Rudolf Steiner – Omul, Alimentația și Căile Spirituale
Omul stă în fața noastră cu trei componente invizibile și una vizibilă. Acestea acționează mereu una asupra celeilalte și împreună. Toate acționează asupra fiecăreia și fiecare acționează asupra tuturor celorlalte. Așa cum se prezintă omul în fața noastră, el este și o expresie a părților componente invizibile ale naturii umane.
Acest corp fizic nu ar putea să aibă în el componentele care servesc hrănirii, reproducerii, componente care servesc, de fapt, vieții, dacă nu ar avea corpul eteric. Toate organele care servesc hrănirii și reproducerii, glandele ș.a.m.d. sunt expresia exterioară a corpului eteric. Ele sunt ceea ce corpul eteric construiește în corpul fizic. Între altele, sistemul nervos este expresia corpului astral în corpul fizic. Aici corpul astral este actorul, constructorul. Noi ne putem reprezenta felul în care un ceas sau un mecanism este construit de un ceasornicar sau de un constructor de mașini; tot așa și nervii sunt construiți de corpul astral. Particularitatea circulației sângelui omenesc, a activității sângelui este că ea este expresia fizică exterioară a purtătorului Eului, a purtătorului conștiinței de sine. Astfel, și corpul fizic uman este cvadripartit într-o anumită măsură. El este expresia componentei fizice, deci a lui însuși și a celor trei componente mai înalte, invizibile. Pur fizice sunt și organele senzoriale; glandele sunt expresia corpului eteric, sistemul nervos a corpului astral, iar sângele a Eului.
Atunci când contemplăm omul în opoziție cu planta, planta stă în fața noastră ca o ființă alcătuită din două componente. Planta are un corp fizic și un corp eteric. Noi comparăm acum omul cu planta, prin faptul că procedăm plurivalent și luăm în considerare interiorul, spiritualul. Punem în legătură organismul uman cvadripartit cu organismul bipartit al plantelor. Pentru sprijin putem porni de la realități fizice cunoscute. Ne putem referi la felul în care planta își construiește organismul. Ea pune împreună substanțe anorganice pentru corpul ei. Ea are forța ca, din părțile individuale, lipsite de viață, să-și compună într-un mod minunat corpul. Planta se află într-o interdependență ciudată în raport cu omul în ceea ce privește procesul de respirație. Omul inspiră oxigen și expiră dioxid de carbon. Acesta din urmă, care pentru om este inutilizabil, poate fi preluat de plantă. Ea păstrează carbonul pentru construcția propriului organism și elimină în cea mai mare parte oxigen. Are însă nevoie de ceva pentru aceasta, are nevoie de lumina Soarelui. Fără lumina Soarelui, planta nu și-ar putea construi organismul. Lumina, care spre încântarea noastră radiază spre noi, care ne poate înviora și sufletește, este concomitent mărețul colaborator la construirea organismului vegetal. Ceea ce face ca ochii noștri să fie activi este ceea ce ajută planta la construcție.
Omul are în plus, față de corpurile fizic și eteric, corpul astral. Pe acesta planta nu-l are. Cel căruia lumina Soarelui îi ajută să construiască planta într-un mod atât de minunat este corpul eteric. Acesta este pe de o parte orientat spre substanțe. Omul nu și-ar putea dezvolta corpul său fizic dacă nu ar face ceva care, într-un anumit mod, este contrariul a ceea ce face planta. Deja în procesul de respirație el face ceva opus. Omul efectuează aici procesul opus. Putem spune același lucru în legătură cu toată alimentația omului. Putem spune: Alimentația trebuie să procedeze astfel încât ceea ce este construit în plantă să fie distrus din nou în om. Procesul care are loc în om este unul foarte particular. Dacă numai corpul eteric ar fi construit corpul fizic, nu ar mai fi apărut niciodată conștiența, senzația sufletească. Ceea ce a construit corpul eteric trebuie să fie mereu distrus în interior. Corpul eteric este într-adevăr un luptător contra descompunerii, cu toate acestea apare mereu o descompunere parțială. Corpul astral este cel care cauzează această descompunere, cel care împiedică mereu omul să fie plantă.
Lumina Soarelui și corpul astral omenesc sunt într-un anume mod două lucruri opuse. Pentru cel care, cu o conștiență clarvăzătoare, face cunoștință cu corpul astral al omului, corpul astral este o lumină interioară, este o lumină de tip spiritual, care pentru ochiul exterior este invizibilă. Acest corp astral este un corp de lumină spirituală. El este opusul luminii exterioare. Imaginați-vă lumina Soarelui devenind tot mai slabă, până se stinge; lăsați-o acum să meargă mai departe, spre cealaltă parte, lăsați-o să devină negativă; așa aveți dumneavoastră lumina interioară. Această lumină interioară are o sarcină opusă față de lumina exterioară, care din substanțe anorganice trebuie să construiască corpul vegetal. Lumina interioară, care provoacă distrugerea parțială prin care este posibilă conștiența, aduce omul pe o treaptă mai înaltă decât cea pe care o ocupă planta, prin faptul că procesul plantei este transformat într-unul opus. Omul stă, prin lumina sa interioară, într-o anumită opoziție față de plantă. Aceasta este situația înțeleasă din punct de vedere spiritual, iar noi, printr-o contemplare intensificată, am vedea cum distrugerea cauzată de corpul astral este continuată mai departe de Eu. Astăzi însă nu este nevoie să ne ocupăm de aceasta.
Să luăm acum în considerare raportul omului cu planta. Omul formează în el însuși, pentru întregul proces al lumii, o continuare a plantei. Ceea ce este construit prin lumina Soarelui este distrus mereu de corpul astral, dar prin această distrugere el înglobează omului sistemul nervos și ridică viața la conștiență. Corpul astral, prin faptul că este un corp de lumină negativă, este celălalt pol; pol care este opus vegetalului. Acestui proces al construirii organismului plantei îi stă la bază un spiritual, așa cum ceea ce nouă ne apare ca lumină este, de asemenea, doar expresia exterioară a unui spiritual. Prin lumină, spiritualul se revarsă continuu, lumina spiritului se revarsă peste noi. Ceea ce se ascunde în spatele acestei lumini fizice este ceea ce, în parte, apare dezmembrat și în corpul astral. Exterior, în lumina Soarelui, el apare în forma sa fizică; în corpul astral, apare în mod astral. Spiritualul luminii lucrează în noi, în interior, la construirea sistemului nervos. Vegetalul și viața omenească acționează împreună într-un mod de-a dreptul minunat.
Să presupunem acum că omul, prin alimentație, pășește într-un raport cu lumea animală. În acest caz, lucrurile stau altfel. În ființa din care omul își extrage alimentul, procesul este deja realizat într-un anumit mod. Ceea ce omul preia de la plante proaspăt și pur, în animale este deja transformat parțial, deja pregătit. Animalul și-a înglobat deja un corp astral și un sistem nervos. Acum omul preia ceva care nu-i iese neîntinat în față, ci ceva care a efectuat deja procesul, ceva care a preluat deja forțe astrale. Ceea ce trăiește în animale are deja în el forțe astrale dezvoltate. Acum s-ar putea crede că prin aceasta omului îi este economisită munca. Acest gând însă nu este tocmai corect. Gândiți-vă la următoarele: Eu fac din diferite obiecte o casă. Iau obiectele originale. Acum pot să-mi construiesc casa conform intențiilor mele inițiale. Să presupunem însă că trei sau patru alte persoane au lucrat deja la această casă un timp, iar acum din ceea ce a rezultat trebuie să fac un întreg. Îmi va fi mai ușor? Nu, cu siguranță nu! Dumneavoastră veți citi, într-o literatură larg răspândită, că tocmai prin aceasta omului i-ar fi fost ușurată munca, prin faptul că el preia ceva care a fost deja prelucrat. Omul devine însă o ființă mai mobilă, mai independentă, tocmai prin faptul că preia materialele originale, neprelucrate de alte forțe astrale.
Încă o imagine: cineva are un cântar cu două talere. Greutăți egale păstrează echilibrul. De ambele părți pot fi 50 de pfunzi. Nu este însă mereu așa. Putem lua un cântar pe care greutatea trebuie să fie translată. Pentru o distanță dublă, avem nevoie de o jumătate din greutate. Aici greutatea este determinată de distanța până la punctul de sprijin. Tot așa se petrec lucrurile nu numai cu mărimea forței, ci și cu finețea substanței. Animalul prelucrează substanța într-un mod nedesăvârșit. Ceea ce este preluat de om acționează în continuare prin ceea ce a efectuat corpul astral al animalului, iar această acțiune trebuie mai întâi să fie biruită de către om. Deoarece un corp astral a acționat în așa fel încât într-o ființă s-a reflectat deja un proces, omul primește în organismul său ceva care acționează asupra sistemului său nervos.
