Jonathan Black – Mahomed: Magie, Revelație și Începuturile Islamului

Getting your Trinity Audio player ready...

Toți oamenii sunt adormiți. Se trezesc doar atunci când mor. – Cugetare citată de Mahomed

Aceasta este o istorie a lumii care cuprinde acele părți pe care istoricii tradiționaliști le-au făcut pierdute, povești care, în ciuda opreliștilor, s-au păstrat în imaginarul colectiv.

Sintagma „crede în magie” poate fi folosită în două feluri. Înseamnă „să crezi că o poți folosi” sau „să crezi că funcționează”. Dacă nu ești tributar viziunii materialiste, potrivit căreia mintea e doar un produs secundar al materiei, s-ar putea să crezi în al doilea sens.

Mahomed sigur credea în magie în acest sens. El a spus că „influența deochiului e fapt dovedit”. Scopul principal al misiunii sale a fost să-i pună capăt.

Coborârea în infern, după cum am văzut, a impulsionat activitatea demonică și apariția spiritelor morților. Granița dintre lumea fizică și spirituală părea foarte subțire pe-atunci, iar proliferarea religiilor, filosofiilor și sectelor continua. S-au închis școlile de misterii de la Luxor, Karnak, Delfi, Corint și Eleusis, unde intrarea în lumea spirituală se făcea într-un mediu controlat. Preoții, adevărați magi care știau să practice aceste tehnici, au fost izgoniți sub pământ. Mulți au fugit în sudul Arabiei, motiv pentru care acea regiune este, în imaginația oamenilor, un loc vrăjit.

Am urmărit dezvoltarea liberului-arbitru, trăsătură specifică omului. Indivizii erau capabili să-și exercite această capacitate spre a convinge ființele spirituale să facă tot ce voiau ei.

Alexandru din Abunoteichos, un discipol al lui Apollonius, ținea un șarpe imens, dar îmblânzit, pe nume Glycon. Punea pe el o mască de om făcută din pânză, iar oamenii îi treceau pragul ca să se vindece miraculos sau ca să li se ghicească viitorul.

Se zice că pescarii mai prindeau în năvoade sticle din alamă cu plumb, aruncate de valuri pe plajele din Africa. Dacă scoteai dopul, ieșea un fum albastru ce lua formă de om pentru scurtă vreme. Într-o asemenea sticlă îl făcuse prizonier Solomon pe duh.

Simon Magul a fost învățăcelul unui mag arab. A călătorit în lung și-n lat, însoțit de o femeie pe nume Helena. El susținea că ea este reîncarnarea Elenei din Troia. Se spunea că puterea lui de mag venea dintr-o vrajă sexuală pe care o făcea cu Helena.

Printre numeroasele sale acte de magie se numără vindecarea bolnavilor, învierea morților, trezirea la viață a statuilor, care începeau să vorbească. De asemenea, putea să zboare și să se facă nevăzut. Putea să poruncească legiunilor de demoni.

Propovăduia că fiecare om are în el rădăcina universului, izvor nesecat de putere.

Mai târziu, când puterile și faima au început să-i slăbească, a cerut să fie îngropat de viu trei zile, spunând că se va ridica din morți, și atunci strigătele lui s-au auzit din iad. Papa Paul I a construit o biserică peste mormântul lui, ca să fie sigur că rămâne acolo.

Mahomed s-a născut în anul 570. A crescut într-un tărâm unde oamenii crezuseră cândva într-un creator suprem, dar de atunci nu-și mai înălțaseră privirile atât de sus. În vremea aceea, diferitele triburi se rugau la idoli din lemn, granit sau agat.

Cel mai mare altar se numea Kaaba, se afla la Mecca și avea sute de idoli din lemn și piatră în jur, iar înăuntru mulți erau împodobiți cu podoabe scumpe. Unii erau reprezentări animaliere – de pildă Nasr, zeul-vultur. Alții întruchipau divinități ale stelelor și ale planetelor, inclusiv trei zeițe ale lunii. Erau statui ale lui Moise și Iisus Hristos precum și un tablou cu Fecioara Maria. Se aduceau și jertfe, uneori o sută de cămile o dată. Mecca era un centru comercial imens, negustorii fiind în fruntea caravanelor, venind să vândă cămile, sclavi și femei. Vrăjitorii și magii aveau legături cu hoți, cartofori și prostituate.

Mama lui Mahomed a murit când copilul avea șase ani, iar el a fost nevoit să stea la bunicul lui. Mahomed a fost cioban, apoi cămilar pentru negustori. Când avea 25 de ani, a început să se îngrijească de moșiile unei văduve bogate pe nume Kadisha.

