Despre ce e viata, daca nu perceptia chimica a creierului?


Imaginați-vă că sunteți un creier. Sunteți închiși într-un craniu, încercând să înțelegeți ce se întâmplă în lume. Nu e lumină în craniu. Nici vreun sunet. Tot ce trăiești sunt impulsuri electrice care sunt doar indirect legate de lucruri din lumea exterioară, oricare ar fi ele. Așa că percepția – deslușirea a ceea ce e acolo — trebuie să fie un proces de ghicit informat în care creierul combină aceste semnale senzoriale cu așteptările anterioare sau credința despre cum e lumea, pentru a-și forma cel mai bun răspuns privind cauza acestor semnale. Creierul nu aude sunetele și nu vede lumina. Ce percepem e cea mai bună presupunere a creierului despre ce e în lume.

Vezi clip selectat cu traducere din filmul Total Recall (2012):

 


Pentru a viziona unele articolele sau clip video este nevoie de o parola de acces, care o ofer tuturor celor care au facut o donatie pentru sustinerea acestui website, nu conteaza suma pe care o donezi, poate fi oricat doresti, pe urma trebuie doar sa ne trimiteti un mesaj de la rubrica contact cu specificatia ca doriti parola pentru a viziona articolele cu parola. Parola este identica pentru toate acele articole care cer o parola de acces.


Daca ai primit parola de acces apasa pe butonul de mai jos:

Gândiți-vă la asta un minut. Dacă halucinația este un fel de percepție necontrolată, atunci percepția aici și acum e tot un fel de halucinație, dar una controlată, în care previziunile creierului sunt controlate de informații senzoriale din lume. De fapt, cu toții avem mereu halucinații, inclusiv acum. Când suntem de acord în privința halucinațiilor, numim asta „realitate”.


Dacă informatiile găsite aici te-au ajutat, poți spune "mulțumesc" printr-o donație: