Paul Fletcher – Psihoza: Mai mult decât o pierdere a contactului cu realitatea
Discursul explorează psihoza, nu ca pe o boală, ci ca pe o percepție alterată a realității, strâns legată de modul în care toți procesăm lumea. Se discută despre halucinații și deliruri, caracteristici ale psihozei, dar și despre procesele cognitive prin care creierul construiește o realitate internă, folosind inferențe și așteptări anterioare. Se sugerează că percepția este un proces activ, nu doar o primire pasivă a informațiilor, ceea ce poate duce la crearea de percepții care nu sunt ancorate în realitate. Prezentarea evidențiază colaborările cu artiști, inclusiv un dramaturg și o companie de jocuri video, pentru a explora și reprezenta experiențele psihozei. Scopul final este de a înțelege mecanismele psihozei și de a promova o perspectivă mai nuanțată asupra acestei condiții.
Vezi online cu traducere:
Aspecte Esențiale:
- Definiția psihozei
Paul Fletcher subliniază că psihoza reprezintă o pierdere a contactului cu realitatea, manifestată prin halucinații (perceperea unor stimuli inexistenți) și deliruri (convingeri iraționale, rezistente la dovezi). El precizează că psihoza nu este un diagnostic, ci o descriere generală a unei astfel de stări: “Este, de fapt, o descriere amplă, nu un diagnostic, și se referă la o pierdere a contactului cu realitatea, indiferent ce ar putea însemna aceasta”. - Percepția ca proces inferențial
Argumentul central susține că percepția nu este o simplă reflectare pasivă a realității, ci un proces activ de inferență bazat pe modele interne ale lumii. Fletcher explică că fiecare individ trăiește într-un univers propriu, limitat de sistemul senzorial unic al fiecăruia: “Fiecare dintre noi trăiește în universul sau închisoarea propriului creier, din care pornesc milioane de fibre nervoase senzoriale fragile, adaptate să preia stările energetice ale lumii – căldură, lumină, compoziție chimică – acesta fiind tot ceea ce putem cunoaște direct. Restul este inferență logică”. Această viziune, inspirată din lucrările lui Vernon Mountcastle și Hermann von Helmholtz, sugerează că obiectele sunt doar imaginate ca fiind prezente, deoarece creierul nostru le deduce pentru a explica senzațiile resimțite. - Inferența abductivă și Teorema lui Bayes
Fletcher introduce conceptul de inferență abductivă, adică procesul de raționare inversă, prin care deducem cauzele unor dovezi percepute. Acest proces este fragil, deoarece pentru fiecare senzație pot exista multiple cauze posibile. Totuși, creierul compensează aceste incertitudini prin utilizarea experiențelor anterioare. Teorema lui Bayes este ilustrată ca un model al modului în care creierul combină dovezile senzoriale cu așteptările preexistente pentru a construi o percepție stabilă a realității. Un exemplu relevant este scenariul în care, mergând pe un drum de țară, auzim sunetul copitelor și anticipăm că urmează să apară un cal, datorită experiențelor anterioare. - Percepția ca “halucinație controlată”
Având în vedere natura inferențială a percepției, Fletcher argumentează că suntem predispuși să ne construim propriile realități. Un exemplu ilustrativ este iluzia triunghiului, care demonstrează modul în care creierul completează informațiile lipsă pentru a crea o imagine coerentă, chiar dacă obiectul nu există în mod obiectiv. Helmholtz rezumă acest fenomen prin afirmația: “Percepția în sine este o halucinație controlată”. - Psihoza ca model intern neîmpărtășit
Psihoza este definită ca o stare în care modelul intern al realității al unei persoane nu este împărtășit de ceilalți, ceea ce poate conduce la o experiență profund izolatoare. Fletcher subliniază că, în astfel de cazuri, realitatea persoanei afectate devine diferită de cea a majorității, fapt care poate amplifica sentimentul de alienare. - Importanța artei și a colaborării interdisciplinare
Fletcher evidențiază necesitatea unei abordări care să depășească domeniul științific, integrând arta pentru a explora mai profund experiențele subiective asociate psihozei. El menționează colaborările sale cu dramaturgul Julian Simpson (“Fugue State”) și cu studioul de jocuri video Ninja Theory, care dezvoltă un joc despre un războinic celtic din secolul al VIII-lea ce suferă de psihoză.
Citate relevante:
- “întreaga structură a cunoașterii noastre este un ansamblu de ipoteze pure” (Charles Peirce)
- “Percepția în sine este o halucinație controlată” (Hermann von Helmholtz)
Implicații:
- O înțelegere mai profundă a psihozei necesită explorarea mecanismelor percepției normale.
- Colaborările cu artiști pot aduce perspective valoroase asupra naturii subiective a experiențelor psihotice.
- Această abordare poate contribui la reducerea stigmatizării și la creșterea empatiei față de persoanele afectate.
Prezentarea lui Paul Fletcher oferă un cadru inovator și nuanțat pentru înțelegerea psihozei. Prin explorarea naturii inferențiale a percepției și prin promovarea colaborării interdisciplinare, el propune o viziune mai complexă și empatică asupra acestei afecțiuni. Această abordare are potențialul de a transforma percepția asupra psihozei și de a deschide noi perspective în tratamentul și înțelegerea acesteia.
