Osho – Eliberati-va de tensiuni prin relaxare si detasare

Conştiinţa nu poate fi împotriva corpului. Ea sălăşluieşte în corp, deci cei doi nu pot fi duşmani. Ei se sprijină reciproc în toate privinţele. Eu vă comunic ceva, iar mâinile mele fac un gest, fără ca eu să le fi comandat acest lucru. Există o sincronicitate profundă între mine şi mâna mea. Noi mergem, mâncăm, bem, şi toate aceste lucruri arată că trupul şi conştiinţa sunt un tot organic. Nu ne putem tortura corpul, ridicându-ne în acelaşi timp conştiinţa. Corpul trebuie iubit; noi trebuie să fim prietenii lui. El este căminul nostru. De aceea, trebuie să-l curăţăm de tot gunoiul din el, şi nu trebuie să uităm că el ne serveşte în permanenţă, zi şi noapte. Chiar şi atunci când dormim, corpul continuă să lucreze pentru noi, făcând digestia, transformând hrana în sânge, eliminând celulele moarte, împrospătând cantitatea de oxigen din organism… Iar noi dormim profund!

Corpul face tot ce poate pentru ca voi să supravieţuiţi, pentru ca voi să trăiţi, iar voi sunteţi atât de nerecunoscători încât nu i-aţi mulţumit niciodată. Dimpotrivă, religiile voastre v-au învăţat să-l torturaţi: „Corpul este duşmanul vostru şi trebuie să vă eliberaţi de el, de ataşamentele sale”. Eu ştiu că voi sunteţi mai mult decât trupul vostru, aşa că nu trebuie să fiţi ataşaţi de el. Dar iubirea nu reprezintă un ataşament; nici compasiunea. Iubirea şi compasiunea reprezintă o hrană absolut necesară corpului.

Şi cu cât corpul vostru va funcţiona mai bine, cu atât mai mare va fi posibilitatea ca nivelul vostru de conştiinţă să crească. Corpul şi conştiinţa alcătuiesc o unitate organică.

Astăzi, lumea are nevoie de o educaţie cu totul nouă, astfel încât toată lumea să facă cunoştinţă cu tăcerea inimii – sau, altfel spus, cu meditaţia – şi toată lumea să înveţe ce înseamnă compasiunea faţă de propriul corp. Până când nu veţi învăţa să fiţi plini de compasiune faţă de propriul corp, nu veţi putea fi plini de compasiune nici faţă de corpul altora. Corpul este un organism viu, şi nu v-a făcut nici un rău. V-a slujit încă de când aţi fost conceput, şi va continua să vă fie de folos până la moarte. Face tot ce îi cereţi, uneori chiar şi imposibilul, şi nu este niciodată neascultător.

Este greu de imaginat un mecanism atât de ascultător şi atât de înţelept. Dacă aţi deveni conştienţi de toate funcţiile corpului, aţi rămâne surprinşi. Până acum nu v-aţi gândit niciodată ce face corpul vostru pentru voi. Totul este atât de miraculos, de misterios. Dar voi nu l-aţi privit niciodată. Nu v-aţi dat niciodată osteneala să vă cunoaşteţi propriul corp – dar aveţi pretenţia că îi iubiţi pe alţii! Acest lucru este imposibil, căci ceilalţi vă apar tot sub formă de corpuri.

Corpul este cel mai mare mister din întreaga creaţie. Acest mister simte nevoia să fie iubit, să fie cunoscut, să fie studiat cum funcţionează.

Din păcate, religiile au fost dintotdeauna împotriva corpului. Acest lucru nu este întâmplător: dacă omul învaţă înţelepciunea corpului şi află care sunt misterele acestuia, el nu va mai fi vreodată preocupat de preoţi sau de Dumnezeu. El a descoperit esenţa misterului în interiorul lui, iar această esenţă este chiar altarul conştiinţei.

Dacă ai devenit conştient de conştiinţa ta, de fiinţa ta, nu mai poate exista nici un Dumnezeu deasupra ta. Numai un asemenea om poate respecta cu adevărat o altă fiinţă umană, o altă fiinţă vie, ştiind că acestea sunt la fel de misterioase ca şi el, chiar dacă au expresii diferite, ceea ce nu face decât să îmbogăţească şi mai tare viaţa. Când omul îşi descoperă conştiinţa, el descoperă secretul absolutului. Orice educaţie care nu vă învaţă să vă iubiţi corpul, să manifestaţi compasiune faţă de el, să pătrundeţi în misterele sale, nu va putea să vă înveţe nici cum să pătrundeţi în interiorul conştiinţei voastre.

