Samael Aun Weor – Geografia Psihologică și Calea spre Esență

Indiscutabil, așa cum există țara exterioară în care trăim, tot așa, în intimitatea noastră, există țara psihologică. Oamenii nu ignoră niciodată orașul sau județul în care trăiesc, din nefericire se întâmplă că nu cunosc locul psihologic în care se află situați. Într-un anumit moment, oricine știe în ce cartier se află, dar pe terenul psihologic nu se întâmplă același lucru; în mod normal oamenii nu bănuiesc câtuși de puțin locul din țara lor psihologică în care se găsesc la un moment dat. Așa cum în lumea fizică există cartiere de oameni decenți și culți, tot la fel se întâmplă și în ținutul psihologic al fiecăruia dintre noi; nu încape îndoială că există cartiere foarte elegante și frumoase.

La fel cum în lumea fizică există cartiere cu străduțe foarte periculoase, pline de atacatori, tot așa se întâmplă și în ținutul psihologic din interiorul nostru. Totul depinde de genul de persoane care ne însoțesc; dacă avem prieteni bețivi, vom ajunge într-o cârșmă, iar dacă aceștia sunt pramatii, destinația noastră va fi bordelul.

În țara noastră psihologică fiecare își are tovarășii săi, EURILE sale; acestea o vor duce pe persoană acolo unde trebuie să o ducă în acord cu caracteristicile sale psihologice.

O doamnă virtuoasă și onorabilă, soție minunată, cu o conduită exemplară, locuind într-o frumoasă casă în lumea fizică, din cauza EURILOR ei desfrânate s-ar putea afla, în țara sa psihologică, în caverne de prostituție.

Un domn onorabil, de o cinste ireproșabilă, cetățean magnific, în ținutul său psihologic s-ar putea afla cufundat într-un cuib de hoți, din cauza proștilor săi tovarăși, EURI ale hoției, cufundate foarte adânc în inconștient.

Un anahoret și penitent, posibil un călugăr „spiritual” ducând o viață austeră în chilia lui, în vreo mănăstire, la nivel psihologic ar putea să se afle situat într-un cartier de asasini, bandiți, agresori, drogați, tocmai din cauza EURILOR infraconștiente sau inconștiente, cufundate profund în ascunzișurile cele mai complicate ale psihicului său.

Nu degeaba ni s-a spus că există multă virtute în cei răi și multă răutate în cei virtuoși. Mulți sfinți canonizați încă mai trăiesc în cavernele psihologice ale hoției sau în case de prostituție.

Ceea ce afirmăm aici în mod subliniat i-ar putea scandaliza pe ipocriți, pe pietiști, pe ignoranții cultivați, pe modelele de înțelepciune, dar niciodată pe adevărații psihologi.

Chiar dacă ar părea incredibil, până și în tămâia rugăciunii se ascunde delictul, între cadențele versurilor de asemenea se ascunde delictul, sub cupola sacră a sanctuarelor cele mai divine delictul îmbracă tunica sfințeniei și a cuvântului sublim.

În profunzimile adânci ale celor mai venerabili sfinți, trăiesc EURILE prostituției, ale hoției, ale crimei etc. Tovarăși infraumani ascunși în profunzimile insondabile ale inconștientului.

Mult au suferit din acest motiv diverșii sfinți ai istoriei; să ne amintim de ispitirile Sfântului Anton, toate acele abominațiuni împotriva cărora a trebuit să lupte fratele nostru Francisc de Assisi. Totuși, acei sfinți n-au spus totul, iar cei mai mulți dintre ei au tăcut.

Ne mirăm gândindu-ne că unii anahoreți penitenți și foarte sfinți ar putea trăi în cartierele psihologice ale prostituției și hoției. Totuși sunt sfinți, iar dacă încă nu au descoperit acele lucruri înspăimântătoare din psihicul lor, când le vor descoperi își vor tortura trupul, vor posti, poate se vor biciui și o vor ruga pe divina lor mamă KUNDALINI să le elimine din psihicul lor acei răi tovarăși pe care îi adăpostesc în acele văgăuni tenebroase ale propriei lor țări psihologice.

Multe au spus diferitele religii despre viața de după moarte și despre viața de dincolo. Ca să nu-și mai bată capul bieții oameni cu ceea ce este acolo, de cealaltă parte, dincolo de mormânt.

Indiscutabil, după moarte fiecare continuă să trăiască în cartierul psihologic dintotdeauna. Hoțul va continua în văgăunile hoților; desfrânatul va continua în casele de rendez-vous ca o fantomă sinistră; mâniosul, furiosul va continua să trăiască pe străduțele periculoase ale viciului și mâniei, acolo unde sclipește pumnalul și totodată răsună focurile de armă.

Esența în ea însăși este foarte frumoasă, a venit de sus, de la stele și din păcate este închisă înăuntrul tuturor acestor euri pe care le purtăm în interior. Prin împotrivire, esența poate face cale întoarsă, să revină la punctul de plecare originar, să se întoarcă la stele, însă trebuie să se elibereze mai întâi de răii săi însoțitori, care o țin vârâtă în suburbiile pierzaniei.

Când Francisc de Assisi și Anton de Padova, însemnați maeștri cristificați, au descoperit în interiorul lor eurile pierzaniei, au suferit nespus și nu încape îndoială că pe baza unor munci conștiente și suferințe voluntare, au reușit să reducă la praf cosmic tot acel ansamblu de elemente inumane care trăiau în interiorul lor.

Indiscutabil, acei Sfinți s-au Cristificat și s-au reîntors la punctul de plecare originar după ce au suferit mult. Înainte de toate este necesar, este urgent, de neamânat, ca centrul magnetic pe care l-am stabilit în mod anormal în falsa noastră personalitate, să fie transferat în Esență; așa își va putea întreprinde omul
complet călătoria de la personalitate până la stele, urcând în mod didactic, progresiv, grad cu grad, pe muntele FIINȚEI.

Atâta timp cât centrul magnetic continuă să fie stabilit în personalitatea noastră iluzorie, vom trăi în văgăunile psihologice cele mai abominabile, chiar dacă în viața practică am fi niște cetățeni minunați.

Fiecare are un centru magnetic ce îl caracterizează; comerciantul are centrul magnetic al comerțului și de aceea se desfășoară în piețe și atrage ceea ce este afin cu el, cumpărători și vânzători.

Omul de știință are în personalitatea sa centrul magnetic al științei și din acest motiv atrage spre sine toate lucrurile științifice, cărți, laboratoare etc.

Esoteristul are în el însuși centrul magnetic al esoterismului și, întrucât acest gen de centru diferă de chestiunile personalității, fără îndoială se produce din acest motiv transferul.

Când centrul magnetic se stabilește în conștiință, adică în esență, atunci se începe reîntoarcerea omului total spre stele.