Ilie Cioară – Fapt, Condiționare și Cunoaștere de Sine
Prin fapt, înțelegem tot ceea ce se întâmplă, are loc, sau apare într-o fracțiune de timp, fie în interiorul ființei noastre, fie în lumea exterioară, ca urmare firească a mișcării vieții, înregistrată clipă de clipă, concomitent cu scurgerea timpului. În acest sens amintim câteva fapte: gând, imagine, dorință, teamă, deznădejde, speranță, ură etc. Și câteva din lumea înconjurătoare: un răsărit de soare, o furtună dezlănțuită, un ciripit de păsări, insulta sau lauda ce ni se adresează, moartea unei ființe dragi, un incendiu, etc.
Și încă mai semnalăm, într-un înțeles mai larg al aceleiași expresii, că noi suportăm un adevărat bombardament de clipe încărcate de prospețime și noutate absolută, care declanșează în mod automat reacții sub formă de ecouri, potrivit condiționării fiecărui ins în parte. Așadar, noi întâmpinăm noutatea vieții cu reziduurile memoriale, înregistrate la întâlnirile avute cu clipe anterioare.
Întâlnirea noului – totdeauna puritate, surpriză, adevăr și frumusețe – cu vechiul – perimat și amăgitor – reprezintă o condamnabilă impietate, săvârșită de ego-ul limitat și agresiv, ca prizonier al timpului care l-a creat. Consecințele unei asemenea întâlniri nu pot fi decât păgubitoare. Este – ca să folosim o comparație – întocmai ca întâlnirea dintre un orb și un surd. Ei nu dispun de nici un fel de instrument comun, pentru a ajunge la o anumită comunicare și înțelegere reciprocă.
Și atâta vreme cât vom funcționa la acest nivel, stările tensionale, stresul și amărăciunea ne vor țese, zi de zi și clipă de clipă, pânza unei existențe, brodată numai cu amăgiri și suferințe.
În concluzie, problema cu care ne aflăm într-o permanentă confruntare, este condiționarea noastră psihologică, care se cere a fi rezolvată fără întârziere. Și unica posibilitate de a ne elibera de ea, este “Cunoașterea de Sine”.
Condiționarea, ca fapt real, clar și precis ni se dezvăluie singură, sub formă de reacții, declanșate automat, la întâlnirea cu impresiile sau provocările determinate de mobilitatea viului. Și, ca atare, ce avem de făcut?
Practic, cu toată atenția, vom asculta și observa orice activitate a gândirii, fiecare impuls psihic, fiecare sentiment, care năvălesc automat, fără să intervenim sub o formă sau alta, vizând un anume rezultat sau ideal. Simplitatea întâlnirii, în care atenția lucidă joacă un rol hotărâtor, dizolvă toate activitățile ego-ului. Din acest fericit moment, în locul disponibil, apare o minte cu totul diferită, necontaminată de sechelele trecutului.
Numai în această nouă ipostază, dispunând de o energie pură, suntem în măsură să întâlnim, în mod direct, mișcarea vieții printr-o perfectă contopire, care aduce cu sine și înțelegerea deplină.
Clipa contactată în acest fel, este dată uitării, pentru ca, la fel de proaspeți, să abordăm clipa care urmează. Și tot așa, în continuare, prin cuplare și decuplare spontană, complet liberi, vom întâlni fiecare clipă, în scurgerea fără de sfârșit a timpului, care vine din veșnicie și se îndreaptă spre veșnicie.
A sta față în față cu faptul echivalează cu a trăi în perfectă armonie, cu gândirea complet tăcută, psihologic în afară de timp. Această ipostază unește ființa umană cu Infinitul, oferindu-i starea de energie pură și lumină fără margini.
Faptele se dezvăluie ele însele prin oglindire în conștiința noastră, care le înțelege în mod desăvârșit și le consideră așa cum sunt ele în realitate.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