Corpul este poarta, pragul de dinaintea intrării.

RENUNŢAŢI LA ARMURĂ ▫

            Voi purtaţi o armură. Este doar o pavăză – nu ea se agaţă de voi, voi sunteţi cei care se agaţă de ea. Dacă veţi deveni conştienţi de ea, veţi putea pur şi simplu să o scoateţi atunci când veţi dori. Armura este moartă; dacă nu o veţi mai dori, ea va dispărea. De fapt, nu numai că o purtaţi, dar o şi alimentaţi continuu.

            Orice copil este fluid. El nu are nimic îngheţat în el; întregul lui corp este o unitate organică. Pentru el, capul nu este mai important decât picioarele. De fapt, pentru el diviziunea nu există deloc. Nu există limite şi hotare. Din păcate, pe măsură ce copilul creşte, încep să apară aceste demarcaţii. Capul devine şeful, iar corpul este împărţit în părţi componente: Unele părţi sunt acceptate de societate, în timp ce altele nu sunt. Unele sunt de-a dreptul periculoase pentru societate şi trebuie să fie aproape distruse. De aici apar problemele.

            De aceea, trebuie să începeţi prin a vă contempla propriile limitări corporale.

            Vă recomand trei lucruri:

            1) atunci când mergeţi sau când staţi fără să faceţi nimic, expiraţi profund. Puneţi accentul pe expiraţie, nu pe inspiraţie. Aşadar, expiraţi profund – eliminaţi o cantitate cât mai mare de aer. Expiraţi pe gură, dar cât mai lent, pentru ca procesul să dureze. Cu cât expiraţia este mai lungă, cu atât mai bine, căci ea merge mai profund. Când tot aerul a părăsit organismul, acesta inspiră singur, în mod natural; nu dumneavoastră inspiraţi. Expiraţia trebuie să fie lentă şi profundă, iar inspiraţia rapidă. Acest proces va schimba armura din zona pieptului.

            2) Dacă puteţi, începeţi să alergaţi. Nu trebuie să parcurgeţi foarte mulţi kilometri; 1,5 kilometri sunt suficienţi. Important este să vizualizaţi dispariţia balastului agăţat de picioarele dumneavoastră, ca şi cum ar cădea de pe ele. Picioarele sunt cele care poartă armura, dacă gradul de libertate a fost redus prea mult, dacă vi s-a spus tot timpul să faceţi cutare şi să nu faceţi cutare, să fiţi cutare şi să nu fiţi cutare, să mergeţi acolo şi să nu mergeţi dincolo… De aceea, începeţi să alergaţi, şi în timp ce faceţi acest lucru, concentraţi-vă asupra expiraţiei. Când vă veţi redobândi conştiinţa asupra picioarelor şi fluiditatea lor, veţi simţi un flux uriaş de energie.

            3) Noaptea, când vă duceţi la culcare, scoateţi-vă hainele şi imaginaţi-vă că vă scoateţi odată cu ele şi armura. Faceţi în mod efectiv acest lucru. Scoateţi-o şi respiraţi profund, apoi culcaţi-vă ca şi cum aţi fi eliberat de armură, fără nici un fel de restricţie corporală.

▫ CĂDEREA LIBERĂ ▫

            În fiecare seară, aşezaţi-vă pe un scaun şi lăsaţi-vă capul să cadă pe spate, complet relaxat. Puteţi folosi o pernă, astfel încât să nu simţiţi nici un fel de tensiune în zona gâtului. Relaxaţi apoi maxilarul inferior – gura poate chiar să se deschidă uşor – şi începeţi să respiraţi pe gură, nu pe nas. Nu schimbaţi în nici un fel respiraţia, lăsaţi-o să curgă în mod natural. Primele respiraţii vor fi puţin gâfâite. Treptat, respiraţia se va stabiliza şi va deveni din ce în ce mai uşoară. Aproape că nu veţi mai simţi că respiraţi.

Aşa şi trebuie să fie ea. Păstraţi gura deschisă, iar ochii închişi şi relaxaţi.

            Conştientizaţi apoi relaxarea picioarelor, ca şi cum v-ar fi luate din încheieturi. Nu mai aveţi picioare. Gândiţi-vă că nu mai sunteţi decât un trunchi. Picioarele au dispărut.

            Continuaţi cu mâinile: gândiţi-vă că acestea vă sunt luate din încheieturi. Este posibil chiar să auziţi un declic interior atunci când acestea dispar. Nu mai aveţi acum nici mâini. A rămas doar trunchiul fără membre.