Lui Mahomed îi plăcea să rătăcească singur, uneori își punea cortul pe Muntele Hira, de unde se vedeau orașul și câmpiile. Ceva îl neliniștea – o sete de infinit. Cultul lui Kaaba nu era de-ajuns. Nu a vorbit cu nimeni mai multe luni la rând. Nu s-a mai îngrijit și avea o expresie sălbatică în ochi. Auzzea voci despre care știa că nu erau glasuri de om. Apoi a auzit o voce în vânt: „Tu ești alesul. Vestește numele Domnului.”

Atunci s-a dus pe Muntele Hirah, într-o peșteră. A văzut o siluetă uriașă lângă el. Să fi fost un duh? A simțit ochii aceia ațintiți asupra lui și a auzit-o spunând limpede și răspicat: „Recită!”

„Nu pot să recit…” Niciodată nu putuse să recite pentru că nu știa să citească.

„Recită!”

Câteva rânduri de text ce ardeau ca focul i-au apărut în fața ochilor. Erau primele rânduri din Coran, iar acum își dădea seama că putea să citească.

Mahomed a părăsit peștera și s-a urcat în vârful muntelui. Vocea îi vorbea acum mai de aproape. „Tu ești trimisul Domnului, iar eu sunt Gabriel, arhanghelul Său.”

Gabriel tot venea la Mahomed. Când mergea pe stradă, simțea adesea că arhanghelul îl privește. Uneori Gabriel i se înfățișa la el în casă, adesea în timpul nopții, uneori ca un glas, alteori în chip de om, și arhanghelul i-a dezvăluit treptat învățăturile Coranului. Așadar, un om simplu, fără carte, nu tocmai priceput la vorbe, a întemeiat cartea de căpătâi în limba arabă, o scriere complexă, splendidă, de cea mai mare importanță.

În cele din urmă, Gabriel i-a spus: „Vino în față și predică lumii noua credință.”

Soția lui a fost prima care i-a primit mesajul, apoi un mic grup de discipoli s-au strâns în curând în jurul lui.

„Rugați-vă Domnului să fiți bun cu prizonierii, săracii și orfanii și aduceți-le alinare (…) Hrăniți-i pe flămânzi, fiți miloși și ajutați-i (…) fiți neclintiți în judecată, mărturisind în fața Domnului, de ar fi chiar împotriva voastră, fie părinții sau neamurile voastre, fie ei bogați sau săraci.

Spunea că sunt înconjurați de îngeri ori de câte ori se adună un grup de oameni să-și aducă aminte de Dumnezeu.

A început să propovăduiască în public: mulțimea îl chema să înfăptuiască miracole, dar el refuza. A ținut să sublinieze că, deși Iisus a făcut minuni, multă lume nu a crezut în el. „Sunt un om ca toți ceilalți, le-a zis.”

Mai târziu s-a dus la Kaaba și a stat în fața statuilor zeițelor lunii. „Nu sunt nimic, sunt doar ce au creat strămoșii voștri!” S-au auzit strigăte furioase. „Nu e alt Dumnezeu în afară de Allah, iar Mahomed e profetul Lui.” Gloata a spus că se poartă ca un nebun periculos.

În următoarele zile, copiii și sclavii au început să arunce cu pietre în Mahomed pe stradă. Odată a implorat să fie lăsat în oraș și când s-a întors acasă avea fața plină de sânge. Zăcea în pat fără speranță, când a văzut o siluetă intrând în odaie. S-a ridicat tresărind și dărâmând o cană cu apă.

Era Gabriel, care purta un veșmânt din aur și aducea o creatură cu trup de cal și cap de om. Era Buraq, armăsarul ceresc. „Vino să călărești cu mine”, i-a spus Gabriel. „Îți voi arăta lucruri mărețe.”

Au zburat deasupra deșertului, spre Ierusalim, unde au văzut scara zărită și de Iacob. Au urcat pe ea și când au bătut la porțile de argint ale primului paradis le-a deschis Adam. De acolo au trecut prin cele șapte raiuri, unde s-au întâlnit cu Moise și Avraam. Au văzut un înger cu trup din foc și gheață și altul cu șaptezeci de mii de capete. Fiecare cap avea șaptezeci de mii de guri și fiecare gură avea șaptezeci de mii de limbi, iar fiecare limbă vorbea șaptezeci de mii de graiuri – și toate îl slăveau pe Dumnezeu.

În cel de-al șaptelea cer era o casă de rugăciune. Gabriel i-a spus că șaptezeci de mii de îngeri trec pe acolo în fiecare zi, iar acum Mahomed se alătura îngerilor care înconjurau de șapte ori casa de rugăciune.

Dumnezeu stătea pe tronul lui deasupra celor șapte raiuri, cu fața acoperită de șaptezeci de văluri. L-a atins pe Mahomed și l-a învățat înțelesul profund al rugăciunii. Apoi a poruncit ca lui Mahomed să-i fie arătați cei ce sălășluiesc în infern, iar pe urmă Buraq l-a dus înapoi la Mecca și în patul lui.

