Omraam Mikhael Aivanhov – Constientizati-va obisnuintele mentale
Oamenii sunt rareori constienti de obisnuintele lor mentale. Unul, când trebuie sa întreprinda un lucru, se crispeaza imediat, se enerveaza; altul, în fata oricarei situatii noi, are ca prima reactie pesimismul, devine critic sau se îngrijoreaza; un altul se revolta, un altul se descurajeaza… Dar cum toate acestea sunt atitudini pe care, nefiind constienti, ei nu le pot remedia, si astfel, în orice situatie, ei gasesc un pretext pentru a fi negativi. Primul lucru pe care îl aveti de facut este sa va studiati, pentru a va cunoaste modul în care reactionati. Din momentul în care vedeti clar în voi, detineti deja mijloacele de a face fata situatiei: imediat veti primi un elan pentru a mobiliza toate posibilitatile pe care Dumnezeu le-a creat în subconstientul, constientul si supraconstientul vostru: astfel, în fiecare zi veti progresa, datorita obisnuintei pe care v-ati creat-o de a va observa si de a fi lucid fata de voi însiva.
Atentia îmbraca mai multe aspecte. Aspectul ei cel mai cunoscut este acea atitudine sustinuta, necesara, pentru a-ti îndeplini corect sarcinile, pentru a audia o conferinta sau a citi o carte. Dar exista si o alta atentie, care se numeste observarea de sine, introspectia. Ea consta în a constientiza, în fiecare moment al zilei, ceea ce se petrece în interiorul nostru pentru a discerne curentii, dorintele si gândurile care ne strabat.
Aceasta atentie este însa insuficient dezvoltata. De aceea, când vine momentul sa rezolvam ceva, sa întelegem o problema importanta, creierul ne este obosit, întunecat si nu ajungem sa ducem un lucru la bun sfârsit.
Pentru ca creierul vostru sa fie mereu disponibil, trebuie sa fiti atenti, prudenti si cumpatati în toate activitatile, caci altfel, chiar daca Adevarul în persoana ar apare în fata voastra, voi tot nu l-ati întelege.
Pentru a fi capabili a face fata în mod întelept, inteligent, tuturor situatiilor, trebuie sa va pastrati în permanenta gândirea treaza si vigilenta. Cel ce nu este vigilent, cel ce nu deschide ochii, este expus tuturor pericolelor. Nu exista nimic mai rau decât sa traiesti cu ochii închisi. Trebuie sa tinem ochii mereu deschisi pentru a aprecia în permanenta starile de constiinta în care ne aflam.
Numai cel ce-si tine ochii deschisi poseda inteligenta vietii interioare, el nu se mai lasa înlantuit de orice forta, de orice entitate. În timp ce pe un om adormit… este clar ca oricine îl poate surprinde!
Deci, în concluzie, vegheati asupra atentiei interioare, atentie de fiecare clipa, pentru ca sa stiti în fiecare moment ce se petrece în voi.
Exersati. Nu este suficient sa va faceti numai seara un examen de constiinta, ci, în orice moment al zilei, trebuie sa fiti capabili sa spuneti care sunt dorintele, gândurile si sentimentele care va strabat, sa le cunoasteti originea, natura, sa fiti capabili, la nevoie, sa luati precautiuni sau chiar sa reparati daunele.
În viata de toate zilele, de îndata ce se produce un accident, vedem pompierii sau armata iesind imediat si intervenind pentru stingerea unui incendiu, repararea unui pod, degajarea unui drum, salvarea ranitilor etc. În plan fizic ni se pare normal sa se repare imediat toate stricaciunile. Dar, în plan intern, nu stim cum sa procedam, lasam distrugerile sa se produca, fara sa reactionam.
Ei bine, nu: de cinci ori, de zece ori, de douazeci de ori pe zi, trebuie sa privim în noi însine pentru a vedea ce trebuie reparat si sa nu întârziem a o face. Altfel, lasând pentru mai târziu, devine prea târziu, suntem distrusi, dizlocati. Pentru a face, cu adevarat, o munca spirituala trebuie sa ne aliniem uneii filosofii, unui sistem si sa-l aprofundam; altfel, ceea ce se întâmpla cu organismul psihic se întâmpla exact si cu cel fizic.
Daca absorbiti tot felul de alimente heteroclite, va îmbolnaviti; similar, stomacul psihic poate fi supus unei indigestii în functie de ceea ce ati îngurgitat. Ce vreti sa faceti cu un amestec de traditii egiptene, hinduse, tibetane, africane, aztece, ebraice, etc? Macar de ati avea o structura mentala suficient de solida pentru a va descurca prin ele!