            Gândiţi-vă acum la cap: cineva vă decapitează şi rămâneţi fără el. Lăsaţi-l să dispară. Dacă se înclină singur, către dreapta sau către stânga, nu puteţi face nimic; nu mai aveţi controlul asupra lui.

            Acum a rămas trunchiul singur. Simţiţi că tot ce sunteţi este un piept şi un abdomen.

            Practicaţi această metodă timp de cel puţin 20 de minute, apoi mergeţi la culcare. Tehnica trebuie aplicată chiar înainte de culcare. Practicaţi-o timp de trei săptămâni.

            În acest fel, agitaţia voastră va dispărea. Dacă eliminaţi aceste părţi, nu va mai rămâne decât esenţialul, astfel încât întreaga energie se va muta în zona esenţială. Aceasta se va relaxa, iar energia va începe să curgă din nou către picioare, mâini şi cap, dar într-o manieră mult mai echilibrată.

▫ CURĂŢAREA GÂTULUI ▫

            Dacă în copilărie nu v-aţi putut exprima aşa cum trebuie expresivitatea, dacă nu aţi putut să spuneţi ceea ce doreaţi, sau să faceţi ceea ce doreaţi, energia neexprimată devine captivă în zona gâtului. Gâtul este centrul expresiei. El nu este numai un centru în care lucrurile sunt înghiţite, ci şi un centru în care ele sunt exprimate. Mulţi oameni cred că gâtul serveşte numai pentru înghiţit. Aceasta este una din funcţiile sale, dar nu şi singura. Cealaltă funcţie, mult mai importantă, rămâne dornică de exprimare.

            Dacă doriţi să fiţi mai expresiv, trebuie să faceţi câteva lucruri.

            Dacă iubiţi pe cineva, spuneţi-i ceea ce doriţi să ştie, chiar dacă par lucruri prosteşti; uneori, este bine să te mai şi prosteşti puţin. Spuneţi-i tot ce vă trece prin minte; nu păstraţi nimic pentru dumneavoastră. Dacă iubiţi pe cineva, pătrundeţi total în relaţia respectivă, nu încercaţi să vă controlaţi. Dacă sunteţi furios şi doriţi să-i spuneţi vreo două, faceţi-o fără reţinere, cu toată pasiunea! Numai mânia rece este malefică, cea pasională este naturală… Mânia dublată de răceală este cu adevărat periculoasă. Din păcate, oamenilor li s-a spus: păstraţi-vă sângele rece chiar dacă v-aţi înfuriat. Dar în acest fel, otrava va rămâne în sistem. Uneori, este mai bine să ţipi şi să te manifeşti emoţional.

            În fiecare noapte, înainte de culcare, aşezaţi-vă şi începeţi să vă balansaţi. Balansarea trebuie astfel făcută încât atunci când vă înclinaţi într-o parte, să vă sprijiniţi pe o singură fesă (este bine să staţi pe ceva tare), iar când vă înclinaţi în cealaltă parte, să vă sprijiniţi pe cealaltă fesă. Nu vă sprijiniţi decât pe o singură fesă, pe rând.

            Aceasta este una din cele mai vechi metode pentru a scăpa de energia acumulată la baza coloanei.

            Când ceva vă stă în gât, acolo există multă energie. Cu cât aţi controlat-o mai puternic, cu atât mai mare devine presiunea ei. Dacă veţi reduce controlul, ea va avea tendinţa să izbucnească exploziv. Practicaţi tehnica timp de 15-20 de minute.

            După circa 10 minute, începeţi să repetaţi (în timp ce vă balansaţi): „Allah… Allah…”. Spuneţi „Allah” atunci când vă înclinaţi într-o parte, şi din nou „Allah” atunci când vă înclinaţi în cealaltă parte. Treptat, energia va deveni din ce în ce mai puternică, iar cuvântul „Allah” va răsuna din ce în ce mai tare. După alte circa 10 minute veţi ajunge probabil în punctul în care veţi începe să ţipaţi din răsputeri: „Allah!” Veţi începe să transpiraţi. Energia va deveni atât de fierbinte încât ţipetele „Allah! Allah!” vor deveni aproape nebuneşti. Când barajul este rupt, omul înnebuneşte.

            O să vă amuzaţi! O să vi se pară ciudat, dar o să vă amuzaţi cu siguranţă! Atunci, veţi putea trece la practicarea metodei de două ori pe zi: 20 de minute dimineaţa şi 20 de minute seara.

