Cabalei reprezintă studierea stadiului premergător sfărâmării, stadiu în care ne aflăm chiar și acum, dar nu suntem conștienți de el.
Conectarea și evoluția spirituală
Eforturile noastre de a ne “descuia uneltele senzației” dezvoltă noi recipiente în noi. Prin ele, începem să simțim cum suntem conectați ca părți ale unui sistem singular.
Lumina este nesfârșită și curge continuu prin fiecare parte a sistemului. Suferința din lume are scopul de a forța omenirea să se întoarcă la starea sa adevărată, perfectă, numită Gmar Tikkun (“sfârșitul Corecției”).
Întoarcerea la starea perfectă este un proces predeterminat de Creator. Fiecare fază este dictată de sus în jos. În fiecare dintre noi există o “genă spirituală” în care sunt întipărite toate stadiile noastre.
Libertatea de alegere și Lumina Înconjurătoare
Libertatea noastră de alegere constă în accelerarea procesului de evoluție spirituală. “Lumina Înconjurătoare” este forța care ne atrage spre atributul dăruirii.
Proiecția stării noastre corectate, altruiste, asupra stării noastre egoiste trezește în noi atributul dăruirii. Stadiul nostru corectat este numit Gmar Tikkun, unde fiecare suflet este umplut cu plăcere fără margini și echivalență cu Creatorul.
Lumina este puterea dăruirii. Pentru a atinge acest atribut, trebuie să facem ca forța de dăruire să se proiecteze asupra stadiului nostru actual. Lumina Înconjurătoare ne corectează și ne aduce înapoi la calitatea dăruirii.
Știința și Cabala
Pentru a depăși bariera dintre lumea fizică și cea spirituală, trebuie să ne schimbăm intenția de a ne raporta la ceilalți cu ură, la a o raporta cu iubire.
Fizica Cuantică se raportează la o realitate definită de spațiu și timp, dar Cabala cercetează realitatea dincolo de aceste dimensiuni. Este important să găsim o conexiune între Fizica Cuantică și Cabala.
Pentru a progresa, trebuie să extindem știința contemporană pentru a include conștiința.
Percepția realității și subconștientul
Noi percepem realitatea prin intermediul celor cinci simțuri, dar ceea ce simțim este propria noastră reacție la ceea ce există în afara noastră. Suntem “închiși într-o cutie” și măsurăm doar impresiile noastre interioare.
Subconștientul procesează o cantitate imensă de informație, dar trimite la creier doar informația pe care acesta o consideră utilă.
Concluzii
Evoluția cercetării depinde de schimbările noastre interioare. Tot ceea ce vedem este reflecția noastră în Lumina fixă și neschimbătoare.
Pentru a progresa, trebuie să ne schimbăm pe noi înșine. Cercetările vor descoperi că nimic nu se schimbă, cu excepția instrumentelor noastre interioare, ceea ce Cabala a descoperit cu mii de ani în urmă.
Cartile lui Michael Laitman se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
