Nisargadatta Maharaj – Privind la tine însuți
Ascultați textul citit cu voce:
S-a privit vreodată cineva pe sine ca și cum nu ar fi “eu”? S-a privit cu adevărat pe sine însuși fără să se aleagă, fără să se judece, fără să se evalueze? Data viitoare când vă bărbieriți sau vă periați părul, priviți-vă bine în oglindă. Ce se întâmplă mai exact? ‘Tu’ nu te bărbierești sau nu-ți perii părul. Un aparat psihosomatic, un organism corp-minte, face ceva. Lăsați privirea impersonală să continue și ceea ce se va vedea nu este cineva care face ceva, ci ceea ce se întâmplă prin intermediul unui robot uman. Aceasta este ceea ce se întâmplă atunci când există o privire reală, nu atât cu ochii, cât prin minte și inimă. Atunci are loc un fel de explozie, un fel de mutație, care aduce o transformare sau o revoluție reală: “Evenimentele se întâmplă, faptele sunt făcute, dar nu există un făptuitor individual al acestora”.
Detașamentul
Este un fapt simplu că este necesar să te detașezi de limitările, de obiceiurile impuse de condiționarea noastră tridimensională, pentru a putea fi deschis și receptiv la cea de-a patra dimensiune.
Detașarea nu este o totalizare a indiferenței afective obținute. Suprimarea mândriei și a aroganței, a dorinței, a mâniei sau a orice altceva nu poate distruge cauza acestora: o boală nu poate fi vindecată prin suprimarea simptomelor.
Atunci când se transcende personalitatea și afectivitatea, toate manifestările sale dispar automat. Detașarea poate avea loc numai prin înțelegerea falsității și a inutilității afectivității de către ego, de care ego-ul depinde pentru a se întreține și a se întări.
Liniștea
Mintea umană este un fenomen intrigant, cu nesiguranță și lipsă de stabilitate. Chiar și atunci când nu se desfășoară nicio activitate, mintea nu este liniștită: se gândește la trecut și la viitor. Chiar și cu ochii închiși, continuăm să vedem imagini și să avem idei despre persoane, lucruri și evenimente. Mintea este ca o mașinărie care funcționează tot timpul. În afară de neliniștea sa, ea este mereu angajată într-un conflict între impulsuri și dorințe opuse. Această neliniște a minții este strâns legată de sentimentul voinței personale și al facerii. Odată ce există convingerea că nu a existat niciodată un gânditor, doar gândire – nu a existat niciodată un făptuitor, doar fapta – numai atunci apare în minte un gol care duce la liniște și pace. Adevărul.
Atracție și atașament
Banii au avut întotdeauna o atracție deosebită pentru mine. Ca un căutător timpuriu, obișnuiam să mă îngrijorez în legătură cu ei. Apoi, mai târziu, am înțeles diferența de bază dintre “atracție” și “atașament”. Atracția are loc din cauza programării din organismul corp-minte – gene și condiționări – asupra căreia ego-ul nu are niciun control. Atașamentul este în întregime o chestiune care ține de ego și de implicarea acestuia.
Am bănuit că atracția mea pentru bani se bazează pe faptul că, atunci când eram elev, nu aveam “bani de buzunar”. Niciodată nu au lipsit, dar erau dați doar pentru un scop anume. Abia când am intrat la facultate am avut ceva bani proprii – doar suma lunară a bursei. Deși aceasta este doar o speculație, realitatea este că atracția în sine nu trebuie să fie o preocupare pentru căutătorul spiritual.
Mintea gânditoare este personajul negativ
“Soarele este nou în fiecare zi” este una dintre cele mai pătrunzătoare maxime ale lui Heraclit. Mintea gânditoare – aspectul minții care stăruie în trecut și se proiectează continuu în viitor – este cea care ne împiedică să vedem că soarele este nou în fiecare zi.
Fiecare dimineață este nouă, fiecare plăcere este nouă, fiecare durere este nouă. Mintea care gândește este cea veche. Mintea care gândește, mintea memoriei acumulate, este cea care ne împiedică să trăim clipă de clipă, din armonia interioară a prezentului.
Viața pentru orice ființă umană individuală înseamnă o relație cu “celălalt”. “Celălalt” îi reprezintă pe toți ceilalți. Întreaga problemă a vieții constă în faptul că cineva îl privește pe “celălalt” prin intermediul memoriei acumulate de vinovăție și rușine pentru propriile acțiuni, precum și de ură și răutate pentru acțiunile “celuilalt”.
