Jiddu Krișhnamurti – Omul, Violența și Calea Spre Pace
Aceasta este realitatea: suntem ființe umane violente. Din copilărie suntem crescuți pentru a fi violenți, competitivi, bestiali față de ceilalți. Noi niciodată nu ne confruntăm cu realitatea.
Violența joacă un rol extraordinar în viața noastră: niciodată nu ne întrebăm dacă mintea poate fi lipsită în totalitate de violență. Noi am acceptat-o ca parte a vieții, la fel cum am acceptat războiul ca mod de viață. Și avem războaiele noastre preferate: mie poate nu-mi place un anumit război, iar tu te superi deoarece preferi altele. Și niciodată nu ne întrebăm dacă mintea poate fi cu adevărat, total și profund, fără violență.
Aceasta este planeta noastră, nu a ta sau a mea. Suntem meniți să trăim aici, ajutându-ne reciproc, nu distrugându-ne reciproc. Acesta nu este un non-sens romantic, ci o realitate. Dar omul a împărțit pământul, sperând astfel că își va găsi fericirea, securitatea, sentimentul de confort statornic. Până când nu vom realiza o schimbare radicală prin care să ștergem toate naționalitățile, toate ideologiile, orice împărțire religioasă, și să stabilim o relație globală, în primul rând interioară, psihologică, înainte de a o realiza în exterior – vom continua mai departe cu războaiele. Dacă faceți rău altora, dacă îi omorâți pe alții, fie din mânie sau prin crimă organizată care este numită război, tu – care ești întreaga umanitate, nu o ființă umană separată luptând împotriva celorlalți oameni – te distrugi singur. Aceasta este adevărata problemă, aspectul de bază pe care trebuie să-l înțelegem și să-l rezolvăm. Până când nu vă veți angaja, dedica eradicării acestei divizări naționale, religioase, economice, veți perpetua războiul. Sunteți responsabili pentru toate războaiele, fie nucleare sau tradiționale.
Într-o lume care este atât de confuză și violentă, în care există toate formele de revoltă și mii de explicații pentru aceste revolte, există speranța că vor fi reforme sociale, opinii diferite și mai multă libertate pentru om. În fiecare țară, în orice zonă, sub egida păcii există violență, în numele adevărului există exploatare, mizerie, sunt milioane de oameni care suferă de foame, există suprimare sub marile tiranii, există multă nedreptate socială. Există războaie, serviciu militar obligatoriu și eschivarea, fuga de acesta. Există o foarte mare confuzie și o violență teribilă, ura este justificată, evazionismul în orice formă este acceptat ca normă de viață. Când cineva este conștient de toate acestea și altul este confuz, nesigur cu privire la ce să facă, tu ce crezi, de partea cui ai fi? Ce poate cineva să facă? Să se alăture activiștilor sau să evadeze într-un fel de izolare interioară? Să se întoarcă la vechile idei religioase? Să înființeze o nouă sectă sau să meargă spre una conform propriilor prejudecăți și înclinații? Văzând toate acestea, în mod natural, firesc, vreau să știu ce să fac, ce să cred, cum să trăiesc o viață diferită.
Dacă putem găsi o lumină în noi înșine, un mod de viață fără violență, un mod de viață total religios, și prin urmare fără frică, o viață stabilă interior, care nu poate fi atinsă de evenimentele exterioare, aceasta, cred eu, merită cu prisosință.
Pacea nu depinde de politicieni, de armată, ei au prea mult interes legitim. Ea nu depinde de preoți și de nicio credință. Toate religiile, întotdeauna au vorbit despre pace, dar au intrat în război. Asta este calea vieții noastre.
Bărbații merg și se măcelăresc reciproc, mergeți să vă sacrificați aproapele – nu cu săbii, ci probabil să-i exploatați din punct de vedere politic, religios, economic, nu-i așa? Nu doriți să preveniți un iminent război, deoarece unii dintre voi vor să facă bani din asta. Viclenii vor să facă bani, iar proștii, de asemenea, vor dori să facă și mai mulți. Pentru Dumnezeu, priviți urâțenia, cruzimea asta, domnule! Când ai ca finalitate câștigul din orice, rezultatul este inevitabil, nu-i așa?
Violența este atunci când folosim cuvinte violente, atunci când facem un gest pentru a îndepărta o persoană, atunci când ne supunem deoarece există frică. Deci, violența nu este doar organizată, masacru în numele lui Dumnezeu, în numele societății sau al țării. Violența este mult mai subtilă, mult mai profundă, iar noi investigăm adâncimile foarte profunde ale violenței. Când spuneți că sunteți indian sau musulman, sau creștin sau european sau orice altceva, voi sunteți violenți. Vedeți motivul pentru care există violență? Deoarece singur le separi de restul omenirii.
Eliberarea de violență implică libertate față de tot ceea ce omul instituie față de ceilalți: credință, dogmă, ritualul, țara mea, țara voastră, dumnezeul tău și dumnezeul meu, părerea ta, idealul meu… Toate acestea sprijină divizarea, separarea ființelor umane și prin urmare conduc la violență.
David Bohm: Crezi că așa ceva ar putea devia cursul omenirii departe de calea periculoasă pe care merge?
Krishnamurti: Da, asta este ceea ce cred eu. Dar pentru a devia acest curs de distrugere a omului, oamenii trebuie să asculte. Câțiva – zece oameni – trebuie să asculte! Ascultați această imensă chemare.
O expunere clară, actuală a problemei fundamentale a omului, împreună cu o invitație de a o rezolva în singurul mod în care poate fi rezolvată – prin și pentru sine.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
