Articole

Samael Aun Weor – Libertatea

Sensul Libertății este ceva ce n-a fost înca înțeles de Umanitate. Cu privire la conceptul de Libertate, expus întotdeauna într-un mod mai mult sau mai puțin greșit, s-au comis erori foarte grave. Desigur, se lupta din cauza unui cuvânt, se trag concluzii absurde, se comit abuzuri de tot felul și se varsă sânge pe câmpurile de luptă. Cuvântul Libertate este fascinant, le place tuturor, totuși, nu există o adevărată înțelegere a acestuia, există o confuzie legată de acest cuvânt.

Nu este posibil să găsești o duzină de persoane care să definească cuvântul Libertate în aceeași formă și în același mod. Termenul de Libertate nu ar putea fi în nici un caz comprehensibil pentru raționalismul subiectiv. Fiecare are în privința acestui termen idei diferite: opinii subiective ale oamenilor lipsiți de orice realitate obiectivă.

Când se pune în discuție chestiunea Libertății, în fiecare minte există incoerență, ambiguitate, neconcordanță. Sunt sigur că nici măcar domnul Immanuel Kant, autorul „Criticii Rațiunii Pure” și al „Criticii Rațiunii Practice”, nu a analizat niciodată acest cuvânt pentru a-i da sensul exact.

Libertate, frumos cuvânt, minunat termen; câte crime s-au comis în numele său! Indiscutabil, termenul Libertate a hipnotizat mulțimile; munții și văile, râurile și mările s-au pătat cu sânge sub vraja acestui cuvânt magic…

Câte drapele, cât sânge și câți eroi s-au succedat de-a lungul Istoriei, de fiecare dată când pe tapetul vieții s-a pus problema Libertății. Din nefericire, după orice independență obținută cu un preț atât de ridicat, sclavia continuă în interiorul fiecărei persoane.

Cine e liber? Cine a obținut faimoasa libertate? Câți s-au emancipat?

Vai, vai, vai! Adolescentul râvnește libertate; pare de necrezut că de multe ori, având hrană, ocrotire și adăpost, vrea să fugă din casa părintească în căutarea libertății. Pare nepotrivit faptul ca tinerelul care are totul acasă, să vrea să evadeze, să fugă, să se îndepărteze de căminul lui, fascinat de termenul libertate.

Este ciudat ca, dispunând de tot fel de comodități într-un cămin fericit, să vrei să pierzi ceea ce ai, pentru a călători pe acele meleaguri ale lumii, cufundându-te în suferință.

Faptul ca nenorocitul, paria al vieții, cerșetorul să-și dorească într-adevăr să se îndepărteze de cocioabă, de colibă, cu scopul de a obține vreo îmbunătățire, este corect; dar ca fiul de bani gata, odorul mamei, să caute să evadeze, să fugă, se dovedește a fi nepotrivit și chiar absurd; totuși, așa se întâmplă; cuvântul libertate fascinează, vrăjește, chiar dacă nimeni nu știe să-l definească în mod precis.

Faptul că domnișoara vrea să aibă libertate, că își dorește să-și schimbe casa, că vrea să se căsătorească pentru a scăpa de căminul părintesc și să ducă o viață mai bună, este în parte logic, căci ea are dreptul de a fi mamă; totuși, o dată ajunsă soție, își dă seama că nu este liberă și că trebuie să continue, cu resemnare, să poarte lanțurile sclaviei.

Funcționarul, obosit de atâtea norme, vrea să se vadă liber și dacă reușește să devină independent, se găsește în fața problemei de a continua să fie sclavul propriilor sale interese și preocupări.

Cu siguranță, de fiecare dată când luptăm pentru Libertate, ne trezim decepționați, în ciuda victoriilor. Atâta sânge vărsat inutil în numele Libertății și, cu toate acestea, continuăm să fim proprii noștri sclavi și ai celorlalți.

Oamenii se ceartă pentru cuvinte pe care nu le înțeleg niciodată, chiar dacă dicționarelele explică gramatical. Libertatea este ceva ce trebuie să găsim în noi înșine. Nimeni n-o poate obține în afara lui însuși.

„A încăleca aerul” este o expresie orientală care simbolizează sensul autenticei Libertăți.Nimeni nu ar putea în realitate să experimenteze Libertatea atâta vreme cât conștiința sa continuă să fie îmbuteliată în sinele însuși, în eul însuși.

A pricepe acest eu însumi, propria-mi persoană, ceea ce sunt eu, este urgent atunci când vrem în mod foarte sincer să obținem libertatea. În nici un chip nu am putea distruge cătușele sclaviei, fără să fi înțeles în prealabil toată această chestiune „a mea”, tot ceea ce privește eul, eul însuși.

În ce constă sclavia? Ce anume ne ține sclavi? Care sunt piedicile?

Asta e ceea ce trebuie să descoperim. Bogați și săraci, credincioși și necredincioși, cu toții sunt în mod serios prizonieri, chiar dacă se consideră liberi. Atâta timp cât conștiința, esența, ceea ce avem mai demn și mai decent în interiorul nostru, va continua să fie îmbuteliată în sinele însuși, în eul însuși, în poftele și temerile mele, în dorințele și pasiunile mele, în preocupările și violențele mele, în defectele mele psihologice, ne vom afla în închisoare sigură.

Sensul Libertății poate fi înțeles în mod integral doar atunci când au fost distruse cătușele propriei noastre închisori psihologice. Câtă vreme „eul însuși” va exista, conștiința va fi în închisoare; a evada din închisoare este posibil doar prin intermediul anihilării budiste, dizolvând eul, reducându-l la cenușă, la praf cosmic.

Conștiința liberă, lipsită de eu, în absența absolută a eului însuși, fără dorințe, fără pasiuni, fără pofte sau temeri, experimentează în formă directă adevărata Libertate.

Orice concept despre Libertate nu este libertatea. Opiniile pe care ni le formăm despre Libertate sunt foarte departe de Realitate. Ideile pe care ni le creăm pe tema Libertății, nu au nimic de-a face cu autentica Libertate. Libertatea este ceva ce trebuie să experimentăm în mod direct, iar acest lucru este posibil numai murind psihologic, dizolvând eul, terminând pentru totdeauna cu eul însuși.

Nu servește la nimic să visăm la Libertate, dacă oricum continuăm să fim sclavi. Mai bine să ne vedem pe noi înșine așa cum suntem, să observăm cu atenție toate aceste cătușe ale sclaviei ce ne mențin în închisoare sigură. Autocunoscându-ne, văzând ce suntem la nivel interior, vom descoperi poarta autenticei Libertăți.


Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:


Hide picture