Existența este întotdeauna în momentul prezent: proaspătă, în mișcare, o forță dinamică, o mișcare dialectică, care curge ca un râu, nu ceva stagnant. Dacă cineva este capabil să ia viața așa cum se întâmplă, fără mintea gânditoare, fără amintirile și speranțele ei, ar rămâne mereu tânăr. Tânăr în spirit. Chiar și moartea va părea o mare aventură, un punct culminant, o ușă spre infinit.
Cunoașterea minții
A te cunoaște pe tine însuți înseamnă să-ți urmărești comportamentul, cuvintele, reacțiile în relațiile de zi cu zi. A cunoaște mintea înseamnă a fi conștient de dorință și frică, de vinovăție și rușine, de ură și răutate.
Spațiu și tăcere
Gândirea noastră condiționată ne face să considerăm tăcerea ca fiind opusul polar al sunetului și ne sugerează că tăcerea dominantă este spartă de un sunet nou. Dimpotrivă, tăcerea este pentru ureche ceea ce este spațiul pentru ochi. Spațiul nu este rupt atunci când un obiect este observat în spațiu; nici tăcerea nu a fost ruptă de apariția unui sunet. Fiecare sunet este înconjurat de o tăcere care continuă să prevaleze atunci când sunetul dispare.
Ceea ce este și mai lămuritor este faptul că atât spațiul, cât și tăcerea există în manifestare, spațiul tăcut al Conștiinței Pure. Vidul creativ al Conștiinței Pure este realizat în percepția corectă atunci când vedem că vidul este puternicul nimicul în jurul căruia se învârte furtuna și care permite roții să se învârtă în jurul axei sale.
Din acest punct de vedere, meditația – adevărata meditație – înseamnă a fi în spațiul tăcut al Conștiinței Pure. Nu este o cale spre iluminare pe care ego-ul să o urmeze și nici nu este o metodă de a obține ceva anume.
Conștientizare selectivă
De obicei, nu avem experiența Conștiinței Pure, deoarece suntem conștienți doar de acele evenimente, lucruri, fapte, sentimente care se detașează de fondul lor. Dacă nu există nicio discrepanță, nimic neobișnuit, atunci nu se înregistrează în mintea noastră. Nu există nicio conștientizare în cursul normal al unei stări de sănătate bune; mintea remarcă această stare doar atunci când sănătatea noastră este afectată în vreun fel. Condiționarea noastră continuă atunci neobservată, iar povara acumulărilor din trecut continuă nestingherită.
Conștientizare și atenție
Am putea vedea diferența de bază dintre “conștientizare” și “atenție” în faptul că conștientizarea este inerentă oricărei experiențe și totuși ne scapă destul de ușor din atenție.
Creierul nostru funcționează în așa fel încât nu putem fi atenți la ceva fără să ignorăm în același timp altceva: vedem filmul, dar ignorăm ecranul, suntem atenți la cuvântul tipărit, dar ignorăm pagina, vedem stelele și ignorăm spațiul. Nu putem fi atenți fără să ignorăm ceva, iar acest lucru necesită un efort. Conștiința este observarea non-duală atât a ceea ce este ignorat, cât și a ceea ce nu este ignorat. Este cea mai naturală și impersonală întâmplare în care “eu” este absent. În timp ce atenția este personală, în care există un “eu” care acordă atenție.
Spațiul nu va fi afectat în nici un fel de spargerea unui vas de lut care conține spațiu și, în același timp, este conținut în spațiu. În mod similar, atunci când orice obiect din manifestare este spart, distrus sau moare, conștiința nu poate fi afectată în niciun fel. Unul este astfel Conștiința vie – niciodată născută, niciodată vie, niciodată moartă – din care totul se naște și în care totul dispare. Conștiința include atât contrariile interconectate de orice fel imaginabil, cât și toate contrariile posibile în orice situație.
Conștiința este conștientă de tot ceea ce apare, fără cel mai mic efort: nu acceptă nimic și nu respinge nimic.
După cum spunea Chuang Tzu: “Gâștele sălbatice nu intenționează să își arunce reflexia; Apa nu are mintea să primească imaginea lor.”
Cartile lui Sri Nisargadatta Maharaj se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține Trezirea Inteligenței prin o donație pentru a răspândi lumină, cunoaștere și a crea un viitor mai conștient și iubitor.
