Meditații zilnice cu J. Krișhnamurti – Intelect vs. Inteligență

Dezvoltarea intelectului nu duce la inteligență. Mai degrabă, inteligența apare când ființa acționează în perfectă armonie, atât intelectual cât și emoțional. Este o mare diferență între intelect și inteligență. Intelectul este doar gândire și funcționează independent de emoție.

Atunci când intelectul este antrenat în orice direcție particulară, independent de emoție, poate deveni un intelect mare, dar lipsit de inteligență, pentru că inteligența este capacitatea inerentă de a simți și a raționa; în inteligență ambele calități sunt deopotrivă prezente, intens și armonios.

Dacă sunteți conduși de emoții în afaceri, vă spun, afacerile nu pot fi bine și onest gestionate. Deci veți avea mintea împărțită în compartimente. Într-un compartiment vă veți menține interesul religios, în altul emoțiile, iar într-un al treilea interesul pentru afacerea voastră, care nu are nimic de-a face cu intelectul și viața emoțională.

Mintea orientată către afaceri tratează viața doar ca un mijloc de a obține bani pentru a trăi. Deci, această existență haotică, această divizare a vieții tale continuă. Deși v-ați condus afacerile cu inteligență, adică emoțiile și gândurile dumneavoastră au acționat armonios, afacerea ar putea totuși eșua. Este o probabilitate. Și probabil veți simți cu adevărat absurditatea, cruzimea și exploatarea care sunt implicate în acest mod de viață. Până când nu veți aborda întreaga viață cu inteligență, și nu doar cu intelectul, nici un sistem din lume nu va salva omul de la truda neîncetată pentru câștigarea existenței.

Acest text explorează distincția crucială dintre intelect și inteligență, argumentând că dezvoltarea pur intelectuală nu garantează o viață trăită cu înțelepciune și armonie.

Principalele teme abordate:

1. Diferența dintre intelect și inteligență: Textul subliniază că, deși adesea confundate, intelectul și inteligența sunt calități distincte.

• Intelectul este descris ca fiind o funcție pur mentală, axată pe gândire, independentă de emoții.
• Inteligența presupune o sinergie între gândire și emoție, o capacitate de a simți și raționa simultan, armonios.

1. “Intelectul este doar gândire și funcționează independent de emoție. Atunci când intelectul este antrenat în orice direcție particulară, independent de emoție, poate deveni un intelect mare, dar lipsit de inteligență”
2. Compartimentarea vieții și lipsa inteligenței: Autorul critică tendința de a trăi o viață fragmentată, separând diversele aspecte ale existenței: religios, emoțional, profesional. Această abordare este văzută ca o dovadă a lipsei de inteligență, a incapacității de a integra gândirea și emoția într-un tot unitar.
3. “Deci veți avea mintea împărțită în compartimente. Într-un compartiment vă veți menține interesul religios, în altul emoțiile, iar într-un al treilea interesul pentru afacerea voastră, care nu are nimic de-a face cu intelectul și viața emoțională.”
4. Inteligența în afaceri și limitele succesului material: Textul recunoaște importanța inteligenței în gestionarea afacerilor, dar subliniază că succesul material nu garantează o viață împlinită. Chiar și o afacere condusă cu inteligență poate eșua, iar autorul atrage atenția asupra aspectelor negative ale lumii afacerilor: “absurditatea, cruzimea și exploatarea”.
5. Necesitatea inteligenței pentru o viață împlinită: Concluzia textului este că doar o abordare holistică, bazată pe inteligență, poate oferi o viață autentică, liberă de “truda neîncetată pentru câștigarea existenței”.

Idei importante:

• Inteligența este superioară intelectului, implicând o armonie între gândire și emoție.
• Compartimentarea vieții este un semn al lipsei de inteligență.
• Succesul material nu garantează o viață împlinită.
• O viață trăită cu inteligență este o viață integrată, autentică și liberă.

Textul oferă o perspectivă profundă asupra naturii inteligenței și a importanței ei pentru o viață trăită cu sens și armonie.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.