▫ RELAXAREA ABDOMENULUI ▫

            Ori de câte ori mergeţi dimineaţa să vă goliţi intestinele, după ce terminaţi, luaţi un prosop uscat şi aspru şi frecaţi-vă burta. Sugeţi-vă burta şi frecaţi-o bine. începeţi din partea dreaptă şi continuaţi cu mişcări circulare, în jurul ombilicului, dar fără a-l atinge pe acesta, cât mai dur, astfel încât să efectuaţi un masaj consistent. Sugeţi-vă burta pentru a masa astfel şi intestinele. Practicaţi tehnica ori de câte ori vă goliţi intestinele, dacă este cazul de două-trei ori pe zi.

            Al doilea lucru: în timpul zilei, între răsăritul şi apusul soarelui – dar niciodată noaptea – respiraţi cât de profund puteţi, de un număr cât mai mare de ori. Cu cât respiraţi de un număr mai mare de ori şi cu cât o faceţi mai profund, cu atât mai bine. Dar nu uitaţi: respiraţia trebuie să fie abdominală, nu toracică, astfel încât atunci când inspiraţi, stomacul să se dilate, nu pieptul. Pieptul nu are nimic de-a face cu această respiraţie. Inspiraţi şi expiraţi din stomac, astfel încât acesta să fie masat discret întreaga zi.

            Priviţi felul în care respiră copiii mici… Aceasta este maniera naturală şi corectă de respiraţie. Abdomenul se ridică şi coboară, în timp ce pieptul rămâne complet nemişcat. întreaga energie a copilului se concentrează asupra ombilicului.

            După ce omul creşte, el pierde treptat contactul cu ombilicul său. Devine din ce în ce mai dependent de capul său, iar respiraţia sa devine din ce în ce mai superficială. De aceea, ori de câte ori vă aduceţi aminte în timpul zilei, inspiraţi cât mai profund posibil, dar din stomac.

            Atunci când dorm, oamenii respiră întotdeauna corect, căci mintea nu mai este prezentă şi nu mai interferează cu procesul respiratoriu. Abdomenul se ridică şi coboară, iar respiraţia devine în mod automat profundă, ea nu trebuie forţată în această direcţie. Dacă veţi învăţa să rămâneţi naturali, respiraţia voastră va fi tot timpul profundă. Profunzimea este o consecinţă a naturaleţei.

▫ DANSAŢI LA FEL CA UN COPAC ▫

            Mergeţi cât mai des în natură, printre copaci. Deveniţi una cu ei şi lăsaţi vântul să treacă prin frunzişul dumneavoastră.

            Identificarea cu un copac este o tehnică incredibilă, care fortifică şi revitalizează. Cel care face acest lucru poate rezona imediat cu conştiinţa primordială, căci copacii fac parte din ea. Vorbiţi cu copacul şi îmbrăţişaţi-l. Dacă nu este posibil să ieşiţi în natură, rămâneţi în camera dumneavoastră şi vizualizaţi-vă sub forma unui copac în mijlocul camerei. Plouă şi bate un vânt puternic, dar dumneavoastră începeţi să dansaţi. Dansaţi însă ca un copac şi veţi simţi energia sa.

            Secretul constă în a învăţa arta de a menţine fluxul energetic.

            Această tehnică este una din chei. Ea poate debloca întotdeauna fluxul energetic atunci când acesta devine blocat.

▫ ÎNCORDARE, URMATĂ DE RELAXARE ŞI SOMN ▫

            În fiecare noapte, înainte de a merge la culcare, rămâneţi în picioare în mijlocul camerei – exact în mijloc – şi contractaţi-vă cât de mult puteţi corpul, până când simţiţi că sunteţi pe punctul de a exploda. Practicaţi această tensionare timp de două minute, apoi relaxaţi-vă timp de alte două minute, rămânând însă în picioare. Continuaţi cu această contractare/relaxare de două-trei ori, apoi culcaţi-vă.

            Aşadar, tehnica este foarte simplă: mai întâi, întregul corp trebuie tensionat la maximum, apoi relaxat. în acest fel, relaxarea va continua în mod natural în timpul somnului, devenind din ce în ce mai profundă.

▫ TĂCEREA ABSOLUTĂ ▫

            Există o tăcere care se naşte numai atunci când autocontrolul dispare; ea coboară de la sine în dumneavoastră. De aceea, nu uitaţi: controlul nu face decât să vă distragă energia. Mintea este un mare dictator, care încearcă să controleze totul. Dacă nu poate controla ceva, preferă să-l nege, afirmând că nu există deloc.

