Ilie Cioară – Pacea Adevărată și Eliberarea Sinelui
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Pacea, liniștea, odihna sau tăcerea cea profundă,
E o binecuvântare pentru corp și ființa-ntreagă.
Prin ea suntem om complet, în noi toată energia,
Un suflu vital firesc, în ansamblu, ne inundă.
Organic și celular – funcționare normală,
Sănătatea – consecința minunatei armonii;
Nimic mai de preț în lume ca această ipostază,
Prin ea, ființa unitară și structurare reală.
În ce fel realizăm asemenea negândire?
Prin voință cu efort, prin anume siluire?
Folosind închipuirea ca izvor al acțiunii?
Sau repetând vreo formulă în a noastră adormire?
La adevărata pace niciuna nu-i de folos,
Dimpotrivă, toate astea sunt lipsite de consens;
Efortul spre împlinire este, de fapt, tulburare,
Inițiator – egoul – consecvent defectuos.
Ea nu-i ceva de dorit sau obținut prin sforțare,
Singură vine spre noi, când gândirea se oprește;
Tot timpul ea-n noi apare, ca pauză între gânduri,
Când unu-și termină cursa și următorul apare.
Instrument la îndemână, doar Atenția globală,
Se ascultă și privește tot ce-n conștient apare;
Simplitatea întâlnirii – directe, cuprinzătoare
Face ca mintea să tacă – în noi – ordine spontană.
Nu se urmărește scop ca formulă ideală,
Orișice anticipare e vedere egoistă,
Ce pornește dintr-un centru – obsedant, limitativ,
Prin el singur programat, ca structură personală.
Doar prin Pacea adevărată, întâlnită consecvent,
În profunzime se-nscriu mutații transformatoare,
Care șubrezesc egoul cu întreaga-i frământare;
În final, ei îi revine meritul Eliberării.
Pacea Sufletului este izvor de sănătate fizică, întrucât numai în această liniște binefăcătoare corpul se află într-o perfectă capacitate funcțională. Numai în această conjunctură ființăm ca Un întreg – fizic, psihic și spirit – și dispunem de o Energie Infinită în măsură să întâlnească și să rezolve în mod corespunzător orice fenomen de viață. Să vedem în ce fel se realizează această pasivitate psihologică a minții sau negândirea.
Este ea obținută cu ajutorul unei anumite siluiri, folosind în acest sens efortul susținut de voință? Ar putea fi concretizată cu ajutorul imaginației sau folosind anumite mantre sau rugăciuni? Nicidecum! Iată ce ne demonstrează aplicarea acestor instrumente. Efortul susținut de voință este, de fapt, tulburare al cărei inițiator este egoul. De asemenea, tot el este și cel care folosește rugăciuni sau formule socotite sacre, precum și cel care imaginează ideal, scop sau țel de atins. Această practicare greșită este folosită de către omenire din vremuri care se pierd în trecutul îndepărtat al apariției lui Homo sapiens sapiens. Rezultatele se văd. Și ele sunt revelatoare dar numai pentru practicantul obiectiv, cinstit cu el însuși.
Pacea nu este ceva de dorit, imaginat sau de cucerit prin sforțări sau chinuire. Ea se află în mod constant în noi, în perfectă uniune cu Veșnicia – care ne definește ca ființe nemuritoare și ne cuprinde de-îndată ce tace gălăgioasa minte condiționată tempo-spațial. O mai putem întâlni între cuvintele rostite sau între gânduri, ca și pe întregul parcurs al minții automatizate.
Singurul instrument folosit pentru obținerea păcii veritabile este Atenția globală – calitate a Sacrului, existent în fiecare vietate. Această Atenție nu poate fi comparată cu starea de atenție inițiată și dirijată de intelect, adică de către șinele personal. Atenția atotcuprinzătoare singură se declanșează la apariția oricărui gând, senzație, zgomot, dorință. Se ascultă și se privește în mod simplu, tot ceea ce apare pe ecranul conștiinței de suprafață. Simplitatea acestei întâlniri directe, în care nu se așteaptă vreun anume efect, determină mintea să tacă. Odată cu Tăcerea și numai în acea clipă, practicantul întâlnește starea de eliberare de întregul său trecut memorial. În această clipă întâlnim prin trăire directă, uniunea ființei ca stare de Pură Conștiință în perfectă uniune cu întregul Univers.
Numai în această ipostază au loc mutații transformatoare radicale. Dispariția gândirii, totdeauna legată de energii corespunzătoare, înseamnă șubrezirea cetății egoului. Cândva, în funcție de frecvența unor astfel de întâlniri — închisoarea se prăbușește și energiile care o susțineau se împrăștie de la sine. Acesta este fenomenul Eliberare sau Iluminare, accesibil oricărei făpturi umane.
În sfârșit, țin să atrag atenția practicantului că orice ideal, scop sau anticipație este urmărire pur egoistă — care-l va ține în continuare prizonier în colivia egoului. De asemenea, fiecare inițiativă a minții știutoare împiedică, atât integritatea ființei, cât și transcendența din lumea finită în Universalitate.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
