Michael Newton – Călătoria Sufletului Acasă: Dezvăluiri despre Viața de Apoi și Lecțiile Karmice
Ascultați articolul sub formă de podcast:
În momentul morții, sufletul nostru se desprinde de corpul-gazdă. Dacă sufletul este bătrân și are experiențe din mai multe vieți anterioare, va ști negreșit că a fost eliberat și se va întoarce acasă. Nu e nevoie ca o persoană anume să întâmpine aceste suflete avansate. Cu toate acestea, cele mai multe suflete cu care lucrez sunt întâmpinate de călăuze în afara planului astral al Pământului.
Un suflet tânăr sau un copil care a murit ar putea fi puțin dezorientat până când ar apărea cineva mai aproape de nivelul de bază pentru a-l întâmpina. Există suflete care preferă să rămână pentru un timp la locul unde le-a surprins moartea. Cele mai multe pleacă imediat. Timpul nu are sens în lumea spiritelor. Desprinse de trupul în care s-au aflat, spiritele care vor să aducă alinare cuiva aflat în suferință sau au alte motive pentru a rămâne o vreme în apropierea locului în care a survenit moartea nu resimt timpul ca pe o pierdere. Pentru suflet, timpul devine timpul Acum, care e diferit de timpul linear.
Pe măsură ce se îndepărtează de Pământ, sufletele se învăluie într-o lumină din ce în ce mai strălucitoare. Unele dintre ele vor vedea pentru câteva momente o întunecime cenușie și vor simți cum trec printr-un tunel sau printr-o poartă. Diferențele dintre aceste două fenomene depind de viteza de ieșire a sufletului din corp, care, la rândul său, se află în strânsă legătură cu experiențele sufletului. Senzația de a fi condus de călăuze poate fi plăcută sau forțată, în funcție de maturitatea sufletului și de capacitatea lui de a se adapta repede. La începutul perioadei de desprindere, toate sufletele văd „fâșii de nori” în jurul lor care, la scurt timp, se limpezesc, permițându-le să se avânte în infinitul depărtărilor. Este momentul în care sufletul obișnuit zărește o formă fantomatică de energie venind spre el. Această apariție poate să fie unul sau chiar două suflete pereche, dar în mod sigur este călăuza. În situațiile în care suntem întâmpinați de un soț sau de un prieten care ne-a părăsit înaintea morții noastre, călăuza noastră se află și ea în apropiere, astfel încât să poată prelua procesul de transformare. În lunga mea activitate de cercetare nu am întâlnit nici un suflet care să fi fost întâmpinat de o personalitate religioasă marcantă cum ar fi Iisus sau Buddha. Totuși, esența plină de iubire a marilor învățați de pe Pământ se află, cu siguranță, în călăuzele noastre personale, destinate fiecăruia dintre noi, în parte.
În momentul în care sufletele se îndreaptă spre locul numit „acasă”, trăsătura lor „pământească” deja s-a schimbat. Ele nu mai pot fi numite umane în sensul pe care-l atribuim unei ființe omenești cu laturile ei, emoțională, temperamentală și fizică. De exemplu, sufletul nu își deplânge moartea corpului fizic în felul în care o fac cei apropiați lui. Sufletul e cel care ne face umani pe Pământ, însă, fără corpul nostru, nu am mai fi ceea ce suntem, Homo Sapiens. Sufletul are o măreție care nu poate fi redată în cuvinte, aflându-se dincolo de orice descriere. Tind să cred că sufletele sunt forme inteligente de energie luminoasă subtilă.
După moarte, sufletele simt imediat schimbarea, pentru că nu mai sunt împovărate de un trup-gazdă temporar, cu creier și sistem nervos central. Unele suflete au nevoie de o perioadă mai îndelungată de acomodare decât altele.
Energia sufletului este capabilă să se dividă în părți egale, asemenea unei holograme. Energia sufletului poate avea vieți paralele în alte corpuri, cu toate că acest lucru este mult mai rar decât ne-am putea aștepta. Totuși, datorită naturii duale a tuturor sufletelor, o parte din energia noastră subtilă rămâne întotdeauna, ca o constantă, în lumea spiritelor. Astfel, se poate să îți vezi mama, la întoarcerea ei dintr-una din viețile de pe Pământ, chiar dacă, probabil, a murit cu treizeci de ani în urmă și sufletul său s-a reîncarnat.