            Practicaţi această meditaţie în fiecare noapte, înainte de culcare. Rămâneţi culcat în pat, cu lumina stinsă, după ce aţi terminat tot ce mai aveaţi de făcut, căci după meditaţie vă veţi culca imediat. Când sunteţi pregătit, nu faceţi nimic, nu mai acţionaţi în nici un fel. Doar relaxaţi-vă şi culcaţi-vă. Somnul trebuie să vină în mod natural, el nu poate fi forţat. El are o calitate asemănătoare cu cea a meditaţiei: tăcerea, în sensul că vine atunci când vrea el, fără să spună nimic. De aceea suferă atât de mulţi oameni de insomnie: ei încearcă să îşi controleze chiar şi somnul. De aici se naşte problema. In legătură cu somnul nu puteţi face nimic. Tot ce trebuie să faceţi este să aşteptaţi, într-o stare de spirit relaxată, receptivă.

            De aceea, după această meditaţie, tot ce aveţi de făcut este să vă relaxaţi şi să adormiţi, astfel încât să existe o continuitate, iar meditaţia să curgă prin fiinţa dumneavoastră. In acest fel, vibraţia va continua să existe în dumneavoastră întreaga noapte. Dimineaţa, când veţi deschide ochii, veţi simţi că aţi dormit cu totul altfel decât de obicei. A existat o schimbare calitativă. Nu a fost doar un simplu somn. A existat şi ceva mai profund, care nu a fost somn. Ceva a coborât asupra dumneavoastră şi nu ştiţi cum să-l definiţi.

            Meditaţia propriu-zisă este foarte simplă. Rămâneţi culcat, relaxaţi-vă trupul, închideţi ochii şi imaginaţi-vă că v-aţi pierdut într-o regiune muntoasă. Este o noapte întunecată, fără lună, iar cerul este acoperit cu nori. Nu puteţi vedea nici o stea. Este o beznă perfectă, nu vă puteţi vedea nici măcar propria mână. V-aţi pierdut prin munţi şi este foarte greu să regăsiţi poteca. Există nenumărate pericole: puteţi cădea într-o prăpastie, şi veţi dispărea pentru totdeauna. De aceea, avansaţi cu multă prudenţă. Sunteţi plenar conştient, căci pericolul pândeşte de pretutindeni, iar atunci când situaţia este foarte periculoasă, omul trebuie să fie foarte atent.

            Imaginarea unei nopţi întunecate şi a unei regiuni muntoase are tocmai scopul de a crea această situaţie periculoasă. Sunteţi foarte lucid, căci nu puteţi vedea şi trebuie să auziţi tot ce se întâmplă. Ajungeţi apoi la o cascadă. Sunteţi conştient că nu puteţi avansa mai departe şi nu puteţi şti cât de adâncă este prăpastia. De aceea, luaţi o piatră şi o aruncaţi în abis, pentru a vedea cât de adânc este.

            Apoi aşteptaţi, ascultând zgomotele produse de piatră în căderea ei. Ascultaţi cu atenţie, dar nu se aude nimic, ca şi cum abisul ar fi fără fund. In fiinţa dumneavoastră se naşte astfel o mare teamă, şi odată cu aceasta atenţia devine şi mai încordată.

            Totul se petrece în imaginaţia dumneavoastră. Aţi aruncat piatra şi acum aşteptaţi. Continuaţi să ascultaţi, doar-doar veţi auzi ceva. Nu se aude însă nimic. Totul este tăcere. In această tăcere profundă, adormiţi.

▫ FLUXUL DE ENERGIE ▫

            Energia curge întotdeauna către obiectul iubirii.

            De aceea, ori de câte ori simţiţi că energia s-a blocat undeva, iată care este secretul deblocării ei. Descoperiţi un obiect al iubirii. Orice obiect este la fel de bun; el nu reprezintă decât un pretext. Dacă puteţi atinge un copac cu multă iubire, energia va începe să curgă, căci acolo unde există iubire, energia curge către obiectul ei. Este la fel ca o apă curgătoare care curge în jos, îndreptându-se întotdeauna către nivelul mării, oriunde s-ar afla acesta.

            Oriunde există iubire, energia va căuta „nivelul iubirii”, curgând către el.

            Puteţi efectua de pildă un masaj. Dacă îl practicaţi cu multă iubire, el vă va fi de folos. Dar orice altceva este la fel de bun.

