Paul Ferrini – Ego, Unitate și Trezire Spirituală
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Este în natura ego-ului să divizeze și să cucerească. Acolo unde nu poate diviza, el nu poate cuceri. Fiecare gând ori separă, ori unește. Gândurile ce separă o idee de alta sau o persoană de alta îți opacizează conștiința ta despre unitate. Gândurile ce conectează o persoană cu alta sau o idee cu alta revelează unitatea.
Ideile pot ajunge antagonice la fel de ușor ca oamenii ce le gândesc. Crezi că poți ataca ideile altora fără a-i ataca pe ei, dar nu există mulți oameni care să nu se simtă atacați personal, atunci când le ataci ideile. Oamenii se identifică cu gândurile pe care le gândesc. Dacă vrei să comunici cu oamenii, găsește o cale de a le accepta și prelua ideile.
Apoi, când îți exprimi propriile idei, va fi mai ușor pentru alții să ți le accepte. Oamenii nu vor fi niciodată capabili să coexiste pașnic, decât atunci când ideile lor pot coexista fără competiție. A accepta ideea altcuiva, chiar dacă nu ești de acord cu ea, înseamnă a extinde asupra acelei persoane respect și încredere.
Pentru a conviețui în pace e nevoie să vezi ce te unește cu alții, nu ceea ce vă separă. Dacă vezi ce vă unește, vei respecta diferențele dintre voi. Dacă vezi ceea ce vă separă, vei încerca să depășești aceste diferențe. Încercarea de a depăși diferențele eșuează în mod invariabil. Aceasta, pentru că diferențele sunt salutare. Atâta vreme cât sunt respectate, ele nu interferează cu potențialul pentru apropiere și relații cordiale între oameni. Acordă-le întotdeauna celorlalți posibilitatea de a fi diferiți. Apoi, nu vei evita apropierea de ei.
Dacă simți că trebuie să ajungi să fii ca altul pentru a fi acceptat de el, sau că el trebuie să ajungă aidoma ție ca să fie acceptat de tine, tu încerci să “depășești” diferențele. Lasă diferențele să fie și-atât.
Ești acceptabil așa cum ești și așa este și el, iar pacea rămâne și în inima ta și într-a lui. Totul e bine. Începe să vezi cât de mult încerci să-i schimbi pe alții ca să se suprapună imaginii tale despre cum ar trebui ei să fie. Fii conștient de modul în care alții încearcă să te schimbe. Resimte senzația de a fi tras și împins. Aceasta este lumea ego-ului. Ego-ul este lucrul cel mai nesigur din univers. De aceea, el încearcă întotdeauna să ia partea unuia sau altuia și să-și consolideze poziția. Nu are o încredere înnăscută în el însuși și, prin urmare, nici generozitate a spiritului. El urăște totul, deoarece se urăște pe el însuși. Tot orgoliul său nu e decât teatru. Demontează ego-ul și vei găsi o rană deschisă. Ego-ul este partea din tine care nu știe că ești iubit. Fii nu poate da iubire, pentru că nu știe că are iubire de dat. Cum poate găsi iubirea cel neiubit și cel de neiubit?
Acesta este strigătul fiecărui suflet ce trăiește în exil în lume. Ego-ului trebuie învățat că are iubire. Aceasta este o propunere amenințătoare, căci, de îndată ce ego-ul recunoaște că are iubire, el încetează de a mai fi ego. Ego-ul trebuie să moară ca ego, pentru a renaște ca iubire. Acum știi de ce majoritatea oamenilor se împotrivesc iluminării.
Ideea de a se trezi este înfricoșătoare pentru oricine care încă doarme. Gândești adesea: “Când mă trezesc, s-ar putea să nu mai exist!” Iată de ce frica de moarte și frica de a te trezi sunt aceeași frică. Sinele nelimitat, universal, nu se naște decât atunci când moare sinele limitat, temporal. Așadar, moartea va veni, într-un fel sau în altul. Fie vei muri, fie te vei trezi – ceea ce reprezintă un mod diferit de a muri. Odată ce te-ai trezit, a muri nu mai e mare lucru. Nu mai ai de pierdut o mult prețuită identitate. Că rămâi în formă fizică sau nu, nu mai este important. În ambele cazuri, trebuie să fii prezent.
A muri este una dintre modalitățile cele mai bune de a învăța să fii prezent. Dacă vrei să te trezești rapid, încearcă să mori. Când mori, ești conștient de lucruri, într-un fel cum n-ai mai fost niciodată înainte. Observi fiecare respirație, fiecare nuanță, fiecare floare, fiecare cuvânt sau gest al iubirii. A muri este ca un curs rapid în a te trezi. Asta însă nu înseamnă că oricine moare se trezește. Înseamnă doar că a făcut cursul. Cei care absolvă cursul sunt mulțumiți să fie oriunde sunt trimiși.
Dacă asta înseamnă undeva într-un trup, așa să fie. Dacă înseamnă a asista pe cineva care este într-un trup, bine și așa. Nu mai contează, de fapt, unde mergi, întrucât nu ai nimic de dovedit. Ești acolo, pur și simplu, ca să fii de ajutor. A te degaja de o identitate lipsită de sens este un aspect inevitabil al căii ce duce înapoi acasă.
Cu cât ai mai puțin de protejat, cu atât mai mult poți fi de ajutor. Și cu cât dai mai mult ajutor, cu atât mai binecuvântată îți devine experiența. Deși n-aș merge atât de departe încât să spun că “a muri e amuzant”, aș spune că a muri “nu e amuzant” numai pentru că te mai agăți încă de un firicel de autodefinire. Întreaga ta experiență de pe pământ este un proces de a învăța să ai încredere în tine însuți, în semenul tău și în Dumnezeu. În clipa finală a trezirii, când încrederea înflorește pe deplin, aceste trei aspecte ale Sinelui se contopesc într-unul singur. Acest moment nu poate fi descris în cuvinte, dar te asigur că îl vei trăi, și, până când nu-l vei trăi, nimic nu va avea un înțeles deplin pentru tine.
Cartile lui Paul Ferrini se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Dacă articolele găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:
