Articole,  Text Audio

Michael Laitman – Înțelepciunea Kabbalah: Ego, Unitate și Iubirea Aproapelui


Ascultați articolul sub formă audio:


În timpul înfloririi misticismului, Înțelepciunea Kabbalah s-a dezvăluit și a furnizat cunoștințe despre creșterea treptată a ego-ului nostru și cauza acestui egoism. Mekubalinii au explicat că tot ceea ce există este din dorința de a primi plăcere. Dar aceste dorințe nu se pot împlini în forma lor naturală, fiind concentrate în sine, căci în timp ce alimentăm dorința, aceasta se umple din nou, se împlinește și prin asta, de fapt, se anulează. Și, dacă dorința de ceva se anulează, nu mai putem avea plăcere pentru ea.

De pildă, gândiți-vă la o mâncare care vă place. Acum, imaginați-vă că sunteți într-un restaurant magnific, vă tolăniți comod pe scaun în timp ce chelnerul politicos vă servește cu o farfurie mare și o pune pe masă. Ah… acest miros cunoscut și bun! Aveți deja plăcere?

Dar din moment ce începem să mâncăm, plăcerea scade. Și cu cât ne săturăm, avem mai puțină plăcere, poftă de mâncare. Până la sfârșit, când, sătui, nu mai suntem în stare să avem plăcere de mâncare, și de aceea ne oprim din mâncat. Noi nu ne oprim fiindcă suntem plini, ci fiindcă nu este plăcut să mănânci când ai burta plină. Aceasta este capcana ego-ului – în minutul în care primește ceea ce a dorit, el nu mai dorește acel lucru.

Și deoarece noi nu suntem în stare a trăi fără de plăcere, suntem siliți să continuăm și să căutăm în noi plăceri și mai mari. Dezvoltăm dorințe noi, care și ele vor rămâne nesatisfăcute. Astfel se creează un cerc vicios. Este clar: cu cât dorim mai mult, ne simțim mai goi, mai secătuiți, devenim mai frustrați.

Și deoarece acum ne aflăm în gradul cel mai puternic al dorinței din istoria noastră, nu putem decât să tragem concluzia că astăzi suntem mai nemulțumiți decât oricând, cu toate că avem mult mai mult decât au avut strămoșii și stră-strămoșii noștri. Contrastul dintre ceea ce avem, pe de o parte, și marea nemulțumire pe care o avem, pe de altă parte, este esența crizei pe care o resimțim astăzi. Cu cât devenim mai egoiști, cu atât ne simțim mai secătuiți, mai pustiiți, și criza devine mai grea.

Necesitatea iubirii aproapelui

La origine, toți oamenii erau conectați în interior. Ne simțeam ca un singur om și exact astfel se raporta natura la noi. Acest om “general” se numește “Adam ha-rishon” (primul om). Cuvântul “Adam” (om) din rădăcina “dome” (asemănător, comparativ), adică asemănător Creatorului, care, și El este UNUL și ÎNTREG.

Deși există această unitate originară a noastră, cu cât ego-ul nostru creștea, ne îndreptam spre pierderea senzației unității, și astfel am devenit din ce în ce mai îndepărtați unii de alții, dezbinați.

Cărțile de Kabbalah explică faptul că planul naturii este ca ego-ul nostru să continue să crească, până vom înțelege această devenire a noastră în deconectați și plini de ură unii față de alții. Logica acestui plan este trezirea nevoii noastre de a ne simți ca o ființă unică, ce a fost dezbinată în oameni egoiști și separați. Abia atunci vom înțelege că fiind contrarul Creatorului, în scopurile noastre egoiste.

Aceasta este singura cale prin care putem concepe ego-ul ca ceva negativ, nesatisfăcător și de aceea fără de speranță.

După cum s-a menționat, ego-ul nostru ne desparte unii de alții și implicit de natură. Dar pentru a fi în stare de a schimba acest lucru, trebuie să înțelegem această situație de fapt. Această înțelegere ne va duce să dorim a ne schimba și a găsi independent, fiecare, calea de a ne transforma în iubitori de aproape, reconectați cu toată omenirea și cu natura – Creatorul. Și am menționat deja faptul că Dorința este motorul schimbării.

Marele Mekubal, Rabinul Yehuda Ashlag – cunoscut sub numele “Baal haSulam”, după “Pirush haSulam” (Interpretarea Scării) pe care a scris-o la cartea Zohar (Splendoarea) – a explicat că intrarea și ieșirea luminii spirituale în dorință, schimbă vasul potrivit rolului său – uniunea cu Creatorul. Cu alte cuvinte, dacă dorim a simți unitatea cu Creatorul, trebuie mai întâi să fim conectați cu El, și pe urmă să simțim pierderea acestei uniri, conexiuni. Prin experimentarea acestor două situații vom putea alege conștient, și această conștientizare este necesară pentru obținerea uniunii adevărate.

De fapt, iubirea aproapelui nu este o opțiune (variantă) de alegere. Doar ni se pare că avem posibilitatea de a alege între a fi egoiști sau a fi iubitori de aproape, dar dacă vom cerceta natura, vom descoperi iubirea aproapelui ca fiind legea ei de bază. Fiecare celulă a corpului este egoistă prin natura ei, dar pentru a supraviețui este nevoită să-și părăsească înclinația egoistă, pentru binele, sănătatea corpului ca întreg.

Ca răsplată, acea celulă simte nu numai existența sa însăși, ci și vitalitatea întregului corp.

Noi suntem nevoiți să dezvoltăm între noi, o relație asemănătoare. Cu cât vom reuși a ne conecta între noi, vom simți existența eternă a lui “Adam haRishon” (primului om) în loc de trecătoarea noastră existență fizică.

Mai ales astăzi, iubirea aproapelui a devenit eminent necesară pentru supraviețuirea noastră. Este deja clar în ochii tuturor faptul că suntem conectați și dependenți unii de alții. Această dependență creează o nouă și foarte exactă definiție expresiei “Ahavat hazulat” – iubirea aproapelui: orice acțiune sau kavana (intenție) care apare din necesitatea de a uni toată omenirea într-un corp. Și reversul: orice acțiune sau intenție care nu este îndreptată spre uniunea omenirii, este egoistă.

Situarea noastră în opoziție cu natura este originea, cauza tuturor suferințelor pe care le vedem în lume. Toate celelalte elemente din natură se supun instinctiv legii iubirii, existente în natură. Numai comportamentul uman se găsește în contradicție cu natura, cu Creatorul.

Dar suferința pe care o vedem în jurul nostru nu este numai a noastră; toate celelalte părți ale naturii suferă și ele, în urma faptelor noastre dăunătoare. Dacă fiecare parte a naturii se supune instinctiv legii naturii, numai omul n-o face, atunci reiese clar faptul, că omul este singurul motiv deteriorant în natură. Când ne vom corecta și ne vom transforma din egoiști în iubitori ai aproapelui, toate celelalte se vor corecta și ele: dezastrul ecologic, foametea, războaiele și societatea în general.

 
Cartile lui Michael Laitman se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

 
Hide picture