            Luaţi în mână o piatră cu multă iubire. închideţi ochii şi conştientizaţi iubirea dumneavoastră profundă pentru piatră. Sunteţi recunoscător că piatra există şi că vă acceptă iubirea. Subit, veţi constata că se produce un declic şi că energia se va pune în mişcare. Treptat, veţi constata că nici nu aveţi nevoie de un obiect pentru a iubi; este suficientă ideea că iubiţi ceva sau pe cineva, iar energia va începe să curgă. La un moment dat va dispărea şi ideea; va fi suficient să fiţi iubire, iar energia va curge liber.

            Iubirea este un flux, şi ori de câte ori ne simţim îngheţaţi sau blocaţi, acest lucru se datorează faptului că nu iubim.

            Iubirea înseamnă căldură, iar îngheţul nu poate veni acolo unde există căldură. Când iubirea nu este prezentă, totul este rece. Temperatura scade sub zero grade.

            De aceea, nu uitaţi: iubirea înseamnă căldură; la fel şi ura. Numai indiferenţa este rece. Aşadar, ori de câte ori urâţi, energia va începe să curgă. Evident, de data aceasta fluxul ei va fi distructiv. In timpul unei stări de furie, energia curge; aşa se explică de ce oamenii se simt oarecum uşuraţi după o criză de furie: o parte din energia lor se eliberează astfel. Procesul este extrem de distructiv; el ar fi putut fi constructiv, dacă energia ar fi fost pusă în mişcare prin iubire, dar tot este mai bine decât nimic.

            Atunci când sunteţi indiferent, nimic nu curge prin dumneavoastră. De aceea, tot ceea ce vă permite să vă topiţi şi tot ceea ce vă încălzeşte este bun. Nu masajul are efecte benefice, ci iubirea dumneavoastră. Incercaţi acum cu o piatră: masaţi o piatră şi vedeţi ce se întâmplă. Şi nu uitaţi să faceţi acest lucru plin de iubire. Incercaţi acum cu un copac. Aduceţi-vă aminte de cineva drag, un bărbat, o femeie, un copil sau o floare. Aduceţi-vă aminte de floare şi energia se va debloca brusc în fiinţa dumneavoastră.

            Renunţaţi apoi chiar şi la ideea respectivă. Intr-o bună zi, rămâneţi pur şi simplu liniştit şi plin de iubire, fără un obiect particular al acesteia. Rămâneţi în tăcere, într-o dispoziţie plină de iubire, şi veţi constata că energia începe să curgă. Acum cunoaşteţi secretul. Secretul este iubirea. Iubirea înseamnă curgere.

▫ REDIRECŢIONAREA ENERGIEI SEXUALE ▫

            Rămâneţi cu coloana vertebrală dreaptă, dar relaxată, pe un scaun sau direct pe podea.

            Inspiraţi lent şi profund. Nu vă grăbiţi; inspiraţi cât mai lent cu putinţă. Primul care se dilată este abdomenul, şi abia apoi pieptul. In final, simţiţi că sunteţi plin cu aer, până la gât. Timp de câteva momente, păstraţi în interior aerul, fără a forţa deloc, apoi expiraţi. Expiraţi la fel de lent, dar în ordine inversă. Când abdomenul s-a golit, sugeţi-l, astfel încât din plămâni să iasă tot aerul. Practicaţi această respiraţie profundă de şapte ori.

            Rămâneţi apoi liniştit şi începeţi să repetaţi: „AUM… AUM… AUM…”. în timp ce repetaţi „AUM”, concentraţi-vă asupra celui de-al treilea ochi, situat în punctul central dintre sprâncene. Uitaţi de respiraţie şi continuaţi să repetaţi într-o manieră cât mai prelungită: „AUM… AUM… AUM… aşa cum face o mamă când îi îngână copilului un cântecel pentru ca acesta să adoarmă.

            Gura trebuie să fie închisă, limba atinge bolta palatului, iar mintea este focalizată în cel de-al treilea ochi. Practicaţi această metodă timp de 2-3 minute şi veţi simţi cum capul dumneavoastră se relaxează. Veţi simţi imediat cum tensiunea dispare.

            Concentraţi-vă în continuare în zona gâtului; continuaţi să repetaţi „AUM”, dar la acest nivel. Veţi constata cum umerii, gâtul şi faţa se relaxează şi cum tensiunea dispare, ca o povară nedorită. Vă simţiţi tot mai uşor, ca şi cum v-aţi pierde greutatea.