Perioada de orientare petrecută alături de călăuzele noastre, care se desfășoară chiar înainte de a ne alătura grupului-matcă, variază de la suflet la suflet atât în funcție de diferitele vieți trăite de acesta, cât și de diferitele vieți ale aceluiași suflet. Aceasta este o perioadă de liniște și acalmie și oferă oportunitatea de a scăpa de orice frustrări legate de viața pe care tocmai am încheiat-o.
Perioada de orientare are intenția de a fi o sesiune ușoară de informare și de testare făcută cu grijă de ghizii-profesor, care poate fi mai lungă sau mai scurtă, în funcție de ceea ce am realizat sau nu din contractul vieții noastre.
Problemele karmice speciale sunt la rândul lor revăzute, cu toate că vor fi discutate detaliat mai târziu în cadrul grupului-matcă al sufletului nostru. Energia cu care unele dintre suflete se întorc nu va fi trimisă imediat în grupul lor. Este vorba de acele suflete care au fost contaminate de trupurile lor fizice și s-au implicat în acțiuni malefice. Însă trebuie făcută distincția între a face un rău fără intenția de a răni pe cineva și răul săvârșit intenționat. Răul făcut altora este evaluat cu grijă, pe diferite grade, de la înșelătorie la rea voință.
Acele suflete care au fost asociate cu răul sunt duse în centre speciale pe care unii clienți le numesc „unități intensive de ajutor”. În acel loc, mi s-a spus, energia lor este remodelată pentru a fi reîntregită. Aceste suflete pot fi retrimise pe Pământ în scurt timp, în funcție de natura transgresiunilor lor. În acest fel, aceste suflete vor avea posibilitatea de a alege să servească drept victime ale unor alte acțiuni rele în viața viitoare. Cu toate acestea, dacă manifestările lor au fost crude și s-au repetat de-a lungul unui număr de vieți, înseamnă că avem de-a face cu un mod de comportament reprobabil. Sufletele de acest fel pot petrece o lungă perioadă – chiar mai mult de o mie de ani pământeni – într-o experiență spirituală solitară. Un principiu de bază al lumii spiritelor este că săvârșirea unui rău, intenționat sau nu, va necesita să fie redresat într-un fel sau altul într-o viață viitoare. Acest fapt nu este considerat ca o pedeapsă, nici măcar ca o penitență, ci ca o posibilitate de creștere karmică. Nu există iad pentru suflete, exceptând, poate, viața pământească.
Unele vieți sunt atât de dificile, încât sufletul ajunge acasă foarte obosit. Astfel, în locul unei energii întinerite de ghizii noștri, care-și combină propria energie cu a noastră la intrarea în lumea spiritelor, se poate întâmpla totuși ca energia noastră să fie foarte scăzută.
În aceste cazuri, în loc de a sărbători acest eveniment (întoarcerea acasă), sufletele au nevoie mai degrabă de repaus și de singurătate.
Într-adevăr, multe suflete care au nevoie de odihnă o primesc după reunificarea cu grupurile lor. Grupul nostru de suflete poate fi violent, furtunos sau supus și docil, în concordanță cu ceea ce am făcut în timpul unei încarnări. Toate grupurile își întâmpină prietenii în felul propriu, dar întotdeauna cu sentimente de adâncă dragoste și camaraderie.
Întoarcerea acasă este un interludiu plin de bucurie, mai ales dacă urmează unei vieți fizice în care nu am avut prea multe contacte cu rudele apropiate de suflet. Majoritatea subiecților mei mi-au spus că au fost întâmpinați cu îmbrățișări, zâmbete și cu mult umor, ceea ce consider că este un mod de comportament definitoriu al vieții în lumea spiritelor. Grupurile entuziaste care au planuit sărbătoarea în cinstea sufletului care s-a întors își pot suspenda, în acest scop, orice altă activitate.
Iată ce a relatat unul dintre subiecții mei despre întoarcerea sa:
După ultima mea viață, grupul meu mi-a organizat o petrecere grozavă, cu muzică, dans, vin și cântece. Ei au aranjat ca totul să arate ca un festival clasic roman, cu holuri de marmură, togi și toate acele accesorii exotice existente în numeroasele noastre vieți petrecute împreună în lumea antică. Melissa (o rudă primară de suflet) mă aștepta chiar în fața casei, recreând vârsta la care mi-o aminteam cel mai bine și arătând mai fericită ca oricând.
