Jiddu Krișhnamurti – Dincolo de Cunoaștere: Eliberarea de Trecut și Imagine
|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Cunoscutul înseamnă trecutul, ca atare cunoașterea înseamnă trecutul. Cunoașterea nu poate fi în prezent. Pot folosi cunoașterea în prezent, dar își are rădăcinile în trecut. Cunoașterea are propriul său rol, în cel practic, tehnologic, trebuie să știu încotro mă îndrept, fizic vorbind.
Ce loc deține cunoașterea, care este experiența umană, dar și cunoașterea științifică, în schimbarea calității unei minți, care a devenit brutală, violentă, meschină, egoistă, lacomă, ambițioasă, etc.?
Care sunt limitele cunoașteri? Unde se află linia de demarcație? Eliberarea de cunoscut, unde începe acea eliberare?
Mintea umană este clădită pe cunoaștere, a evoluat în milenii de astfel de acumulări, privind tradițiile și cunoașterea. Toate acțiunile noastre se bazează pe acea cunoaștere, care, prin definiție, trebuie să fie repetitivă.
Unde se află libertatea în relație cu cunoașterea? Sau libertatea este diferită de continuitatea cunoașterii?
Ceea ce înseamnă finalul cunoașterii, și asta ce înseamnă? Ce înseamnă să pui capăt cunoașterii? În timp ce întreaga mea existență mi-am bazat-o pe cunoaștere.
Exemplu: v-am întâlnit ieri, și există o imagine a dumneavoastră în mintea mea, și acea imagine se întâlnește cu dumneavoastră în ziua următoare. Imaginea se întâlnește cu dumneavoastră. Și există zeci de imagini sau sute de imagini. Deci imaginea înseamnă cunoașterea. Imaginea înseamnă tradiția. Imaginea înseamnă trecutul.
Oare ne putem elibera de așa ceva? Cum se poate pune capăt acelei imagini, să nu fie înregistrată niciodată?
Cum poate această minte care înregistrează tot timpul – funcția creierului este de a înregistra permanent – să se elibereze de cunoaștere?
Dacă trăiesc în tradiție, atunci trădez prezentul. Deci cunoașterea trădează prezentul.
Cum poate creierul să înregistreze și să nu lase să interfereze cu prezentul?
Cum se poate pune capăt acestui răspuns emoțional, când mă voi întâlni data viitoare cu dumneata, care m-ai rănit?
Religia se bazează pe tradiție, o amplă propagandă a unor teorii, credințe, idolatrii, culte, bazate în esență pe acceptarea unei teorii, bazată în esență pe o idee, generată de gândire. Și evident asta nu este religie. Religia, așa cum există acum, reprezintă însăși negarea adevărului.
O ființă umană care trebuie să se transforme, trebuie să fie o lumină pentru ea însăși. Și lumina nu este aprinsă de altcineva. Deci există un moment când trebuie să înceteze să se tot repete.
Cuvântul nu înseamnă lucrul în sine. Descrierea nu este obiectul descrierii, și dacă nu suntem preocupați de descriere, ci numai de lucrul în sine de “ceea ce există”, atunci trebuie să facem ceva. Când ești confruntat cu “ceea ce există”, atunci acționezi.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
