Jonathan Black – Mistici, Îngeri și Viziunea Duală a Lumii
|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Exista printre noi oameni care văd lumea cealaltă, a îngerilor, la fel de clar pe cât văd stâncile, pietrele și copacii pe care le vedem noi toți. Li s-a spus în multe feluri — uneori deloc politicos -, dar aici le vom spune mistici.
Uneori ei trăiesc și lucrează în structuri clerice, dar cel mai adesea funcționează în afara lor. În general sunt solitari, uneori retrași.
Pentru structurile oficiale din sfera religiei, misticii au fost întotdeauna o pacoste. Dacă ești un preot sincer, silitor, care se roagă din credință, dar își face griji în adâncul sufletului că nu a avut niciodată o experiență mistică vrednică de acest nume, sigur îți e greu dacă la câțiva kilometri mai încolo trăiește o tânără care vede mereu îngeri și vorbește cu ei în fiecare zi. Cum să aperi dogmele Bisericii cu deplină convingere, când bănuiești că alții au parte de trăiri nemijlocite, personale cu ființe spirituale, alte realități despre care tu știi doar din teorie?
E de la sine înțeles că și ateii le sunt ostili misticilor. Pentru ei, viziunile cu îngerii sunt simple înșelătorii. Așa-zișii mistici sunt fie mincinoși, fie nebuni. Mă doare când îmi dau seama că, dacă ar pune mâna pe prietenii mei, niște psihiatri cu autoritate ar încerca să-i diagnosticheze cu schizofrenie.
Confruntați cu atâta ostilitate, trebuie să lămurim o neînțelegere răspândită. Viziunea mistică nu este neapărat în contradicție cu aceea a oamenilor de știință. Misticii nu pun sub semnul întrebării dovezile palpabile. Ei nu afirmă că tot ce știința și bunul-simț îți spun că vezi nu există cu adevărat.
Nu susțin nici că lucrurile nu se întâmplă în ordinea descrisă de știință. Nu, misticii spun doar că lucrurile se întâmplă așa pentru că le-au pus la cale îngerii și alte ființe spirituale, pentru că ele au făcut manevre „din culise”.
De unde știu? Câteodată misticii văd numai ce vedem și noi – lumea concretă. Alteori intră într-o stare vizionară în care lumea fizică dispare și o văd doar pe cea spirituală. Iar alteori văd cele două lumi îmbinându-se.
Un mistic poate să vadă un eveniment cu cei doi ochi ai săi — ca o mamă care verifică de două ori dacă e bine legată centura de siguranță a copilului dar și cu un al treilea ochi, un ochi spiritual. Pe umărul mamei stă îngerul ei păzitor, îndemnând-o să se mai uite o dată, fiindcă nu s-a fixat bine clema.
Și când ea face asta, îngerul păzitor al copilului zâmbește cu recunoștință și se luminează în lumina albastră, strălucitoare și limpede a înțelegerii.
Ceea ce vede al treilea ochi, ochiul spiritual, este posibil să nu aparțină lumii fizice, dar nu se poate spune că e în dezacord cu ce văd ceilalți doi ochi. Acest alt ochi mai degrabă deschide o nouă dimensiune ce pătrunde în și iese din lumea fizică.
E important să ținem cont de această viziune dublă când ne gândim la Creație. Ca și în cazul mamei care verifică centura copilului, cred că atunci când vine vorba despre facerea lumii, și misticii, și oamenii de știință se gândesc la aceeași succesiune de întâmplări. Doar că le privesc din unghiuri diferite. În primul capitol din Facerea, cartea biblică în versiunea ei oficială:
« Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină (…). Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să se despartă apele de ape (…) Să se adune apele cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul! (…) Să dea pământul din sine verdeață… Să mișune apele de vietăți, ființe cu viață în ele (…) Să scoată pământul ființe vii (…) fiare sălbatice (…) Să facem om (…).»
Dincolo de limbajul poetic, ce găsim în această descriere? O succesiune de lichid („apele”), solid („uscat”), forme rudimentare de vegetație („verdeață”), forme primitive de viață marină („să mișune apele de vietăți, ființe cu viață în ele”), animale terestre („fiarele pământului”) și, în cele din urmă, omul, modern din punct de vedere anatomic („Să facem om”). Privită astfel, Facerea e în concordanță cu viziunea științifică modernă.
Ateii care vor să discrediteze povestea biblică a facerii lumii și o privesc cu dispreț, tot insistă că întâmplările au avut loc în doar șapte zile. Dar în Biblie nu s-a precizat niciodată că lumea s-a făcut în șapte zile, în sensul modern al cuvântului „zi”, pentru că o reprezintă durata mișcării de rotație a Pământului în raport cu Soarele, iar la început nu existau nici Pământ, nici Soare. În Facerea, cuvântul „zi” desemnează probabil o unitate vastă de timp, cum ar fi eonul. Facerea oferă o relatare a unor evenimente petrecute înainte ca timpul, așa cum îl știm acum, să fie măsurabil, poate chiar înainte ca timpul să existe.
Și mai provocator este că Biblia spune că îngerii l-au ajutat pe Dumnezeu să-și ducă planul la bun sfârșit și s-au și bucurat de faptele Lui.
Biblia este sursa a multe povești cu îngeri, dar mai sunt și alte surse, unele mai vechi decât aceasta. Unele tradiții iudaice și creștine sunt, într-un fel, comentarii asupra Bibliei. Miturile și legendele evreilor, Talmudul și tradițiile mistice ale Cabalei, pe care le vom examina mai târziu, sunt pline de descrieri ale îngerilor din Biblie. Misticii au susținut întotdeauna că intuiesc rolul îngerilor, care poate nu e explicit în Scriptură, dar la care se face aluzie și care e codificat în scrierea sfântă. În tradiția mistică iudaică și creștina, Arhanghelul Mihail, de exemplu, joacă un rol deosebit în crearea formei umane, faptele și personalitatea lui și ale altor îngeri subînțelegându-se printre literele și cuvintele din Facerea. Așadar, există mituri și povești populare iudaice și creștine, mărturii ale misticilor și sfinților și, așa cum vom vedea, și alte religii au tradiții sacre și mistice care par a spune aceleași povești despre aceleași ființe.
Să aruncăm acum o privire la principalele perspective conturate de acești mistici și vizionari, la panorama creată de eforturile angelice, de hoardele și dinastiile de îngeri, de conducători și eroi angelici și, da, îngeri ai răului, în cele ce urmează vom vedea galaxii extinzându-se și dispărând și civilizații angelice înflorind și prăbușindu-se.
Să fie luptele dintre îngeri rodul imaginației noastre, cum susțin ateii?
Să fie viețile și iubirile noastre ecouri ale vieților și ale iubirilor îngerilor?
Cartile lui Jonathan Black se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