Cana cu apă pe care o răsturnase nu ajunsese încă pe jos.

Asemenea lui Enoh și Pavel, Mahomed făcuse o călătorie în Rai și era să schimbe cursul istoriei. Dar, când a încercat să le vorbească despre ea locuitorilor din Mecca, ei au devenit și mai ostili.

Adevărul era că mesajul de dreptate al lui Mahomed amenința privilegiile elitei conducătoare foarte bogate, iar atacul profetului la adresa Kaaba urma să le afecteze și interesele comerciale. Mahomed a fost izgonit în deșert.

Acolo, printre triburile de beduini, s-a bucurat de mare susținere. Lumea modernă lua ființă în deșert, nu doar datorită mesajelor de libertate și egalitate, ci și grație refuzului lui Mahomed de a înfăptui miracole. Pentru el, lumea materială, cea a simțurilor, era suficient de miraculoasă. În rest, convingea oamenii să îl urmeze pentru că adevărurile universale erau rezonabile. Accentul pus pe rațiune și logică, pe ce se poate demonstra limpede, avea să facă din islam premisa pentru știința modernă.

Mahomed a pus umărul la construirea unei simple case de rugăciuni din cărămizi uscate la soare. În fața ei era o curte în care să se refugieze oamenii fără adăpost.

Mahomed a spus următoarea poveste. Când Dumnezeu a făcut Pământul, forma nu era fixată și tremura, așa că Dumnezeu a luat munții și i-a pus să țină locului planeta. Îngerii l-au întrebat:

• Allah, există ceva mai puternic decât munții?

• Fierul poate străpunge munții.

• E fierul cel mai puternic?

• Focul topește fierul.

• E focul cel mai puternic?

• Apa stinge focul.

• E ceva mai puternic decât apa?

• Vântul.

• O, Dumnezeule milostiv, care e cel mai puternic lucru de pe pământ?

Și Allah a răspuns:

• Cel mai frumos lucru de pe pământ este omul milos, care aduce alinare. Dacă dă cu dreapta fără să știe stânga e mai puternic decât orice.

Mahomed avea 52 de ani. Credea că are un mesaj pe care trebuie să-l audă toată lumea, deși oamenii erau depravați, idolatri și săraci. Solomon vorbise cu înțelepciune, Iisus fusese blând și făcuse minuni, dar Mahomed își dăduse seama că niciunul din ei nu reușise să-i facă pe toți să creadă într-Unul Dumnezeu.

A trimis o proclamație potrivit căreia oricine voia să-i slujească pe Allah și pe trimisul lui va trebui să vină la o fântână de lângă Medina. Au venit trei sute de oameni. Cu toții aveau doar doi cai și șaptezeci de cămile.

Pe de altă parte, dușmanii lui strânseseră o oaste de două mii de oameni. Mahomed a ridicat stindardul negru al războiului, a luat un pumn de nisip și l-a aruncat în direcția lor, spunând: „Să li se citească nedumerirea pe fețe!“ Vântul a purtat nisipul și a adus îngerii la orizont, semănând groază în „inimile” necredincioșilor. S-a găsit și o sabie ciudată în nisip și Mahomed a ridicat-o. Avea șapte metri lungime și două tăișuri. Dușmanul s-a dat bătut în fața lui și a oamenilor săi. După aceea el a zis: „îngerii Domnului ne-au adus azi victoria.”

Când a intrat călare triumfător în Mecca, Mahomed a străbătut străzile pustii spre Kaaba, pe care a încercuit-o de șapte ori. Apoi, alături de ai săi, a sfărâmat idolii până când n-a mai rămas decât praf. Aceeași soartă a avut-o și statuia lui Avraam.

Când și-au dat seama că Mahomed nu intenționa să le facă rău, oamenii au început să iasă din case. Se uitau lung la idolii sfărâmați. Atunci au auzit un sunet și au ridicat privirile. „Ridicați-vă la rugăciune! Rugăciunea e mai bună decât somnul.” Era un negru, un fost sclav, căruia Mahomed îi făcuse marea onoare de a-l numi primul muezin.

Mahomed a murit în 632. După funeralii, unii oamenii tot vedeau un bătrân ciudat, cu barba albă. Mai întâi, în spatele mulțimii. Dar apoi părea că vine în fugă prin gloată, până când a ajuns lângă cadavru. Acolo și-a prezentat condoleanțele pentru cei mai apropiați discipoli ai lui Mahomed. Pe urmă, după ce bătrânul s-a făcut nevăzut, discipolii au spus că vorbiseră cu Khadir. Pe bătrânul respectiv l-am mai întâlnit, el este unul dintre firele roșii care străbat această carte.

 

---

Cartile lui Jonathan Black se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

---