Samael Aun Weor – Labirintul Teoriilor și Cunoașterea de Sine

Una din problemele cele mai dificile ale timpurilor noastre este, cu siguranță, întortocheatul labirint al teoriilor. Fără îndoială, în aceste vremuri, școlile pseudoesoterice și pseudoocultiste s-au înmulțit pretutindeni într-un mod exorbitant. Piața de suflete, de cărți și de teorii este înspăimântătoare, rar este acela care, prin păienjenișul atâtor idei contradictorii, reușește într-adevăr să găsească drumul secret.

Cel mai grav lucru din toate acestea este fascinația intelectivă; există tendința de a ne hrăni în mod strict intelectual cu tot ceea ce ajunge la minte. Vagabonzii intelectului nu se mai mulțumesc cu toată acea literatură subiectivă și de tip general, care abundă pe piața de cărți, ci dimpotrivă, acum pe deasupra, se mai și îndoapă până la indigestie cu pseudoesoterismul și pseudoocultismul ieftin ce abundă peste tot ca buruienile.

Rezultatul tuturor acestor jargoane este confuzia și dezorientarea vădită a șarlatanilor intelectului. Primesc în mod constant scrisori și cărți de tot felul; expeditorii, ca întotdeauna, îmi pun întrebări despre o școală sau alta, despre o oarecare carte, iar eu mă limitez să răspund următoarele: „Lăsați dvs. trândăvia mentală; pe dvs. nu trebuie să vă intereseze viața altuia, dezintegrați eul animalic al curiozității, pe dvs. nu trebuie să vă preocupe școlile altora, deveniți serioși, cunoașteți-vă pe voi înșivă, studiați-vă pe voi înșivă, observați-vă pe voi înșivă etc. etc. etc.”.

În realitate, important este să ne cunoaștem pe noi înșine, în mod profund, în toate nivelurile minții.

Tenebrele sunt inconștiența; lumina este conștiința; trebuie să permitem ca lumina să pătrundă în propriile noastre tenebre; evident, lumina are puterea de a învinge tenebrele.

Din păcate, oamenii sunt autoînchiși în mediul infect și imund al propriei lor minți, adorându-și iubitul Ego.

Nu vor să-și dea seama oamenii că nu sunt stăpânii propriei lor vieți, cu siguranță, fiecare persoană este controlată din interior de multe alte persoane, vreau să mă refer în mod accentuat la toată acea multiplicitate de euri pe care le purtăm înăuntru.

În mod vădit, fiecare dintre acele euri pune în mintea noastră ceea ce trebuie să gândim, în gura noastră ceea ce trebuie să spunem, în inimă ceea ce trebuie să simțim etc.

În aceste condiții, personalitatea umană nu este decât un robot condus de diferite persoane care își dispută supremația și care aspiră la controlul suprem al centrilor capitali ai mașinii organice.

În numele adevărului, trebuie să afirmăm în mod solemn că bietul animal intelectual, în mod greșit numit om, cu toate că se crede foarte echilibrat, trăiește într-un dezechilibru psihologic total.

Mamiferul intelectual nu este nicidecum unilateral; dacă ar fi fost, ar fi echilibrat. Animalul intelectual este din nefericire multilateral și acest lucru este demonstrat din plin.

Cum ar putea să fie echilibrat umanoidul rațional?

Pentru ca să existe echilibru perfect, este nevoie de conștiință trează.

Numai lumina conștiinței, îndreptată asupra noastră înșine, nu din margini, ci în mod deplin, central, poate să pună capăt contrastelor, contradicțiilor psihologice și să stabilească în noi adevăratul echilibru interior.

Dacă dizolvăm tot acel ansamblu de euri pe care le purtăm în interiorul nostru, se produce trezirea conștiinței și, drept consecință sau corolar, echilibrul adevărat al propriului nostru psihic.

Din păcate, oamenii nu vor să-și dea seama de inconștiența în care trăiesc; dorm profund. Dacă oamenii ar fi treji, fiecare și-ar simți semenii înăuntrul său. Dacă oamenii ar fi treji, semenii noștri ne-ar simți în interiorul lor.

Atunci, evident, războaiele n-ar mai exista și pământul întreg ar fi cu adevărat un paradis.

Lumina conștiinței, dându-ne un adevărat echilibru psihologic, vine să așeze fiecare lucru la locul său și, ceea ce înainte intra în conflict intim cu noi, rămâne de fapt la locul său potrivit.

Este atât de mare inconștiența mulțimilor, încât nici măcar nu sunt capabile să găsească relația care există între lumină și conștiință. Incontestabil, lumină și conștiință sunt două aspecte ale aceluiași lucru; unde există lumină, există conștiință.

Inconștiența înseamnă tenebre și acestea din urmă există în interiorul nostru.

Numai prin intermediul autoobservării psihologice permitem ca lumina să pătrundă în propriile noastre tenebre.

„Lumina a venit la întuneric, dar întunericul nu a înțeles-o.”