Ilie Cioară – Ego, Iluminare și Adevărul Viului
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Atâta vreme cât, psihic, vom funcționa în interiorul granițelor ego-ului, folosindu-ne de acea conștiință de suprafață structurată egocentric, niciodată nu vom putea întâlni adevărata armonie, pace, lumină. Reacțiile haotice declanșate automat, urmare a unor influențe educaționale cu totul neadecvate, fac ca viața noastră să fie, cu mici excepții, aidoma unei mări bântuite de furtuni.
Prizonieri ai unei anumite mentalități cu totul eronate, preț al implicațiilor educațional-morale defectuoase, suntem și vom rămâne mereu deficitari la întâlnirea cu neprevăzutul mișcării vieții. Fiind timorați la tot pasul de necunoscutul zilei de mâine, confuzia în conjugare cu agitația își împlinește rolul nefast al degradării, atât la nivel moral, cât și fizic.
Într-un asemenea climat, ne aflăm, practic, în imposibilitatea de a putea, cât de cât, înțelege cauzele reale care generează tulburarea acestui înveliș al conștiinței proprii.
Noi nu suntem în măsură să vedem și să ascultăm cu adevărat – clar și precis – nici un fel de manifestare a vieții, fie că este vorba de întâlnirea noastră cu semenii, cu lucrurile sau cu natura în ansamblul desfășurării ei. Și asta datorită intervențiilor intempestive ale acumulărilor memoriale care năvălesc mecanic, automat, dând naștere la reacții nepotrivite.
În mod frecvent, întâmpinăm ceea ce se desfășoară în prezent ca premieră absolută, cu ecranul pictat de zestrea noastră cerebrală. Trecutul, deci, intervine brutal de fiecare dată cu soluții, aprecieri, prejudecăți cu totul străine de natura viului care ne aduce, de fiecare dată, un aer de prospețime, de noutate.
Această întâlnire nefirească a noului – real ca existență în momentul respectiv – cu vechiul – extras din clipele trăite cândva, mai înainte – acum prezent doar ca o simplă imagine (fără realitate obiectivă) – va da naștere de fiecare dată la inadvertențe, confuzii, stări tensionale.
Dar, pentru ușurarea înțelegerii, să venim și cu un exemplu de mare frecvență în desfășurarea relațiilor inter-umane. De obicei, noi ne formulăm cu multă ușurință păreri proprii, unii despre alții, pozitive sau negative, în funcție de simpatie sau repulsie. Alteori, imaginile pe care ni le facem reciproc sunt determinate de întâmplări reale sau chiar fictive. Concluziile la care ajungem ne împiedică să descoperim cât de șubred și nesigur este nădejdea pe care ni-o punem în omul care funcționează la nivel de ego.
În relațiile noastre cu noi înșine, în primul rând, apoi cu semenii și cu existența, în ansamblul manifestărilor ei, vom exclude, încă de la bun început, orice fel de formulări anticipate.
Numai o minte ageră, spontană, clară și liberă de influențele trecutului este aptă să întâmpine cu adevărat noutatea viului aflat într-o firească mișcare. Un asemenea contact înseamnă totodată și înțelegerea absolută a viului, în a cărui realitate, de fapt, ne-am contopit.
În această fericită conjunctură, de iluminare a minții, apar, în mod normal, fără vreo anume dimensiune sau motivare: Iubirea, Frumusețea, Bunătatea. Prin simpla apariție și manifestare a acestor calități se transcende condiția umană. Trăitorul, în contact direct, simplu și nemijlocit cu Adevărul, realizează integrarea în dumnezeirea din care toate își au Sacrul început.
Prezența în lume a unui astfel de trăitor se aseamănă cu o făclie care luminează și sfințește atât pe practicant, cât și întregul univers în ansamblul manifestărilor lui.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