            Continuaţi cu zona ombilicului. Repetaţi mai departe „AUM”. Concentrarea devine din ce în ce mai profundă, în sfârşit, ajungeţi în zona sexului. Intregul proces nu durează mai mult de 10-20 de minute, aşa că nu trebuie să vă grăbiţi.

            Când aţi ajuns în centrul sexului, întregul corp va fi relaxat şi veţi simţi un fel de strălucire, ca şi cum v-ar înconjura o aură. Veţi fi plin de energie, dar energia va fi ca un rezervor, fără valuri. Puteţi rămâne în această stare oricât de mult doriţi.

            Meditaţia s-a încheiat; acum, nu mai faceţi altceva decât să vă bucuraţi de starea obţinută cu ajutorul ei. Nu mai repetaţi „AUM”. Staţi pur şi simplu. Dacă simţiţi nevoia, vă puteţi aşeza în poziţie culcat, dar dacă vă veţi schimba poziţia, starea va dispărea mai rapid, aşa că cel mai bine este să rămâneţi aşa cum sunteţi pentru câteva momente şi să vă bucuraţi de ea.

            Ori de câte ori corpul dumneavoastră devine prea tensionat, dintr-un motiv sau altul, faceţi această tehnică şi vă veţi relaxa complet.

▫ ANONIMII CARE ÎŞI MUŞCĂ UNGHIILE ▫

            Când aveţi prea multă energie şi nu ştiţi ce să faceţi cu ea, voi începeţi să vă muşcaţi unghiile şi să fumaţi. Am dat aceste două exemple pentru că sunt întru totul comparabile: muşcatul unghiilor este acelaşi lucru cu fumatul. Voi aţi face orice numai să vă consumaţi energia, căci altminteri vi s-ar părea insuportabil. Dacă cei din jur condamnă acest lucru, spunând că „sunteţi nervos”, vă simţiţi şi mai reprimat. Nu sunteţi liber nici măcar să vă muşcaţi unghiile! în fond, unghiile vă aparţin, iar ceilalţi nu vă permit nici măcar să vi le muşcaţi. Alţii preferă alte metode: mestecă gumă… Acestea sunt metode mai subtile: nu va obiecta nimeni la ele. Dacă fumaţi o ţigară, nu vor fi prea mulţi cei care vor obiecta. Culmea este că muşcatul unghiilor este mult mai puţin dăunător – de fapt, nu este dăunător deloc! Este o bucurie care nu face rău nimănui. Gestul nu arată prea frumos şi pare oarecum copilăresc, dar atât. Iar dumneavoastră încercaţi să vă abţineţi de la el.

            Trebuie să învăţaţi să trăiţi mai energic, şi toate aceste obiceiuri vor dispărea. Dansaţi mai mult, înotaţi mai mult, şi plimbaţi-vă cât mai mult. Folosiţi-vă energia în manieri mai creatoare. Treceţi de la minim la maxim. Trăiţi viaţa mai intens. Atunci când faceţi dragoste, faceţi dragoste ca un sălbatic, nu ca o lady. Nu trăiţi la minim. O lady este cineva care trăieşte la minim, sau care nu trăieşte deloc, ci doar se face. Fiţi sălbatic! Nu mai sunteţi copil, aşa că puteţi face orice doriţi, cel puţin la dumneavoastră acasă. Săriţi în sus, cântaţi şi dansaţi.

            Încercaţi această metodă simplă timp de câteva săptămâni şi veţi fi surprins: muşcatul unghiilor va dispărea de la sine. Aveţi acum lucruri mai interesante de făcut – cui îi mai pasă de unghii? Priviţi întotdeauna cauza, nu efectele ei.

▫ SPUNEŢI DA! ▫

            Atitudinea voastră principală este cea a lui „nu”. De ce? Pentru că dacă spuneţi „nu”, simţiţi că sunteţi cineva. Mama simte că este cineva: ea poate spune „nu”. Copilul se simte respins, egoul lui este rănit, dar egoul mamei se simte împlinit. „Nu” este atitudinea care satisface egoul; este o adevărată hrană pentru ego, ceea ce explică de ce ne antrenăm atât de tare în arta de a spune „nu”.

            Oriunde v-aţi duce, veţi găsi pretutindeni oameni care spun „nu” numai pentru a-şi face simţită autoritatea, pentru a fi cineva. Dacă spui „Da, domnule”, parcă te simţi inferior, parcă ai fi subordonatul cuiva, un fel de nimeni. Numai atunci spui „Da, domnule”.

            „Da” este pozitiv şi „nu” este negativ.

