Ilie Cioară – Timpul psihologic
Ascultați articolul sub formă audio:
Timpul îmbracă două aspecte: timp fizic și timp psihic. Timpul fizic sau cronologic este ușor de sesizat de fiecare dintre noi, indiferent de locul unde ne-am afla pe Terra. El se stabilește în funcție de mișcarea planetei Pământ în jurul său și a astrului solar. În această perspectivă, deosebim timp zi și timp noapte, marcate prin răsărit și asfințit de soare. În raport de apropierea sau depărtarea sa de Soare, se stabilesc anotimpurile, anii, etc.
Acest timp este înregistrat de acele ceasornicului sau prin impulsuri ecranizate de unități convențional acceptate de toată lumea: secundă, minut și oră. Cu ajutorul lui se stabilesc diferite orare, de care trebuie să ținem seama în desfășurarea normală a vieții. Fiind vorba de o realitate, acest timp spune el însuși ceea ce este. În acest mod, se elimină, de la bun început, orice tentativă de contestare sau interpretare diferită decât propria-i exprimare.
Rădăcinile timpului fizic sunt înfipte în veșnicie. Și, prin scurgerea sa necontenită, se îndreaptă spre aceeași veșnicie.
Aflat într-o continuă mobilitate și noutate, totodată, de la un moment la altul, este ireversibil. Deci, nu se oprește niciodată și nici nu face cale întoarsă. Desprinderea de mișcarea acestui timp echivalează cu desprinderea de viață. Or, consecințele unei asemenea rupturi nu pot fi altfel decât păgubitoare atât pentru individ, cât și pentru întreaga comunitate.
Timpul psihic este cu totul diferit, atât ca substanță, cât și ca dimensiune de manifestare. El este un produs al gândirii individuale, deci limitat de dimensiunile fiecărui ins în parte.
Practic, acest timp se sprijină pe imagini lipsite de consistență, care ne împiedică să luăm contact cu realitatea vieții ce se desfășoară în clipa de față.
Ieri și miile de ieri care ne-au condiționat mentalitatea – modul specific de gândire – ne-au transformat în veritabili roboți, care, la întâlnirea cu viața, reacționăm ca niște mașini dinainte programate. În acest caz, orice gen de relație, fie că este vorba de semeni, fie de restul existenței în ansamblul manifestărilor ei, va fi, de fiecare dată, pervertită.
Imaginea, mai mult sau mai puțin favorabilă ce mi-am făcut-o despre lume, în general, și care ne definește ca „ego”, va constitui un permanent ecran, prin care vom privi, înțelege și acționa de fiecare dată în contactul cu existența.
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem fiecare este aceea dacă vedem cu adevărat această ficțiune ca mod eronat de funcționare? Venim cumva cu justificări, că altfel nu se poate? Dacă da, atunci orice investigație a ființei noastre se întrerupe brusc și vom continua să ne ducem viața pe Golgota creată de noi în nenumăratele reîncarnări. Numai și numai de noi depinde să mergem cu descifrarea și scoaterea la lumină a greșelilor funcționale pe care le săvârșim aproape cu fiecare respirație. Mesajul cunoașterii de sine vă oferă atât încrederea în forțele proprii, cât și absoluta eficacitate.
Un practicant serios nu disperă niciodată. Experimentul întâlnirii cu noi înșine se reia de fiecare dată cu aceeași hotărâre și simplitate. Toate intervențiile gândirii haotice sunt întâmpinate cu toată atenția, fără nici un fel de intervenție. O adevărată liniște numai în această ipostază se cucerește, îndestulându-ne plenar cu influențele sale binefăcătoare.
Numai în stare de liniște sufletească, ca ființe eliberate de timpul psihic, vom fi în măsură să întâlnim viața așa cum vine ea. În acest climat, Sacralul existent în noi ne cucerește întreaga ființă prin calitatea de Iubire absolută, singura în măsură să transforme omul vechi în altul nou, conform purității divine din care, de fapt, provine.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