Dar multi de abia sunt capabili sa-si faca o idee clara despre un sistem filosofic; si atunci, la ce le foloseste sa citeasca totul, sa cunoasca totul? Ca sa-si piarda capul atâta tot. Si apoi, evident, urmeaza sa acuzam spiritualitatea ca dezaxeaza lumea. Nu este vina spiritualitatii daca lumea si-o imagineaza ca pe un târg unde poti gasi toate atractiile, chiar pe cele mai periculoase, cum ar fi drogul, magia neagra sau sexualitatea desfrânata.
Este timpul sa întelegeti ca adevarata spiritualitate înseamna sa ajungeti sa fiti voi însiva expresia vie a Învataturii divine pe care o urmati. Încercati sa întelegeti mai bine diferenta între activitatea spirituala si activitatea intelectuala.
De exemplu, aveti o portocala; din punct de vedere intelectual puteti afla o multime de lucruri despre ea: originea ei, povestea ei, greutatea ei, forma ei, proprietatile ei, elementele chimice care o compun, diferitele moduri în care poate fi folosita, poate chiar si simbolismul ei… Într-o Scoala initiatica nu veti afla poate nimic din toate acestea, dar veti învata esentialul: sa gustati portocala! Aceasta este activitatea spirituala.
Nu atât sa acumulati cunostinte teoretice, cât sa “mâncati” portocala, adica sa aplicati, sa practicati. Este mai greu, cere eforturi, dar numai astfel va puteti transforma. Bineînţeles, nu se poate nega ca este interesant si poate chiar util sa cunosti tentativele pe care omenirea le-a facut timp de milenii si secole pentru a strapunge misterele Universului si a se apropia de Divinitate, dar aceasta nu este de ajuns. Din moment ce toate aceste religii si sisteme filosofice vorbesc numai despre divinizarea noastra, despre splendoarea noastra, despre perfectiunea noastra, trebuie sa depunem eforturi pentru realizarea acestui ideal. Nu va grabiti sa-i imitati pe aceia care se îngramadesc sa asiste la toate conferintele erudite despre Întelepciunea si Stiinta Initiatilor din trecut, dar incapabili de a-si conduce viata cu Întelepciune.
Este ridicol, si nu aceasta este spiritualitatea! Atunci când un barbat sau o femeie dovedesc aptitudini deosebite pentru arte, stiinta sau sport, toata lumea îi priveste cu admiratie si nimeni nu îsi pune întrebarea daca respectivul este drept, bun, cinstit, generos. Nu, talentul este ceea ce toti admira si încearca sa cultive.
De aceea, Pamântul este acum plin de oameni talentati, dotati, este formidabil, sunt o multime. Si totusi, de ce toate aceste însusiri, aceste capacitati, aceste talente nu pot salva lumea? Tocmai pentru ca ele nu sunt suficiente.
Este minunat sa primesti de la Providenta darul de a fi poet, muzician, fizician, economist sau înotator etc., sa-l dezvolti, dar mai important este sa traiesti în acord cu Legile divine, adica sa lucrezi în fiecare zi pentru a deveni mai întelept, mai cinstit, mai generos, mai stapân pe tine. Lumea are nevoie mai mult de fiinte capabile sa manifeste calitati morale, deci de artisti, oameni de stiinta, sportivi, etc.
Deci, fiti atenti, nu va lasati si voi atât de impresionati de persoanele dotate si talentate, nu va propuneti niciodata ca ideal sa ajungeti ca ei. Idealul vostru trebuie sa fie cel mai înalt ideal: de a va apropia în fiecare zi de perfectiune. Iar perfectiunea înseamna a deveni mai luminos, plin de caldura, datator de viata, ca si Soarele, pentru a trezi, a lumina, a stimula, si a fertiliza toate fapturile, soarta lor, si nu vad limitele si, deci, nu cauta sa le depaseasca, nici sa progreseze. Dar aceasta mentalitate, normala pentru animale, nu e benefica oamenilor… cu toate ca sunt multi care o adopta.
Al doilea fel, de a fi multumit cu propia soarta, o numim mai degraba acceptare. Omul întelege ca încercarile prin care trece sunt rezultatul greselilor sale din trecut, si le suporta. Dar el nu se multumeste numai cu atât: el stie ca are de facut eforturi pentru a repara aceste greseli, pentru a umple golurile, si aceasta este întelepciunea.
Trebuie sa ne acceptam soarta ca pe o consecinta a greselilor pe care le-am comis în experientele noastre anterioare, dar sa nu ne multumim niciodata cu gradul de evolutie la care am ajuns si sa cautam sa progresam tot timpul.
Nemultumirea de sine este, deci, un sentiment stimulativ, care poate sa va ajute ca sa va ameliorati. Dar, pentru ca ea sa nu devina o obsesie distructiva, trebuie stabilit un echilibru. În ce fel?
