Mooji – Adevărata noastră natură se află dincolo de limitele ego-ului și ale suferinței, fiind accesibilă prin introspecție și investigarea stării de conștiință pură

Mooji explorează natura conștiinței și a stării de veghe comparativ cu starea de somn profund. Argumentul principal susține că suferința și identitatea individuală apar doar în starea de veghe, în timp ce în somnul profund există o stare de unitate și lipsă de separare. Mooji sugerează că somnul profund poate fi o cheie pentru a înțelege natura reală a existenței, care se află dincolo de limitele conștiinței individuale.

Vezi online cu traducere:

Tema centrală: Mooji explorează natura sinelui și a suferinței prin prisma experienței somnului profund. El subliniază contrastul puternic dintre starea de veghe, plină de identificări și suferință, și starea de somn profund, caracterizată prin absența acestora.

Idei principale:

• Egalitatea în somnul profund: “Cine este regele, cine este cerșetorul în somnul profund? Nu există probleme, nu s-a comis niciodată vreo crimă în somnul profund, nicio căsătorie, niciun divorț, niciun copil, niciun soț, nicio credință, nicio religie.” Această stare de somn profund este prezentată ca o stare de egalitate absolută, lipsită de toate constructele sociale și mentale care ne definesc în starea de veghe.
• Suferința ca produs al stării de veghe: “Se pare că suferința din toate acestea vine la noi în starea de veghe.” Mooji sugerează că suferința este o consecință directă a identificării cu ego-ul și cu toate atributele sale, care apar doar în starea de veghe.
• Somnul profund ca indiciu spre natura reală a sinelui: “Somnul profund este cumva un indiciu pentru noi, trebuie să fie un indiciu. Orice persoană inteligentă trebuie să caute… Stai puțin, eu sufăr doar în această stare de veghe și sunt, ca să zic așa, așa cum sunt în starea de veghe.” Mooji propune ca starea de somn profund, lipsită de ego și suferință, să ofere o cheie pentru înțelegerea naturii noastre adevărate, dincolo de identificările limitate ale stării de veghe.
• Natura eternă a sinelui: “Și dacă această stare de ‘Eu sunt’, care este în starea de veghe, este eternă, unde naiba este ea în somnul profund? Oare eternitatea are nopți și zile?” Mooji pune sub semnul întrebării persistența sinelui definit în starea de veghe în absența acesteia, sugerând o natură a sinelui care transcende identificările efemere.
• Trecerea dincolo de definiții: “Dacă aș spune că, în ciuda acestui fapt, NU vorbesc sau ascult, nu există definiții care să-mi aparțină și vorbesc în numele vostru, este acceptabil?” Mooji invită la o explorare a sinelui dincolo de orice definiție sau concept, inclusiv ideea de vorbitor și ascultător.

Concluzie:

Mooji folosește experiența universală a somnului profund pentru a provoca modul în care ne percepem pe noi înșine și lumea din jur. El sugerează că adevărata noastră natură se află dincolo de limitele ego-ului și ale suferinței, fiind accesibilă prin introspecție și investigarea stării de conștiință pură, experimentată în somnul profund.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.