Grupurile de suflete variază între trei și douăzeci și cinci de membri, având în medie cincisprezece. Există momente când sufletele dintr-un grup alăturat vor să intre în contact unele cu celelalte. Această activitate implică cel mai adesea sufletele mai bătrâne care și-au făcut mulți prieteni în alte grupuri, de-a lungul sutelor de vieți anterioare. Aproape zece milioane de telespectatori din Statele Unite au urmărit emisiunea SIGHTINGS, produsă de Paramount în 1995, în cadrul căreia a fost transmis un fragment referitor la munca mea. Aceia care au văzut această emisiune (despre viață și moarte) își pot aminti de una dintre clientele mele, pe nume Colleen, care vorbea despre una dintre ședințele noastre. Ea descria că, la întoarcerea în lumea spiritelor după o viață anterioară, a nimerit în toiul unui bal din secolul al XVII-lea. Subiectul meu a văzut peste o sută de persoane care au venit să-i sărbătorească întoarcerea. Au fost reproduse cu generozitate un timp și un spațiu pe care ea le-a iubit, astfel încât Colleen a putut să înceapă procesul de înnoire a stilului.
Astfel, întoarcerea acasă poate avea loc în două moduri. Un suflet poate fi întâmpinat la intrarea în lumea spiritelor de câteva suflete, pentru ca apoi acestea să renunțe în favoarea unui ghid, care îl va conduce într-un tur orientativ. De obicei, comitetul de întâmpinare așteaptă până în momentul în care sufletul se întoarce în grup. Acest grup poate fi izolat într-o clasă, adunat în jurul treptelor unui templu sau așezat într-o grădină; se mai poate întâmpla ca sufletul reîntors să dea peste mai multe grupuri reunite într-o atmosferă de bibliotecă. Sufletele care trec pe lângă alte grupuri în drumul spre propriul grup remarcă, adesea, că alte suflete, cu care au intrat cândva în contact în viețile trecute, le caută și le recunosc cu un zâmbet sau cu un salut amical.
Modul în care un subiect vede alcătuirea grupului-matcă e direct proporțional cu nivelul de dezvoltare al acestuia, cu toate că amintirile atmosferei unei săli de clasă sunt întotdeauna foarte clare. În lumea spiritelor plasarea într-o clasă educațională sau alta depinde de nivelul de dezvoltare al sufletului. Simplul fapt că un suflet s-a încarnat pe Pământ încă din timpul epocii de piatră nu e o garanție a unei plasări superioare. La conferințele mele remarc adesea un client care a totalizat patru mii de ani de vieți anterioare pentru a depăși sentimentul de gelozie. Pot să confirm că acesta nu mai e astăzi o persoană geloasă, dar deocamdată nu a făcut decât mici progrese în ceea ce privește intoleranța sa. Unora dintre studenți le ia mai multă vreme să asimileze și să depășească anumite lecții, la fel ca și în clasele de pe Pământ. Pe de altă parte, toate sufletele avansate sunt bătrâne, atât în ceea ce privește nivelul cunoașterii, cât și acela al experienței.
În Journey of Souls (Călătoria sufletelor), am clasificat în linii mari sufletele drept începătoare, medii și avansate și am dat exemple concrete pentru fiecare dintre acestea, explicând că există nuanțe fine de dezvoltare între aceste categorii. În general, componenta unui grup de suflete este dată de ființe aflate la același nivel de dezvoltare, cu toate creșterile și scăderile lor individuale.
Aceste atribute formează echilibrul grupului. Sufletele se ajută unele pe altele în însușirea aspectelor cognitive ale absorbției informațiilor din experiențele de viață și în revederea felului în care au fost folosite sentimentele și emoțiile trupurilor lor gazdă, trăiri aflate în legătură directă cu experiențele lor de viață. Fiecare aspect al unei vieți este disecat, mergând până la inversarea rolurilor, un joc în cadrul grupului, cu scopul creșterii gradului de conștientizare al propriilor acțiuni. Când sufletele ating nivelele medii de dezvoltare, încep să se specializeze în acele domenii pentru care au demonstrat că au aptitudini specifice. Voi discuta mai pe larg aceste ipostaze în capitolele următoare.
Un aspect semnificativ al cercetărilor mele este identificarea culorilor energiei în care sunt învestmântate sufletele în cadrul lumii spiritelor. Culorile reliefează nivelul de avansare al unui suflet sau altul. Aceste informații, strânse încetul cu încetul, de-a lungul a mai mulți ani, reprezintă un indicator al progresului în timpul evaluării clientului și servesc, de asemenea, la identificarea celorlalte suflete pe care le văd în jurul lor clienții mei aflați în stare de transă.