Fiind multumit de ceilalti. Aceasta atitudine interioara va va ajuta sa nu cadeti într-o stare prea negativa, care sa va conduca la descurajare. Descoperiti Frumosul si Binele în ceilalti si, mai ales, în cei care, prin geniul si virtutile lor, au contribuit la evolutia omenirii. Nimic nu este mai important, mai salvator, decât a prinde gustul activitatii spirituale, de a o îndragi si de a nu lasa sa treaca nici o zi fara a se lega de Cer, a medita, a se ruga… Opriti-va, de mai multe ori pe zi, timp de câteva minute, si cautati sa aflati în voi însiva, punctul vostru de echilibru, centrul vostru divin.
Treptat, veti începe sa simtiti ca, în toate situatiile vietii, aveti în interiorul vostru un element nemuritor, etern, indestructibil… Chiar daca aceasta nu se observa, chiar daca nimeni nu va apreciaza eforturile, chiar daca pe plan material nu aveti nici un beneficiu, nu va opriti niciodata sa acumulati bogatii spirituale, caci veti deveni, înauntrul vostru, mai liberi, mai puternici si veti plana deasupra evenimentelor. Aceasta activitate spirituala este unica bogatie, singurul bun care va apartine cu adevarat.
De tot restul puteti fi deposedat oricând; singura, activitatea voastra va apartine pentru totdeauna. Fiecare gând, fiecare sentiment, fiecare dorinta, fiecare act are propietatea de a atrage din spatiu elementele materiale care îi corespund.
Gândurile, sentimentele, dorintele si actiunile luminoase, dezinteresate, sustinute de o vointa ferma, atrag particulele unei materii pure incoruptibile. Daca prin
calitatea vietii voastre psihice lucrati zilnic pentru a atrage aceasta materie, ea patrunde si se instaleaza în întregul vostru organism, îsi gaseste locul si goneste toate particulele vechi, prafuite, îmbâcsite, mucegaite. În acest fel, putin câte putin, veti reusi sa va reânnoiti corpul fizic, corpul astral si corpul mental.
Contemplând Lumea divina sub toate formele ei de Lumina, de Frumusete, de Muzica, de Armonie, culegeti particulele noi; si, din moment ce fiecare din ele are viata, ea nu vine singura, ci aduce cu ea forte si spirite de aceeasi natura. Sarcina voastra este, deci, de a lucra zilnic pentru a înlocui în voi particulele deja învechite cu noi particule ceresti, stralucitoare.
Cineva ma va întreba poate: “Dar de ce sa ne straduim atât? Merita oare osteneala?” Da, pentru ca, în realitate, este singura activitate ale carei rezultate sunt definitive. Când veti parasi Pamântul, singurele bogatii pe care le veti lua cu voi vor fi bogatiile interioare pe care le-ati dobândit gratie eforturilor pe care le-ati depus.
Si inca ceva: din momentul conceptiei, din momentul gestatiei, materia corpurilor voastre – fizic, astral si mental – este modelata, formata exact conform calitatilor si virtutilor pe care le dezvoltati atat voi cat si stramosii si urmasii vostri, chiar de-ar fi ei si stramosi sau urmasi de-al saptelea, al optulea rang..
Dimineata, când priviti Soarele, gânditi-va ca razele sale care ajung pâna la voi sunt fiinte vii, care va pot ajuta sa va rezolvati problemele zilei; dar numai cele din ziua respectiva, nu si cele de a doua zi. A doua zi trebuie sa mergeti sa le consultati din nou, dar tot numai pentru ziua respectiva. Nu vor raspunde niciodata pentru doua-trei zile în avans. Ele va vor spune: “Nu-ti face griji. Vino si mâine, iar noi îti vom da raspunsul”. În fiecare zi, atunci când mâncati, nu faceti în stomacul vostru provizii pentru o saptamâna, ci doar pentru o zi: mâncati pentru astazi, iar mâine reâncepeti, din nou.
Ei bine, cu Lumina trebuie sa procedati la fel, caci Lumina este o hrana pe care trebuie sa o absorbiti si sa o digerati zilnic, pentru ca ea sa se transforme în voi în sentimente, gânduri, inspiratie…
De ce sa nu aplicam, si în cazul Luminii, aceiasi logica precum în cazul hranei? Noi spunem:
“Este adevarat ca am mâncat ieri, dar asta nu mai conteaza, vreau sa manânc si azi”. Acelasi lucru se întâmpla si cu Lumina: aveti nevoie de ea în fiecare zi pentru a va hrani. Este benefic pentru buna voastra dezvoltare, sa va revizuiti periodic viata. De ce?
