Jiddu Krișhnamurti – Despre Adevărata Minte Religioasă
Mintea religioasă nu are nimic de-a face cu credința în Dumnezeu; ea nu are nicio teorie, filosofie sau concluzie, deoarece este neînfricată, și prin urmare nu are nevoie de credință.
De-a lungul istoriei, teologiei, am fost asigurați de liderii religioși că, dacă facem anumite ritualuri, dacă repetăm unele rugăciuni sau mantre, în conformitate cu anumite tipare, suprimându-ne dorințele, controlându-ne gândurile, sublimându-ne pasiunile, limitându-ne poftele, practicând abstinența sexuală, iar după ce ne-am torturat suficient mintea și corpul, vom putea descoperi ceva dincolo de această mică viață. Și asta este ceea ce milioane de așa-ziși oameni religioși au făcut de-a lungul timpului, fie în mod izolat, retrăgându-se în deșert, în munți, într-o peșteră sau rătăcind dintr-un sat în altul cu un bol de cerșit, sau în grup, mergând la o mănăstire, forțându-și mintea să se conformeze unui model stabilit. Doar o minte torturată, o minte fragmentată, care vrea să scape de întreaga criză, care neagă lumea exterioară și este plictisită, monotonă prin disciplină și conformare – o astfel de minte, oricât de mult ar căuta, va găsi doar ceea ce este în conformitate cu propriile sale distorsiuni.
Gândiți-vă la un medic care este specialist ORL-ist, și care a practicat timp de cincizeci de ani. Care este cerul lui? Cerul său este nasul și gâtul, evident!
Religia în sensul acceptat al cuvântului a devenit acum o chestiune de propagandă, cu un interes deosebit, cu multe proprietăți, cu o înaltă ierarhie, cu un sistem birocratic al “spiritualității”. Religia a devenit o chestiune de dogmă, de credință și ritual, ceva care este complet separat de viața noastră zilnică. Puteți crede sau nu în Dumnezeu; doar că credința are foarte puțin sens în viața zilnică unde vă înșelați, vă distrugeți, sunteți ambițioși, lacomi, geloși, violenți. Tu crezi în Dumnezeu sau într-un mântuitor, sau într-un guru, și totuși te menții atât de departe încât aceștia nu-ți pot atinge cu adevărat viața ta de zi cu zi.
Religia, așa cum este acum, a devenit un fenomen extraordinar care nu are nicio validitate. Religiile din întreaga lume, acum, sunt total lipsite de sens. Noi dorim o distracție spirituală și astfel mergem la biserică, la templu sau moschee, dar asta nu are nimic de-a face cu suferința noastră zilnică, cu confuzia și ura. Un om care este cu adevărat serios, care vrea cu adevărat să descopere dacă există ceva mai mult decât acest lucru îngrozitor numit existență, trebuie în mod evident să fie total liber de dogmă, de credință, de propagandă, el trebuie să se elibereze de structura în care a fost adus pentru a fi un “om religios”.
Religia organizată este doar o copie urmând autoritatea, tradiția și frica, mai degrabă decât să urmeze exemplul, idealul. Religia a devenit rutină, religia a devenit o repetare zadarnică de ritualuri, practicarea disciplinelor, impunerea credințelor care nasc doar obiceiuri și imitații. Când mintea și inima sunt captive în imitație, ele se ofilesc. Mintea și inima trebuie să fie alerte, capabile de profunzime, pătrundere și înțelegere, dar atunci când toate acestea sunt realizate ca o mașină de înregistrare și redare, acestea încetează de a mai fi vii.
Un mare număr de oameni ascultă de tot felul de yoghini și profesori care le spun ce să facă, oferindu-le un slogan, unele mantre, un cuvânt care le va aduce experiențe extraordinare – știți la ce anume mă refer. Există ideea controlului sexual pentru a avea mai multă energie spre a-l descoperi pe Dumnezeu și întreaga implicație religioasă din asta. Gândiți-vă la toți acei săraci sfinți și călugări care se torturează pentru a-l găsi pe Dumnezeu! Și Dumnezeu – dacă există așa ceva – nu vrea o minte torturată, o minte sfâșiată, distorsionată, sau care a devenit plictisită și care trăiește în monotonie.
Separarea dintre viața religioasă și lume este chiar esența spiritului lumesc. Mintea tuturor acestor oameni – călugări, sfinți, reformatori – nu este diferită de mintea celor care sunt preocupați doar cu lucrurile care le oferă plăcere.
Am investigat întregul domeniu al existenței, așa că nu mă înșel. Mintea este foarte clară cu privire la toate acestea, nu ca o concluzie, nu ca o idee, ci cu adevărat. Apoi se mișcă în domeniul pe care omul l-a investigat și a fost prins în diverse forme de iluzie; substituie imaginile și face imagini sacre, venerând simbolurile și uitând realitatea, construind în jurul acestor simboluri, a acestor imagini, mari și minunate catedrale, temple și moschei. Eu văd toată această degradare produsă de nenumărați guru cu sistemele lor, cu pofta lor pentru putere, bani și degenerarea activităților lor. Văd toate acestea. Deci mintea nu va fi prinsă în niciunul dintre aceste lucruri.
Singura preocupare a religiei este transformarea totală a omului. Iar tot circul care se face în jurul său este un non-sens. De aceea, adevărul nu poate fi găsit în niciun templu, biserică sau moschee, oricât de frumoase ar fi. Frumusețea adevărului și frumusețea pietrei sunt două lucruri diferite. Singuri deschideți ușa incomensurabilului sau a închisorii omului; a libertății și cealaltă a sclaviei gândirii.
Mintea religioasă este ceva cu totul diferit de mintea care crede în religie.
Mintea religioasă nu aparține niciunui grup, niciunei secte, niciunei credințe, niciunei biserici, niciunui circ organizat; prin unitare este capabilă de a privi lucrurile în mod direct și a le înțelege imediat. Astfel este mintea religioasă, deoarece ea este propria-i lumină.
Atunci ce este religia? Ea este investigarea cu toată atenția, însumând întreaga energie, pentru a descoperi sacrul, pentru a atinge ceea ce este sfânt.
Religia este încetarea ”eu-lui”.
Despre Jiddu Krișnamurti – Marea realizare a vieții sale nu a fost că el a refuzat tronul unui mesia, ci că a reușit să iasă din roba sa, care era împodobită cu toate capcanele sacre și lipsindu-se de aureolă, s-a coborât în rândul oamenilor obișnuiți, debarasându-se de toate practicile unei vieți religioase într-o societate seculară, modernă. Era acolo față în față cu mame, cu instalatori, profesori, studenți, constructori, oameni pierduți sau miniștri, în banalitatea unei săli de seminar, pe un scaun din plastic, împlinindu-și rolul său. El a atins contemporaneitatea lăsând o influență incalculabilă. El a fost un vestitor al unei ere noi, un îndrumător pentru aspirațiile metafizice ale omului viitor, o stea a Orientului.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
