Articole

Meditatii zilnice cu Krishnamurti – Cat timp suntem posesivi nu iubim

Cunoaștem iubirea ca senzație, nu-i așa?

Când spunem că iubim, cunoaștem gelozia, frica, anxietatea. Când spui că iubești pe cineva aceasta implică: invidia, dorința de a poseda, dorința de a avea, de a domina, frica de a pierde și așa mai departe.

Toate acestea le numim iubire, iar noi nu cunoaștem iubirea fără frică, fără invidie, fără posesivitate, verbalizăm doar acea stare de iubire fără frică, o numim impersonală, ură, divină sau Dumnezeu știe ce altceva; dar realitatea este că noi suntem geloși, dominanți, posesivi.

Noi vom cunoaște starea de iubire numai atunci când gelozia, invidia, posesivitatea, dominarea au încetat, au ajuns la final; și atâta timp cât le avem, niciodată nu vom iubi.

Când te gândești la persoana pe care o iubești? Te gândești la ea atunci când este plecată, atunci când ea este departe, atunci când ea te-a părăsit. Deci, îți este dor de persoana pe care o iubești doar atunci când ești tulburat, atunci când ești în suferință; și atâta timp cât posezi acea persoană, nu trebuie să te gândești la ea, deoarece în posesie nu există nici o perturbare.

Gândirea vine atunci când sunt tulburat și este obligatoriu să fiu tulburat atâta timp cât gândirea este cea pe care tu o numești iubire. Cu siguranță iubirea nu aparține minții. Și pentru că lucrurile minții au umplut inimile noastre, nu avem iubire.

Lucrurile minții sunt gelozia, invidia, ambiția, dorința de a fi cineva, de a atinge succesul. Aceste lucruri ale minții umplu inimile voastre și apoi spuneți că iubiți, dar cum puteți iubi atunci când aveți toate aceste elemente confuze în voi?

Atunci când există fum, cum poate exista o flacără pură?

 
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.


Hide picture