Pentru ca adesea, din cauza activitatilor si a preocuparilor cu care sunteti confruntati, viata voastra tinde sa ia orientare care va îndeparteaza, din ce în ce mai mult, de Idealul vostru spiritual si de Lumina.
Uitati ca ramâneti pe pamânt numai un timp scurt, ca va trebui sa lasati aici toate bunurile materiale pe care leati achizitionat, ca si titlurile si pozitia sociala pentru obtinerea carora depuneti acum atâtea stradanii.
Veti spune ca toata lumea stie asta. Da, toata lumea o stie, dar toata lumea o si uita, chiar si voi, lasându-va antrenati de exemplele pe care le vedeti în jurul vostru.
De aceea, este nevoie sa faceti, din timp în timp, o pauza pentru a privi înapoi si a analiza directia pe care o urmati, activitatile în care sunteti în curs de a va angrena, pentru a face o triere în urma careia sa nu pastrati decât esentialul. Unul din motivele pentru care nu progresati în activitatea spirituala este si acela ca va lasati angrenati într-o multitudine de munci care nu au nici o legatura cu activitatea spirituala, amagindu-va cu gândul ca aceste actiuni nu va vor îndeparta de culmile pe care doriti sa le atingeti.
Nu, realitatea este ca daca va apucati sa experimentati, si una si alta, sa gustati si de colo si de colo, fara a va preocupa de calitatea si de natura acestor experiente, în momentul în care, în interior, veti vrea sa va ridicati, nu va veti mai putea desprinde. Din moment ce aspirati la un nivel înalt de elevare spirituala, sunteti obligat, pentru a-l putea realiza, sa renuntati câte putin la unele lucruri.
Când v-ati petrecut noaptea în tot felul de distractii si de agitatii, credeti ca dimineata veti mai fi în stare sa va rugati, sa meditati, sa contemplate Divinitatea in toata splendoarea creatiei ?
Daca unele persoane nu reusesc sa progreseze, în pofida explicatiilor si metodelor care le sunt permanent prezentate, aceasta se datoreaza faptului ca ele au înca prea multe preocupari si activitati straine vietii spirituale.
Banii, confortul, satisfacerea placerilor, pozitia sociala… Eu nu spun ca trebuie suprimate toate aceste preocupari: ele nu sunt total incompatibile cu Viata spirituala, dar este necesara mai întâi rezolvarea unei probleme; aceea de a pune în acord scopul si mijloacele.
Gânditi-va la toate însusirile pe care le poseda fiinta umana si la modul în care sunt ele utilizate?
În slujba cui sunt ele puse? A sexului, a burtii si a pasiunilor?
Ei bine daca este asa, de acum înainte, trebuie sa faceti tocmai contrariul: sa puneti toate talentele si calitatile voastre în slujba unui Ideal înalt, în slujba
Spiritului si a Luminii.
Analizati-va, si veti vedea câte daruri divine posedati, daruri pe care le sacrificati capriciilor naturii inferioare, si apoi va plângeti: “Nici nu mai stiu ce este cu mine!”
Este normal: când ti-ai dorit si ai adunat prea multe lucruri de tot felul, te trezesti scufundat pâna în gât în contradictii.
Luati exemplul diamantului: daca diamantul este atât de pur, aceasta se datoreaza faptului ca în el nu exista si alte elemente, el este doar carbon pur. Adaugatii un alt element si el nu va mai fi diamant.
La fel discipolii, care vor sa guste din toate, sa pipaie totul, sa experimenteze totul, sa cunoasca totul, îsi pierd valoarea de diamant si ramân doar niste pietre opace.
Adevaratul discipol trebuie sa se îndrepte catre un tel unic, un unic Ideal, o singura dorinta, o singura hrana:LUMINA.
Si, din acel moment, el va trai cu adevarat în Lumina!
Nu lasati niciodata un rau interior sa se amplifice pâna acolo încât sa nu-l mai puteti remedia. Sa presupunem ca, din greseala, v-ati bagat picioarele în ciment lichid, dar sunteti cu gândul în alta parte si neglijati sa le scoateti: ce se va întâmpla atunci?
Cimentul se va întari, va deveni atât de compact încât, pentru a va elibera piciorele, va fi nevoie de unelte pentru a sparge cimentul, si se poate întâmpla chiar sa va raniti. Ei bine, tot astfel se petrec lucrurile si în Viata interioara: daca nu ne gândim sa corectam rapid anumite greseli, anumite deficiente, dupa aceea este deja prea târziu, reparatia costa prea scump si se pot produce si alte stricaciuni.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "Mulțumesc" printr-o Donație:
Vezi si alte articole similare:
