Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Compasiunea: Dincolo de Minte și Iertare
Ce înseamnă a avea compasiune? Te rog, cercetează pentru tine, s-o simți în afară, dacă mintea care este rănită, care poate fi rănită, poate ea ierta vreodată.
Mintea, care are capacitatea de a fi rănită, poate ierta vreodată? Și poate o astfel de minte, capabilă de a fi rănită, care cultivă virtutea, care este conștientă de generozitate, poate o astfel de minte să fie plină de compasiune?
Compasiunea, ca și iubirea, este ceva care nu aparține minții. Mintea nu este conștientă de sine, ca având compasiune, ca și iubire.
Dar în momentul în care iartă conștient, mintea își consolidează propriul centru al suferinței. Deci, mintea care iartă conștient, niciodată nu poate ierta în totalitate, ea nu cunoaște iertarea, a ierta pentru a nu fi în continuare rănită.
Deci, este foarte important să aflăm de ce mintea își amintește de fapt tot ceea ce a stocat. Deoarece mintea mereu auto-exagerează, tinde să devină tot mai mare, să fie ceva.
Atunci când mintea este dispusă să nu mai fie ceva, să fie nimic, în totalitate, complet nimic, atunci, în această stare, există compasiune. În această stare nu există nici iertare, nici starea de suferință, dar pentru a înțelege aceasta, trebuie să înțelegem propria dezvoltare a “eu”-lui.
Deci, cât timp există cultivarea conștientă a oricărei influențe particulare, a oricărei virtuți speciale, nu poate exista iubire, nu poate exista compasiune, deoarece iubirea și compasiunea nu sunt rezultatul unui efort conștient.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