Sunt de părere că albul pur denotă un suflet mai tânăr, în vreme ce energia unui suflet avansat, devenind mai densă, își schimbă culoarea în portocaliu, apoi în galben, verde și în cele din urmă în nuanțe de albastru. Pe lângă aceste aure esențiale, există amestecuri subtile de culori ale haloului în cadrul fiecărui grup, în funcție de aspectele caracteristice fiecărui suflet.
Din dorința obținerii unui sistem cât mai bun, am clasificat dezvoltarea sufletului pe o scară ce începe la nivelul I – începător, și traversează diferite nivele de învățare, până la nivelul VI, corespunzător stadiului de avansat. Aceste suflete foarte avansate apar ca având o culoare profund violetă. Nu mă îndoiesc că există și nivele mai înalte, dar cunoștințele mele referitoare la acestea sunt limitate, pentru că tot ceea ce pot să fac este să iau notă de relatările unor oameni încă încarnați. Sincer vorbind, nu sunt încântat de folosirea termenului „nivel” pentru ierarhizarea sufletelor, pentru că această etichetare ascunde privirii diversitatea dezvoltării sufletelor în oricare dintre stadii în parte. Cu toate aceste neajunsuri, subiecții mei folosesc termenul „nivel” pentru a descrie exact unde anume se află pe scara învățării. În ciuda evaluărilor mele, nici unul dintre clienții mei nu se arată înclinat să certifice că este un suflet avansat, dând dovadă de modestie față de realizările obținute. Însă, odată ieșiți de sub hipnoză, având sub control o minte pe deplin conștientă și mulțumită de sine, ei devin mai puțin reticenți.
În starea supraconștientă din timpul hipnozei adânci, subiecții mei îmi spun că în lumea spiritelor nici un suflet nu este desconsiderat pentru că ar avea mai puțină valoare decât oricare alt suflet. Ne aflăm cu toții într-un proces de transformare ce tinde către ceva mai înalt decât starea noastră actuală de iluminare. Fiecare dintre noi este considerat ca fiind unic, calificat să-și aducă propria contribuție la acest întreg, neavând prea mare importanță cât de mult ne străduim cu lecțiile noastre. Dacă acest fapt n-ar fi adevărat, în primul rând nici măcar n-am fi fost creați.
Din afirmațiile mele referitoare la culorile specifice celor avansați, nivele de dezvoltare, clase, profesori și studenți, ar fi ușor de presupus că ambianța lumii spiritelor este una bazată pe ierarhie.
Această concluzie ar fi destul de departe de adevăr, din punctul de vedere al tuturor clienților mei. Dacă ar fi totuși ceva de spus despre acest lucru, atunci lumea spiritelor este ierarhică din punct de vedere al gradului de conștiență mentală. Noi tindem să gândim organizarea autorității pe Pământ ca fiind reprezentată de lupte pentru putere, războaie și de folosirea unui întreg șir de reguli rigide în cadrul diferitelor structuri. Un sistem există, fără îndoială, și în lumea spiritelor, dar acesta se situează în cadrul unei matrici sublime a compasiunii, armoniei, eticii și a moralității, cu mult diferită de ceea ce se practică la noi, pe Pământ. Din experiența mea, lumea spiritelor are și un departament de personal centralizat având menirea de a atribui sarcini sufletelor. Acolo există încă un sistem de valori centrat pe toleranță, amabilitate, răbdare și iubire absolută. În timp ce îmi relatează aceste lucruri, subiecții mei sunt smeriți.
Am un vechi prieten din colegiu, aflat în Tucson, un iconoclast ce a opus rezistență autorității de-a lungul întregii sale vieți, o atitudine cu care pot empatiza. Prietenul meu presupune că sufletele clienților mei au suferit o „spălare a creierului” pentru a crede că-și pot controla destinul. El consideră că nici un fel de autoritate – chiar și cea spirituală – nu poate exista în lipsa corupției și a abuzului de privilegii. Cercetarea mea, revelând existența unei ordini atât de desăvârșite acolo sus, nu poate fi pe placul său.
În același timp, toți subiecții mei sunt încredințați că au avut posibilitatea unei multitudini de alegeri în trecutul lor și că această stare de fapt va continua și în viitor. Un stadiu avansat în asumarea propriei responsabilități nu include dominația sau ierarhia statutelor, ci recunoașterea unui potențial. Pretutindeni în viața lor de dintre viețile de pe Pământ, subiecții mei au avut integritate și libertate personală.
