Bruce Lipton – Axa HPS: Cum sistemul nostru de protecție poate inhiba creșterea și imunitatea
Ascultați textul citit cu voce:
La organismele pluricelulare, comportamentele de creștere/protecție sunt controlate de sistemul nervos. Este treaba sistemului nervos să monitorizeze semnalele din mediu, să le interpreteze și să organizeze reacțiile comportamentale corespunzătoare. Într-o comunitate pluricelulară, sistemul nervos este ca și guvernul care organizează activitățile cetățenilor săi – celulele. Atunci când sistemul nervos recunoaște în mediu un factor de stres amenințător, el alertează comunitatea de celule cu privire la pericolul iminent.
Practic, corpul este dotat cu două sisteme de protecție separate – și fiecare este esențial pentru întreținerea vieții. Primul este sistemul care mobilizează protecția împotriva amenințărilor externe. Se numește axa HPS – adică axa – hipotalamus-pituitară-suprarenale. Atunci când nu există nicio amenințare, axa HPS este inactivă, iar creșterea este înfloritoare. Însă atunci când hipotalamusul percepe o amenințare în mediu, acesta mobilizează axa HPS, prin trimiterea unui semnal la glanda pituitară – „glanda șefă“ – care răspunde de organizarea celor cincizeci de trilioane de celule din comunitate, pentru a face față amenințării iminente.
Amintiți-vă de mecanismul stimul-răspuns al membranei celulare – proteinele receptoare-efectoare; hipotalamusul și glanda pituitară sunt echivalentele comportamentale ale acestora. Similar cu rolul unei proteine receptoare, hipotalamusul primește și recunoaște semnalele din mediu, iar funcția pituitarei seamănă cu cea a proteinei efectoare, prin aceea că ea pune în acțiune organele corpului. Ca reacție la amenințările din mediul exterior, glanda pituitară transmite un semnal la glandele suprarenale, informându-le despre necesitatea de a coordona reacția de «luptă sau fugi», a organismului.
Detaliile tehnice ale modului în care stimulii de stres angajează axa HPS urmează o suită simplă: ca reacție la percepțiile de stres înregistrate în creier, hipotalamusul secretă un factor de eliberare a corticotropinei (CRF), care se deplasează la glanda pituitară. CRF activează celulele speciale care secretă hormonii din glanda pituitară, făcându-le să elibereze hormoni adrenocorti-cotropici (ACTH) în sânge. Apoi, ACTH ajunge la glandele suprarenale, unde servește ca semnal pentru activarea secreției de hormoni suprarenali de «luptă sau fugi». Acești hormoni de stres coordonează funcția organelor din corp și ne dau marea putere fiziologică de a face față unui pericol, sau de a fugi de acesta.
Odată ce a sunat alarma suprarenalei, hormonii de stres eliberați în sânge produc contractarea vaselor de sânge ale tractului digestiv, obligând sângele aducător de energie să hrănească, în mod preferențial, țesuturile brațelor și ale picioarelor, care ne permit să ne îndepărtăm de pericol. Înainte ca sângele să fie trimis către extremități, el este concentrat în organele viscerale. Redistribuirea sângelui din viscere la membre, în cazul reacției de tip «luptă sau fugi», duce la o inhibare a funcțiilor care au legătură cu creșterea; dacă nu sunt hrănite de sânge, organele viscerale nu pot să funcționeze cum trebuie. Viscerele își încetează lucrarea de sprijinire a vieții, prin digestie, absorbție, excreție și alte funcții care asigură creșterea celulelor și producerea rezervelor de energie ale corpului.
Astfel reacția de stres inhibă procesele de creștere și compromite supraviețuirea corpului, interferând cu procesul de generare a rezervelor de energie vitală.
Cel de-al doilea sistem de protecție al corpului este sistemul imunitar, care ne protejează de amenințările ce iau naștere sub piele, cum sunt cele provocate de bacterii și viruși. Atunci când sistemul imunitar este mobilizat, acesta poate consuma o mare parte din rezerva de energie a corpului.
Ca să vă dați seama câtă energie consumă sistemul imunitar, amintiți-vă cât de slăbiți sunteți, atunci când vă luptați cu o infecție – cum ar fi o gripă sau o răceală. Atunci când axa HPS mobilizează corpul într-o reacție de «luptă sau fugi», hormonii suprarenalei reprimă direct acțiunea sistemului imunitar, pentru a conserva rezervele de energie. Practic, hormonii de stres sunt atât de eficienți în a reduce funcțiile sistemului imunitar, încât doctorii îi administrează pacienților cu transplanturi, pentru ca sistemul lor imunitar să nu respingă țesuturile străine.
De ce sistemul suprarenal oprește sistemul imunitar? Imaginați-vă că vă aflați în cort, în savana africană, și suferiți de o infecție bacteriană și de o diaree gravă. Auziți mârâitul amenințător al unui leu, în apropierea cortului. Creierul trebuie să decidă care amenințare este mai mare. Corpului vostru nu-i va fi de niciun folos să învingă bacteriile, dacă lăsați un leu să vă schilodească. Astfel că organismul oprește lupta împotriva infecției, în favoarea mobilizării energiei pentru fuga necesară supraviețuirii unei întâlniri cu leul. Ca urmare, o consecință secundară a angajării axei HPS este aceea că această activare interferează cu capacitatea noastră de a învinge bolile.
Activarea axei HPS interferează și cu capacitatea noastră de a gândi cu claritate. Prelucrarea informației în partea anterioară a creierului, care este centrul rațiunii executive și al logicii, este semnificativ mai lentă decât activitatea reflexă, controlată de creierul posterior. În caz de urgență, cu cât mai rapidă este prelucrarea informației, cu atât mai mare este probabilitatea ca organismul să supraviețuiască. Hormonii de stres ai suprarenalelor produc o contracție a vaselor de sânge din creierul anterior, reducând astfel capacitatea acestuia de funcționare. În plus, hormonii reprimă activitatea în cortexul prefrontal al creierului, care este centrul acțiunii volitive conștiente și al activității conștiente. În caz de urgență, fluxul vascular și hormonii servesc pentru activarea creierului posterior – sursa reflexelor ce susțin viața, care controlează cel mai eficient comportamentele de tip «luptă sau fugi». Deși pentru a îmbunătăți șansele de supraviețuire este necesar ca semnalele de stres să reprime mintea conștientă, cu procesul ei mai lent de prelucrare a informației, există un preț pentru aceasta… și anume, o conștiență și o inteligență reduse.
Cartile lui Bruce Lipton se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține Trezirea Inteligenței prin o donație pentru a răspândi lumină, cunoaștere și a crea un viitor mai conștient și iubitor.