            Reţineţi: „nu” este cel care satisface egoul; „da” este metoda prin care vă puteţi descoperi sinele. „Nu” amplifică egoul; „da” îl distruge.

            Mai întâi, încercaţi să vedeţi dacă puteţi spune da. Numai dacă nu puteţi spune da, dacă vă este absolut imposibil, atunci spuneţi nu.

            Noi procedăm însă invers: întâi spunem nu; dacă este absolut imposibil să spunem nu, abia atunci, dezolaţi, spunem da.

            Încercaţi. Faceţi un legământ: Timp de 24 de ore vă angajaţi să răspundeţi prin da la orice situaţie. Simplul angajament şi este suficient pentru a vă simţi mai relaxat. Practicaţi metoda în cele mai obişnuite situaţii! Copilul dumneavoastră vă roagă să mergeţi la film. El vrea să meargă; „nu”-ul dumneavoastră nu înseamnă nimic pentru el. Dimpotrivă, el devine o invitaţie, o atracţie, căci dacă dumneavoastră vă amplificaţi egoul, copilul se va simţi obligat să şi-l amplifice şi el pe al lui. Va încerca să meargă la film în pofida refuzului dumneavoastră. De altfel, el a învăţat diferite metode de a transforma „nu”-ul în „da”, de a vă schimba părerea. Ştie că este suficientă puţină insistenţă, un mic efort, şi „nu”-ul devine „da”.

            Timp de 24 de ore, încercaţi prin toate mijloacele să începeţi cu „da”. Veţi constata că nu este deloc uşor, dar treptat veţi deveni conştient de faptul că v-aţi obişnuit să spuneţi „nu” la toate. Renunţaţi la acest obicei. Treceţi la „da” şi observaţi cât de relaxant este acest lucru.

            A gândi corect înseamnă a gândi afirmativ. Asta nu înseamnă că trebuie să renunţaţi complet la nu. Trebuie doar să începeţi cu da. Priviţi totul prin prisma lui da. Dacă acest lucru este absolut imposibil, atunci spuneţi nu. Veţi constata însă că dacă începeţi cu da, nu mai rămân multe lucruri la care puteţi spune nu. Invers, dacă începeţi cu nu, nu mai rămân multe lucruri la care să puteţi spune da. Punctul de plecare înseamnă că aţi realizat 90% din ceea ce trebuia făcut. Inceputul colorează totul, chiar şi sfârşitul.

            A gândi corect înseamnă a gândi cu o minte afirmativă, predispusă către acceptare. Gândiţi în termenii lui „da”.

▫ RÂDEŢI DE NECAZURI ▫

            În tăcere, chicotiţi în adâncurile fiinţei dumneavoastră, ca şi cum întregul corp s-ar amuza nespus. Balansaţi-vă de râs şi lăsaţi-l să se răspândească dinspre abdomen către restul corpului: râdeţi cu mâinile, cu picioarele, până când simţiţi că o luaţi razna. Râdeţi astfel timp de 20 de minute. Dacă aveţi tendinţa să vă exteriorizaţi râsul, faceţi-o. Dacă el se produce doar în interiorul fiinţei dumneavoastră, râdeţi tăcut. Important este să râdeţi timp de 20 de minute.

            În continuare, aşezaţi-vă la sol; întindeţi-vă pe podea, cu faţa la ea. Dacă este cald şi puteţi face acest lucru în grădină, direct pe pământ, cu atât mai bine. Dacă vă puteţi întinde complet gol, şi mai bine. Stabiliţi contactul cu pământul, ca şi cum el ar fi mama şi dumneavoastră copilul. Adânciţi-vă în acest sentiment.

            După 20 de minute de râs, rămâneţi timp de alte 20 de minute în această poziţie, de contact cu pământul. Respiraţi la unison cu el şi simţiţi-vă una cu el. Ne-am născut cu toţii din pământ, iar într-o zi ne vom întoarce în el. După 20 de minute de energizare – căci pământul vă va dărui o energie incredibilă – dansaţi timp de 20 de minute, orice fel de dans. Puneţi nişte muzică şi dansaţi.

            Dacă nu puteţi face acest exerciţiu afară sau dacă este prea frig, faceţi-l în cameră. Sau, dacă este posibil, faceţi-l afară şi acoperiţi-vă cu o pătură. Important este să continuaţi să îl faceţi, iar după 6-8 luni veţi constata schimbări incredibile în fiinţa dumneavoastră.

 
Cartile lui Osho se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 


Vrei sa multumesti pentru informatiile publicate? Susține-ne prin o mica donație!