Nimeni, în lumea spiritelor, nu ne obligă să ne reîncarnăm sau să participăm la proiecte de grup. Dacă sufletele doresc solitudine, o pot avea. Dacă nu vor să avanseze în rezolvarea sarcinilor lor, pot să nu o facă. Un subiect mi-a zis: „Am trecut prin multe vieți ușoare și mi-a plăcut pentru că nu voiam să muncesc prea mult. Acum lucrurile se vor schimba. Ghidul meu spune – noi suntem gata atunci când ești și tu pregătit”. De fapt, acolo există atât de multă libertate a voinței, încât, dacă nu suntem gata, din diferite motive personale, să părăsim planul astral al Pământului după moarte, ghizii noștri ne vor permite să rămânem câtă vreme avem nevoie pentru a fi pregătiți să mergem acasă.
Sper ca această carte va arăta că avem o mulțime de posibilități de alegere atât în cadrul lumii spiritelor, cât și în afara acesteia. Ceea ce este foarte evident pentru mine, referitor la aceste posibilități de alegere, dorința intensă a celor mai multe dintre suflete de a se dovedi la înălțimea încrederii investite în ele. E de așteptat ca noi să facem și greșeli în acest proces. Motivația primordială a sufletelor este tocmai efortul de a avansa către o mai mare bunătate pentru a intra în conjuncție cu Sursa care ne-a creat. Atunci când li se oferă posibilitatea de a se încarna în forme fizice, sufletele cunosc sentimentul umilinței.
Am fost întrebat adesea dacă subiecții mei vizualizează Sursa creației în timpul sesiunilor noastre. În introducerea acestei cărți am afirmat că mă pot apropia de această Sursă numai în cadrul limitelor impuse de faptul că lucrez cu oameni încă încarnați. Subiecții avansați vorbesc despre timpul conjuncției, despre momentul când se alătură „Cei Mai Sacre Dintre Toate”. În această sferă de lumină densă, roșie, există o Prezență atotcunoscătoare. Nu pot să spun exact ce înseamnă toate acestea, dar știu că este simțită o prezență atunci când mergem în fața Consiliului Bătrânilor.
O dată sau de două ori, în timpul de dintre vieți, vizităm acest grup de ființe superioare, aflate cu o treaptă sau două mai sus decât ghizii/profesorii noștri. În prima mea carte am prezentat o serie de studii de caz referitoare la aceste întâlniri. Cu prilejul acestei lucrări voi detalia și mai mult domeniul vizitelor la acești maeștri, aflați foarte aproape de Creator, pentru că aici sufletul experimentează o sursă mai înaltă a cunoașterii divine. Clienții mei numesc această forță energetică „Prezența”.
Consiliul Bătrânilor nu este nici un tribunal al judecătorilor, nici o curte unde sufletele se înfățișează spre a fi triate și pedepsite pentru faptele rele comise, deși trebuie să recunosc că, uneori, cineva îmi va spune că a apărea în fața Consiliului induce un sentiment asemănător cu acela în care un elev este chemat în biroul directorului. Membrii Consiliului doresc să discute cu noi despre greșelile noastre și despre ceea ce putem face pentru a ne corecta comportamentele negative în viața viitoare.
Acesta este locul în care încep considerațiile asupra trupului optim din viața noastră viitoare. Pe măsură ce se apropie timpul renașterii noastre, mergem într-un spațiu unde putem vedea/încerca o serie de trupuri, pentru a observa dacă se potrivesc cu cerințele și nevoile noastre. Avem astfel șansa de a privi în viitor și de a testa diferitele noastre trupuri înainte de a face o alegere.
Sufletele aleg în mod voit corpuri imperfecte și vieți dificile, în scopul de a-și plăti datoriile karmice sau de a lucra la acele aspecte ale unei lecții la care au avut probleme în trecut. Cele mai multe dintre suflete acceptă corpurile care le sunt oferite în camera de selecție, însă un suflet poate refuza atât ceea ce i se oferă, cât și să se reîncarneze. De asemenea, un suflet poate cere să meargă pentru o vreme pe o planetă fizică, alta decât Pământul. Dacă acceptăm noua sarcină, suntem trimiși de regulă într-o clasă de pregătire, spre a ne reaminti principalele semnificații și indicii ale vieții ce va urma, în special acelea în care rudele noastre primare de suflet ne intră în viață.