Aceasta este diferența fundamentală între hrana din domeniul vegetal și cea din domeniul animal. Hrana din domeniul animal acționează într-un mod absolut specific asupra sistemului nervos, și cu aceasta asupra corpului astral. În cazul alimentelor vegetale, sistemul nervos rămâne neatins de ceva exterior. Omul își datorează atunci sieși totul în ceea ce privește sistemul nervos. Prin aceasta acțiunile nervilor săi nu sunt străbătute de produse străine, ci numai de ceea ce este original în el însuși. Cine știe cât de multe depind în organismul uman de sistemul nervos, acela va înțelege ce înseamnă asta. Dacă omul își construiește singur sistemul nervos, atunci acesta este complet receptiv la ceea ce omul îi poate pretinde în legătură cu lumea spirituală. Omul datorează hranei sale din lumea plantelor ceea ce el poate să contemple de sus asupra marilor corelații dintre lucruri; ceea ce-l ridică deasupra prejudecăților care izvorăsc din granițele strâmte ale sinelui personal. Omul datorează această rapidă trecere în revistă legăturii hranei sale cu lumea vegetală peste tot unde reglează liber și dezinvolt viața și gândirea din marile puncte de vedere. Acolo unde omul acționează prin furie, prin antipatie, prin prejudecăți, el datorează aceasta hranei sale din lumea animalelor.
Nu trebuie însă să se facă agitație pentru alimentația vegetariană. Din contră, alimentația animală a fost necesară omului și este de multe ori necesară și astăzi, deoarece omul ar trebui să fie puternic ancorat pe pământ, puternic ancorat în individual. Tot ceea ce l-a adus pe om spre interesele sale personale este în legătură cu alimentația animală. Omului i-a fost dat să ducă războaie, să nutrească față de unii simpatie, față de alții antipatie, să aibă pasiuni senzuale; toate acestea provin de la hrana animală. Pentru ca omul să nu se piardă în interese înguste, pentru ca să poată cuprinde interesele generale, el relaționează cu lumea vegetală, cu alimentația vegetariană. Așa se explică faptul că unele popoare care consumă preponderent hrană vegetală au predispoziții mai mult spre spiritualitate, în timp ce alte popoare dezvoltă mai mult vitejia, curajul, cutezanța, care sunt, de asemenea, necesare vieții. Aceste lucruri nu trebuie să fie gândite fără elementul personal, iar acesta nu este posibil fără hrana animală.
Noi discutăm astăzi despre aceste lucruri din puncte de vedere general umane. Ne devine însă clar că omul poate să încline într-o parte sau alta, că el se poate afunda în interesele sale personale prin hrana animală. Prin aceasta, simțul său în raport cu marea privire de ansamblu asupra existenței este tulburat. De cele mai multe ori nu se observă cât de mult depinde de hrană atunci când omul spune: „Acum din nou nu știu cum trebuie să fac asta sau asta”; „Cum a făcut el asta?”. Această imposibilitate a cuprinderii cu privirea a corelațiilor provine de la hrană. Comparați această situație cu una în care cineva poate cuprinde cu vederea marile corelații. Puteți apoi să priviți asupra hranei acestor oameni și poate și asupra hranei înaintașilor acestora. Cu totul altfel este un om care are deja prin seria strămoșilor săi un sistem nervos neîntinat. Acest om are un alt simț pentru marile corelații. Uneori, o viață nu poate distruge ceea ce au fondat strămoșii.
Progresul va consta în faptul că omul, în măsura în care necesarul de albumine nu este pregătit în el, în însăși natura umană, se va limita în alimentația animală la ceea ce nu este încă înflăcărat de pasiuni, cum este laptele. Alimentația vegetariană va cuceri un spațiu tot mai larg în alimentația omului.
Dacă omul își ia albuminele din alimentația vegetariană, la care desigur este necesară o muncă mai dură, atunci el dezvoltă forțe care-i fac mai proaspăt sistemul nervos. Prin luarea în considerare, de preferință, a hranei vegetale sunt evitate multe din problemele cu care s-ar confrunta omenirea dacă alimentația animală ar deveni preponderentă. Putem vedea cât de diferit acționează hrana vegetală față de cea animală din câteva observații. Pentru ilustrare putem spune următoarele. Să privim procesul fizic sub influența alimentației pe bază de carne. Globulele roșii devin mai grele, mai închise la culoare, sângele are o tendință mai puternică de coagulare. Se formează mai ușor compuși ai sărurilor, ai fosfaților. În cazul hranei preponderent vegetale, forța de sedimentare a globulelor roșii este mult mai redusă. Omul are posibilitatea să nu lase sângele să ajungă până la culoarea cea mai întunecată. Prin aceasta el poate ajunge să fie în stare ca, pornind de la Eu, să-și controleze corelarea gândurilor. Un sânge mai greu este o expresie a faptului că omul este dăruit până la sclavie către ceea ce, prin hrana animală, este integrat corpului său astral. Această imagine arată – ca expresie exterioară a adevărului – ceea ce voiam să spun. Prin relația cu lumea plantelor, omul devine mai puternic interior. Prin alimentația pe bază de carne, omul își integrează ceva care devine din ce în ce mai mult o adevărată materie străină care merge pe căi proprii în el. Acest lucru este evitat dacă alimentația constă preponderent din plante. Dacă asemenea substanțe parcurg în noi căi proprii, atunci ele exercită forțe care fac să apară stări isterice, epileptice. Deoarece sistemul nervos capătă aceste impregnări din exterior, el cade pradă diferitelor boli nervoase. Vedem astfel în ce măsură „omul este ceea ce mănâncă”.
În detaliu, ar fi încă mult mai mult de demonstrat; din două exemple ne dăm însă seama că nu trebuie să devenim unilaterali.
Un vegetarian unilateral ar putea spune: „Noi nu avem voie să ne bucurăm de lapte, unt și brânză.”. Laptele este însă un produs la producerea căruia în animal ia parte în mod preponderent corpul eteric. Corpul astral ia parte la această producere în măsura cea mai redusă. Omul, în primele etape ale vieții sale, ca sugaci, poate să trăiască doar cu lapte. În lapte există tot ce are el nevoie. La producerea laptelui, corpul astral intră în atenție numai în limitele sale. Dacă la vârste mai înaintate ne bucurăm în special de lapte, unde este posibil, chiar exclusiv, atunci se obține o acțiune absolut specială. Deoarece în acest caz omul nu preia nimic prelucrat deja în exterior și care i-ar putea influența corpul astral, iar pe de altă parte preia odată cu laptele ceva care este deja preparat, el poate să dezvolte forțe speciale ale corpului său eteric, forțe care exercită acțiuni vindecătoare asupra semenilor. Cei care vor să acționeze vindecător asupra semenilor au un ajutor special prin consumul exclusiv al laptelui.
Vrem, pe de altă parte, să prezentăm influența unei delicatese care este preluată din lumea plantelor, influența alcoolului. Acesta are o importanță absolut specială. El ia naștere abia atunci când a încetat procesul vegetal propriu-zis, proces care are loc prin minunata acțiune a luminii, față de care corpul astral e opusul. Atunci începe un proces care se desfășoară pe o treaptă mai jos și care-l prejudiciază pe om chiar mai mult decât hrana animală. Omul aduce substanța până la corpul astral, iar prin corpul astral o transformă într-o structură specială. Dacă însă ceea ce trebuie adus la corpul astral se descompune în modul în care este cazul la alcool, ceea ce altminteri trebuie să se întâmple prin acțiunea corpului astral se petrece fără contribuția acestuia și are loc o acțiune asupra Eului și a sângelui. Acțiunea alcoolului face ca, ceea ce altminteri ar trebui să se întâmple prin decizia liberă a Eului să se petreacă prin alcool. Într-o anumită măsură, este corect ca un om care savurează alcool să aibă nevoie de mai puțină hrană. El permite ca sângele său să fie străbătut de forțele alcoolului; el cedează străinului ceea ce ar trebui să facă el însuși. Se poate spune, într-un anume fel, că într-un asemenea om alcoolul gândește, percepe și simte. Prin faptul că omul cedează alcoolului ceea ce ar trebui să fie supus Eului său, el se pune sub constrângerea a ceva exterior. El și-a procurat un Eu material. Omul poate spune: „Prin aceasta simt o înviorare a Eului”. Desigur, dar nu este el, ci altceva sub influența căruia și-a izgonit Eul. Am putea arăta prin multe alte exemple cum omul poate ajunge să fie tot mai mult ceea ce mănâncă. Știința spirituală ne poate arăta însă și cum poate omul să se elibereze de forțele hranei.
Cartile lui Rudolf Steiner se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