În cele din urmă, când vine timpul reîntoarcerii, ne luăm la revedere de la prietenii noștri și suntem escortați spre un loc de îmbarcare pentru excursia pe Pământ. Adesea, sufletele se alătură gazdelor lor desemnate abia după cea de-a treia lună a sarcinii, având, astfel, la dispoziție un creier suficient de evoluat pentru a putea lucra cu el înainte de naștere. În timpul sarcinii ele sunt încă în stare să gândească în calitate de suflete nemuritoare până se obișnuiesc cu circuitele creierului și cu alter-egoul gazdei lor. După naștere, o memorie amnezică se declanșează și sufletele înlocuiesc caracterul lor nemuritor cu temporara minte omenească, pentru a produce o combinație de trăsături necesare unei noi personalități.
Pentru a atinge mintea sufletului celor aflați în stadiile incipiente ale regresiei hipnotice, folosesc o apropiere sistematică, printr-o serie de exerciții pregătitoare. Această procedură este destinată atât ascuțirii graduale a memoriei subiecților mei cu privire la trecut, cât și pregătirii acestora pentru analiza critică a imaginilor pe care le vor vedea din viața din lumea spiritelor. După obișnuitul interviu, hipnotizez foarte repede clientul, secretul meu constând în gradul de intensitate al hipnozei. În urma unor lungi perioade de experimentare, am conștientizat că aducerea unui client în stadiul normal de hipnoză – alpha nu este suficientă pentru a atinge starea supraconștientă a minții sufletului. Pentru aceasta trebuie să aduc subiectul într-o stare mai avansată de hipnoză – și anume starea theta.
În termeni metodologici, este indicat să petrec peste o oră vizualizând îndelung imagini ale pădurii sau ale țărmului mării, după care aduc subiectul în anii copilăriei sale. Pun întrebări detaliate referitoare la lucruri ca: stilul mobilei din casă la vârsta de doisprezece ani, articolul vestimentar favorit la vârsta de zece ani, jucăria preferată la vârsta de șapte ani și fac apel la cele mai timpurii amintiri ale copilăriei, de la vârsta de doi sau trei ani. Trec prin toate acestea înainte de a coborî subiectul în perioada sa prenatală, pentru a răspunde la alte întrebări, iar apoi să facem o scurtă trecere în revistă a vieții sale trecute. Podul pe care l-am construit este complet în momentul în care clientul a trecut pragul morții din acea viață și a ajuns la porțile lumii spiritelor. Hipnoza continuă, devenită profundă în cursul primei ore, produce ruptura subiectului de mediul său inițial; urmează ca subiectul să răspundă detaliat, în următoarele două ore, la un interviu referitor la viața sa spirituală.
Subiecții care ies din transă după ce, din punct de vedere mental, s-au întors acasă, afișează o atitudine de teamă respectuoasă, de departe mai profundă decât dacă ar fi experimentat o simplă regresie a unei vieți trecute. De exemplu, un client mi-a spus: „Asemenea unui râu, spiritul, grație calităților sale complexe și curgătoare, are capacitatea de a scăpa oricărei încercări de a-l determina, explica, în mod adecvat”. Mulți dintre foștii mei clienți îmi scriu despre cum s-a schimbat viața lor după ce au vizualizat nemurirea. Iată o mostră a unei scrisori:
Am câștigat o senzație indescriptibilă de fericire și de libertate din aflarea adevăratei mele identități. Faptul cu adevărat uluitor este că această cunoștință se află în mintea mea dintotdeauna. Vederea profesorilor mei m-a lăsat într-o stare plină de entuziasm. Am înțeles că singurul lucru care are cu adevărat importanță în această viață materială este modul în care trăim și ne comportăm față de ceilalți oameni. Circumstanțele vieții noastre nu înseamnă nimic în comparație cu compasiunea și acceptarea dăruite celorlalți. Am acum o cunoaștere, mai curând decât un sentiment, despre motivul pentru care sunt aici și despre locul în care voi merge după moarte.
Prezint constatările mele în această carte – care include șaizeci și șapte de cazuri și numeroase citate – ca un reporter și ca un mesager. Înainte de a începe orice conferință, explic audienței că ceea ce voi spune reprezintă adevărurile mele despre viața noastră spirituală.
Există multe drumuri spre adevăr. Adevărurile mele izvorăsc din marea înțelepciune primită de la multitudinea de persoane care mi-au luminat viața de-a lungul anilor, în calitate de clienți ai mei. Dacă fac afirmații care contravin concepțiilor, credinței sau filosofiei dumneavoastră de viață, vă rog să rețineți doar ceea ce vi se potrivește și să lăsați la o parte restul.
Cartile lui Michael Newton se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
